Ne-am deschis magazin!

Online, desigur.
Se cheamă Outletul Mihului (cum altfel?), câteva din lucruşoarele lui Mihnea sunt pe-acolo iar eu m-am distrat foarte bine lucrând la site :).

Mai sunt încă multe de listat şi n-am început să dau iama în jucăriile din bebeluşie!

Telegrafice

Nu mai am stare de scris pe blog. E grav...

Mihu iar e intr-o pasă când abia îl târâi până la grădi dimineața. La prânz când se întoarce și îl sun să văd ce
a făcut povestește cu entuziasm despre ce a făcut (și chiar pare interesant) deci nu mai înțeleg nimic.

I-am descoperit un fond alergic :(. Probleme în a doua săptămână de grădi :(

Am intrat în obsesia cu avioane.

Caut o locație pentru ziua lui că doar face 5 ani. Undeva în interior :( că va fi 9 noiembrie, deci sfârșit de toamnă, deci brrr....  (orice sfat în direcția asta e binevenit, eu tocmai ce am explorat vreo 2-3 locuri fără vreo concluzie satisfăcătoare).

Apropo de brr, nu s-a făcut cam repede frig anul ăsta? Că pe mine mă deprimă. În consecință, refuz în continuare să ascund sandalele și să cobor botinele și îmi îngheață în mod constant picioarele goale în balerini... Am o problemă. Negare cred că se cheamă :)

Și OMG!, la anul va merge la pregătitoare, tre să-i găsim o școală, am deja coșmaruri.

Tot despre Sicilia...

E aproape imposibil să îţi parchezi maşina. Mai peste tot. Noi la început nici măcar nu înţelegeam sistemul de parcare....

GPS-ul e indispensabil dar uneori te poate purta pe niste drumuri imposibile, deci trebuie combinat cu o hartă bună şi recentă.

Benzinăriile sunt rare, aşa că pe autostradă e bine să intri cu rezorvul plin ca să nu ai vreo supriză neplăcută. De altfel autostrăzile mi se pare că au mult mai puţine spaţii de servicii decât la noi (toalete, spaţii de oprit, etc).

În sud-vestul insulei oamenii au o problemă mare cu gunoiul menajer. Bine, nici în nord nu e perfect dar acolo fiecare şi-l duce la tomberoanele din colţul străzii care uneori se transformă în mormane de gunoi urât mirositor. În sud-vest nu se mai oboses să-l ducă până la tomberon aşa că îl aruncă pe câmp. Aici e vila de vacanţă şi după gard e un câmp cu gunoi menajer. Lovely. De aici cred şi drumuri murdare, cu gunoi pe margine...România e o ţară curată, a trebuit să mă duc în Sicilia ca să mă întorc cu drag în ea :D

Am mâncat prost şi scump în restaurante.... În Taormina la ora 15 nu au mai vrut să ne primească că închideau bucătăria pentru seară.

Dulciurile sunt faine, am amintiri plăcute despre canoli (un foietaj umplut cu ricotta), despre tot felul de fursecuri (cumva în stilul dulciurilor orientale) cu fistic şi migdale precum si despre un soi de panacotta. Şi despre o îngheţată cremoasă de fistic... Migdalele şi fisticul fac parte din bogăţiile insulei (extrem de aridă şi lipsită de vegetaţie) aşa că le găseşti în multe produse. Au un soi de pesto de fistic dar şi o cremă dulce de fistic, etc...
Nu am înţeles însă hamburgerul (de fapt o brioşă) cu îngheţată (îmi provoca greaţă numai vederea lui) şi nici granitele (făcute cu chestii naturale) din sud...Înţeleg că în sud mănâncă la micul dejun genul ăsta de brioşă uriaşă umplut cu granita ceea ce pentru mine e inimaginabil...
Am apreciat însă o specialitate locală care se cheamă arancino şi care e de fapt un bulgăre de orez umplut fie cu carne şi roşii, fie cu brânză şi şuncă şi apoi prăjit în ulei.
Mi-au plăcut şi pastele lor à la Norma (cu vinete), precum şi cele cu anghinare. Anghinarele sunt şi ele un produs local (cred), e folosit şi pe pizza iar eu am gustat o pastă de anghinare foarte bună.
Tot produs local şi ieftin este şi anşoa. L-am mâncat pe pizza (bun, bun) şi l-am văzut în nişte borcănoaie adevărate cu 10 euro, dar n-am mai apucat să luăm.

Ce mi-a mai plăcut a fost frizzantele care uşor-uşor a detronat prosecco şi am făcut abuz de el cât am putut. :). Adulţii, se înţelege.

Tot la capitolul descoperiri ar fi fructele de cactus. In livada celei de-a doua locaţii îi culegeam direct de lângă casă şi îi mâncam şi în salată combinaţi cu un pic de limoncello (alt produs local) şi ţinuţi la rece. De altfel livada casei era cu tangerine (care însă se coc prin februarie-martie, atunci cred că e bine de venit:))), dar avea şi vinete, ardei, tot felul de plante aromatice (salvie, rozmarin, diferite tipuri de mentă şi încă multe pe care nu le recunoşteam). Toate cultivate bio.

Cum nu era sezon de citrice, în mai multe locaţii unde am cerut suc proaspăt stors de portocale pentru Mihnea ne-au replicat aproape jigniţi că în perioada asta nu au. În altele l-am cumpărat, mă gândesc că or fi fost portocale importate ceea ce e o probabil o crimă de lezmajestate acolo pe insulă.

Îmi place ideea lor de "aperitivo" adică ceva vin/alcool cu gustări gen antipasti... Aş tot putea sta la terase aşa... Numa să găsesc între timp şi ceva cu care să hrănesc copilu... Well, bruschetele si parmezanul sunt sigur pe gustul lui.

Later edit: zic să pun şi niste poze.

Fructe din pastă de migdale. Noroc că nu sunt fană. N-am gustat.

Cele din spate sunt canolli. Bune, bune. Am gustat.

Fursecuri, cum ziceam.

Stand de legume-fructe în Scopello. Uitasem că erau şi smochini pe-acolo.

Lămâi în Scopello, nimic extraordinar, are şi mama unu la fel ;)

Piaţă de peşte în Scoglitti. Noi am luat o lădiţă de creveţi combinaţi cu languste şi caracatiţe şi nu i-am putut dovedi. 20 de euro.

Rodii. În Scopello.

Chestii bune de salivat.

 

Imagini cu livada. Tangerinele încă verzi. Şi maşina care ne-a suportat două săptămâni. Simpatică. Un Renault Modus.

Veşti proaste via ORL

Cele trei amigdalite bifate din ianuarie şi până acum (una ciudată fără temperatură dar cu amigdalele foarte inflamate, una cu temperatură mare şi una cu temperatură nu foarte mare) plus dificultăţile de respiraţie în somn, mai ales în timpul respectivelor amigalite (până la apnee într-unul din episoade) ne-au făcut să vedem în ultimele luni 4 ORL-işti.

În ianuarie când ne-am îngrijorat că era înfundat la nas şi nu îi trecea iar noaptea nu putea să respire, am ajuns la ORL şi a urmat descoperirea amigdalelor mărite (până aproape de linia mediană) plus polipi.
Amigdalele s-au mai retras însă au rămas mari şi la umătoarele două infecţii s-au mărit din nou şi iar au pus probleme de respiraţie în somn.

În ultima lună am văzut şefii de secţie ORL de la principalele două spitale de copii din Bucureşti, ambii recomandaţi din diferite părţi.
Unul ne-a spus: adenoidectomie (polipi) dar probabil apoi nu vom scăpa nici de operaţie la amigdale, măcar una de micşorare.
Al doilea a fost şi mai radical: adenoamigdalectomie, adică tăiat şi polipi şi amigdale. Indicaţia pentru măsura asta radicală ar fi că de fapt amigdalele sunt cele care îl împiedică să respire, prin volumul pe care îl au... Ceea ce are sens.

Cât despre urgenţa intervenţiei, ne-au lăsat să o decidem cumva noi funcţie de evoluţia viitoare:  infecţii şi felul în care respiră în somn.

Noi de fapt nu am vrea să îi tăiem nimic dar nici nu putem risca să îl ţinem aşa dacă nu respiră bine sau dacă mai face infecţii.

Pediatrul de la Medlife la care am ajuns din aprilie şi care îmi inspiră încredere ne-a dat speranţe că, în general, problemele cu amigdalele se cam rezolvă de la sine după şase ani...
ORL-istul zice însă că nu există o predictibilitate dovedită privind evoluţia lor. Adică ar putea şi să se rezolve de la sine şi să nu se rezolve de la sine...

Ştiu că unii au probleme mai mari, dar pe mine decizia cu o operaţie sub anestezie generală mă sperie. Plus decizia cu pe mâna cui îl laşi şi cu ce procedură (că şi aici e o mare discuţie). Of.

Alte simptome de îngrijorare nu sunt: nu pare să aibă retard în creştere (dimpotrivă, la ultima vizită pediatrul ne-a spus că are şi greutatea şi înălţimea pentru 5 ani şi 6 luni) şi nici nu se trezeşte obosit sau cu dureri de cap, semn că nu ar dormi bine. Dimpotrivă, debordează de energie de pe la 8 fără 10 chiar şi în vacanţă :D.

Chestii faine de găsit sub brad (mom's dep)

 

 

 

 

 

 

 

Azi dimineață

la fereastra Mihului era cam așa:

 
Mihu e într-un extaz continuu de când ninge.
L-a anunțat fericit pe tata că azi nu poate să plece cu mașina la servici și el zice că ar trebui să se ducă cu bicicleta:))
Eu am tras peste hainele lui obișnuite de grădi salopeta de iarna de la Decathlon care se dă ușor jos (ocazie să constatăm că din primăvară și până acu piticu cred că s-a înălțat vreo 7 cm cel puțin :))) și până când am ajuns la sus numita grădi care e la 3 case distanță nu a vrut să meargă decât scufundându-se prin nămeții cei mai mari....

În rest, ne pregătim de minunata serbare unde piticu va presta rolul de înger/arhanghel. Bifat niște aripi din pene adevărate cu care arată mortal, vineri sper să obțin și minunatul costum pe care l-am comandat.... Încă o dată m-am enervat pt că pt fete erau chestii muuuuult mai frumoase....

N-am înțeles de ce serbarea de Crăciun care mai are și temă religioasă tre să aibă loc la un loc de joacă și nici de ce s-a ajuns la sumă oarecum exagerată pentru evenimentul ăsta (după parerea mea)  dar asta e, ședințele cu părinții m-au dat gata, nu știu dacă mai sunt în stare să suport psihic înca unele...

Telegrafic

Pregătim prima serbare a piticului. A fost distribuit în rol de arhanghelul Gavril, au început de vreo trei zile "repetiţiile" la mica scenetă. Îşi ştie rolul, ba chiar am văzut că îl mai ştie şi pe al unei alte fetiţe dar n-a putut să-mi zică exact cine ce personaj joacă (doar despre vreo doi).

Va trebui deci să producem o costumaţie de "îngeraş" (OMG!). Formula minimă ar fi îmbrăcat în alb+aripioare care tocmai ce-am aflat că se găsesc mai peste tot. Dar cum haine albe nu avem, rezultă că fie vom cumpăra, fie vom închiria minunăţia de costum.

Şi într-un registru pur mămicesc, eu am o criză (puternică) la fiecare început de nou sezon că mi se pare (de fapt nu mi se pare ci chiar aşa e :D) că nu am nimic cu care să mă îmbrac sau oricum nimic din ce am nu îmi mai place.

Şi mai am o criză că parcă sunt prea multe posturi publicitare pe blogurile pe care le citesc. :(

Liste

Peste vreo zece plecăm la mare, ne aşteaptă şi un drum luuuung cu maşina. Nu ştiu alţii cum sunt (adică, hm, mai ştiu), dar eu fac liste, asta îmi mai calmează angoasele. Deci lista Mihului e cam aşa:
Costum de baie (2-3), pantaloni scurţi (4-5), pantaloni lungi (1), tricouri (10-12), şosete (2-3), sandale, papucei, tenişi, şăpcuţe (3), pălărie, cămaşă (2), tricou cu mânecă lungă (2-3 deşi nu prea văd ce facem cu ele), pulovăr (1, nici cu asta nu mi-e clar ce facem), creme de soare, gel de duş, pastă şi periuţă de dinţi, plasturi de ţânţari, aripioare de înot, vestă de înot, jucării de nisip, trusa de medicamente (altă listă), şerveţele umede şi uscate, reductorul de voiaj, pampers pentru somn (of, ce să fac, deocamdată nu se poate fără), papucei protecţie arici de mare, ochelari de soare, o cărticică cu poveşti, 2-3 reviste, carte de desenat şi sters, o carte cu autocolante, tableta cu desene, câteva dvd-uri cu desene, câteva cd-uri cu poveşti şi orice alte idei imi mai vin susceptibile să îl ţină ocupat 12 ore de drum...
Mai am de cumpărat:
- papuceii de intrat în apă fără să te înţepi în arici de mare (sper să aibă la Decathlon)
- ochelari de soare :D, habar n-am de unde, i-am încercat câţiva dar erau urâţi
- o pereche de căşti pt tableta cu desene (pt drum)
Şi mă mai întreb dacă ar fi bine să iau un costum de baie din material cu protecţie solară cum am văzut aici.

Până acum nu am avut aşa ceva, mi se pare util că materialul are protectie solară dar e poliester şi nu ştiu dacă piticu ar rezista să stea îmbrăcat pe plajă cu aşa ceva, dacă nu e totuşi prea cald şi nu lasă corpul să respire. Noi am avut până acum un soi de costume de baie tip bermudă dintr-un material foarte reuşit, de la Z, care se usca imediat şi acoperea piciorul până aproape de genunchi iar eu deobicei cât stă pe plajă arunc şi un tricou pe el de cele mai multe ori...Deci nu ştiu dacă ar fi bun... Anul trecut, pe plaja pe care eram, mai toţi copiii aveau aşa ceva (erau majoritar englezi)... Cred că trebuie să încerc ca să îmi dau seama.

PS: evident la toată lista mea se va adăga "bagajul" lui, recte un rucsăcel plin cu maşinuţe şi trenuleţe al căror număr va fi subiectul celor mai aprige negocieri. Uf.

Cu copilu în vacanţă

Cu un pic de recul, să zic şi eu cum a fost cu Mihu în vacanţă că a fost prima dată când am ieşit cu el din ţară altundeva decât la mare... Până acum am fugit de câteva ori (vreo 5, ups!) şi l-am abandonat cu bunicii că am zis că nu poate să bată oraşele cu noi....
Per ansamblu, aş zice că a fost bine, cumva mai bine decât mă aşteptam mai ales în sensul că piticul a rezistat la oboseala implicată de călătorie...

Din cele vreo nouă zile cât am fost plecaţi două au fost cumva pierdute pe avion, în încă vreo două am mers cu trenul până la Marea Nordului şi înapoi iar în altă zi am bântuit aproape ziua întreagă prin Bruges. În niciuna din zilele astea n-am mai reuşit să culcăm piticul la prânz (el care acasă nu pierde somnul în nicio zi) şi a rezistat fără mari probleme aş zice.

Despre drumuri aş mai zice că trei ore de avion sunt un pic cam mult pentru răbdarea celor trei ani şi jumătate ai unui băieţel cu multă energie care nici nu vrea să doarmă în avion deşi e exact ora lui de somn. I-am citit, i-am dat să mănânce, s-a uitat la tableta lui la desene animate, s-a jucat cu hubloul de la avion, cu maşinuţele... I-am dat să sugă ursuleţi Haribo ca să îl ajute să facă faţă diferenţei de presiune (i-am folosit şi când era mai mic şi nu îi era foarte clar cum trebuie să înghită ca să îşi regleze urechile înfundate). Noi am şi paţit-o la unul din drumurile cu avionul de anul trecut când cred că era puţin răcit sau înfundat la nas şi nu a reuşit să îşi egalizeze presiunea şi a ţipat de durere şi la decolare şi la aterizare (am păţit-o de altfel şi eu acum mai mulţi ani, eram răcită rău iar durerea a fost înfiorătoare).
Per total, aş prefera dacă se poate zboruri de maxim o oră şi jumătate.
Tot în vacanţa asta am bifat şi primul drum cu trenul al Mihului. A fost ok, a durat aproximativ două ore, nu s-a plictisit foarte tare, s-a mai uitat pe geam, a mai întrebat, s-a mai uitat la desene animate (again), s-a mai jucat cu Anouk. Doar că vorbea cam tare pentru gustul meu şi am încercat să îi mai temperăm voioşia...
De altfel tot acum ne-am "dat" şi foarte mult în metrou, ceea ce piticului nu i-a displacut, ba dimpotrivă. Problema era că:
- vroia neapărat să îşi găsească un scaun pe care să se urce şi să se cocoaţe cu faţa spre tunel ca să admire... nu ştiu exact ce că doar nu erau decât nişte găuri negre ca în orice alt metrou. Dar lui i se păreau foaaaarte interesante.
- după ce coboram din metrou, mă ţinea de fiecare dată pe peron până când metroul dispărea şi nu se mai vedea. Şi n-am reuşit să-l conving să renunţe la ritualul ăsta cu nici un preţ.
Altă observaţie legată de drumuri este că totuşi... piticul oboseşte... Noi anul trecut când am bătut insula grecească pe care eram, am folosit încă căruciorul şi tare bine ne-a prins. Acum n-am mai avut aşa ceva şi, sincer, uneori ar fi fost tare util că Mihul are peste 17kg, eu nu mai pot să-l duc în braţe şi chiar şi pe tata l-a cam dărâmat... Deci eu cred că voi pleca fără ruşine cu un cărucior în vacanţa următoare dacă voi putea...

Altă premieră a fost că a stat în aceeaşi casă mai multe zile cu un alt copil, finuţa noastră de un an şi zece luni. Mie mi s-a părut că au convieţuit bine chiar dacă îşi găseau mereu motive să se alerge unul pe celălalt, să se dispute pe câte ceva dar una peste alta era un soi de atracţie între ei. Aşa cum ştiam, Mihu e cam pârâcios şi venea una-două la noi cu "uite ce a făcut Anouk"... Anouk îl striga tot timpul : "Minea, Minea". A fost funny, plăcut dar şi greu de făcut faţă :D

A fost bine şi pentru că am scăpat fără vreo răceala deşi nu ar fi fost de mirare că am plecat de aici de la vreo 30C şi am stat acolo la 15C. Ba chiar 12C care combinate cu nişte vânt dădeau o senzaţie de frig brrrrrrr.

Şi dacă cu somnul am mai putut să tragem chiulul, cu mâncatul la ore fixe n-am prea putut că piticului i se face foame la orele când mănâncă deobicei şi dacă nu i te prezinţi cu farfuria nu prea te mai înţelegi cu el...Plus că mi s-a părut că şi drumurile îi fac foame, cel puţin pe avion şi în aeroporturi a vrut aproape non stop să mănânce :D E drept că am mai călcat şi pe lângă cu healthy food (e şi greu cu câte o tonetă de gauffre la fiecare pas şi cu câte o şocolaterie la fiecare jumătate de pas) dar în mare aş zice că am hrănit copilul destul de raţional... Plus că nu ştiu cum s-a făcut că pe unde mergeam se găsea cineva care să îi ofere câte o acadea !. Şi la un moment dat am obosit să mă mai lupt cu ele.

Altă observaţie ar fi că la trei ani şi jumătate se pare că nu eşti deloc impresionat că în jurul tău se vorbesc numai limbi pe care nu le înţelegi şi ţi se pare foarte normal să le vorbeşti aceloraşi în limba ta. :) Mi s-a întâmplat să susţin conversaţii prin metrou cu necunoscuţi urmare a limbuţeniei piticului :D.

Dintr-o perspectivă mămicească acum, a fost vacanţa în care am făcut cel mai puţin shopping. Aproape deloc. Bine, ne-am întors cu vreo două kilograme de praline că după ce vezi butic de ciocolată după butic de ciocolată începi pur şi simplu să vrei să mănânci ciocolată :D. Am dat o raită pe la Hema să dotăm piticu cu cizme şi pelerină pentru expdiţia la Marea Nordului şi bine am făcut. Şi în ultima zi, chiar înainte să urcăm în avion, am ajuns într-un outlet de pantofi de unde am plecat cu o pereche de sandale şi cu o pereche de Conversi, ultimii absolut delicioşi, aştept toamna să îi încalţe. Evident pentru Mihu.

Auci!

Ne-am întors aseară dintr-o săptămână de vacanţă în ţările... reci şi înainte de a povesti cum a fost doar să mă plâng şi eu că piticu mi-a spart nasul. :(
Ieri exact înainte de îmbarcarea în avion, mi-a tras un cap în nas (fără să vrea, e drept) de mi-a explodat sângele şi din interiorul şi din exteriorul nasului (very funny, acu ştiu ce simt boxerii) şi numai bine că am urcat în avion şiroind.... roşu. Aparent nu e rupt, doar umflat şi din fericire sângerarea s-a oprit înainte de decolare.
Piticu e pedepsit că, deşi nu a vrut, incidentul a avut loc în contextul în care, pe aeroport ne-a pus din greu la încercare nevrând să stea deloc lângă noi şi agăţându-se în toate locurile în care nu avea voie. De două ori ne-a scăpat chiar din raza vizuală şi am cam tras o spaimă serioasă. Uf.
Despre cele vesele, mai târziu.
PS: Cred că am o problemă cu aeroportul ăsta că acu doi ani mi-am prins degetul în portiera maşinii cu care ne adusese la avion prietena noastră şi am ajuns la punctul lor de prim ajutor cu nişte dureri groaznice.

Mihnea la Bookfest

Mih aşteptînd-o pe mama să termine cu Houellebecq al ei.

 

Astea (şi mai ales ultima) sunt mutriţele tipice ale Mihului.

Ultima poză e de pe fb-ul de la Curtea Veche pentru că am acceptat să ni-l fotografieze. Mihul se prăbuşise de oboseală aşteptîndu-l pe tata să plătească la casă.
Iar mama a făcut poze cu autorul Platformei:

 De cumpărat, am cumpărat mai multe pentru mine decât pentru el ceea ce e o premieră :). Pentru el, doar carţi de activităţi, de la Litera şi de la Gama. Mi-e şi ruşine că nu am găsit sau nu am avut răbdare să găsesc poveşti. Prin faţa ochilor nu mi-au trecut decît aceleaşi poveşti clasice spuse şi răspuse în diferite variante şi cu diferite ilustraţii... Cred că nici n-am fost foarte inspirată. Aaa, de fapt am luat nişte "poveşti de adormit" de la Curte veche dar mi-e teamă că sunt pentru când mai creşte.
Cel puţin o absenţă printre editurile pentru copii - Egmont.

Amestecate

În week-endul trecut am lăsat copilul cu bunica şi am fugit în celălalt capăt al ţării la o întâlnire cu colegii mei de liceu. Două zile şi jumătate am lipsit şi când m-am întors am avut o senzaţie ciudată că Mihul e altfel, că e schimbat, că parcă e mai matur :D, că parcă vorbeşte altfel... Aţi mai simţit aşa ceva?
Pe lângă asta, partea bună e că se pare că nu ne-a dus lipsa deloc. Când am plecat nici măcar nu a zis că vrea să plece cu noi iar când ne-am întors ne-a întrebat când mai plecăm :))) Cred că suntem nişte părinţi foarte degeneraţi.
Să nu uit. La plecare a strâns o jumătate de pungă de maşinuţe şi ne-a dat ca să avem cu ce să ne jucăm pe drum. Le-am ascuns în coşul de rufe şi la întoarcere le-am scos pe furiş, i le-am dat şi i-am mulţumit.
- Şi v-aţi jucat cu ele?
- Da, sigur, mulţumim.
(Ultima dată când l-am lăsat cu bunicii mai mult de câteva ore a fost acum un an când am fugit câteva zile la Roma în doi).

*
N-avem planuri speciale pentru 1 iunie deşi am văzut că se întâmplă tot felul de chestii (nişte ateliere la Cărtureşti, ceva prin Cişmigiu, parcă şi la Mţr şi Muzeul Satului) mai ales că eu voi cam fi la Bookfest şi vineri şi sâmbătă când vine autorul meu preferat - Houellebecq.
Totuşi sâmbătă mergem să tragem copilul în poză la proiectul Bogdanei "Portret de copil"  Sper să iasă o poză faină, de-abia aştept să o postez.
*
Iar săptămâna viitoare plecăm într-o vacanţă de o săptămână, un soi de city break prelungit, prima dată când ieşim cu plod cu tot în afara ţării altundeva decât la mare...Să ne ţineţi pumnii.:)

1 Mai la Mogoşoaia

 Sunt câţiva ani buni de când n-am mai stat în Bucureşti de 1 Mai. Şi nu ştiam ca Mogoşoaia e destinaţie preferată de ieşit în ziua asta, aşa că ne-am dus într-acolo... Era multă, multă, multă lume şi nimic nu mai semăna cu locul liniştit pe care îl ştiam. Am ajuns exact la mijlocul unei spectacol de teatru pentru copii, Mih l-a urmărit atent, după care am mai stat o vreme pe malul lacului.

 Piticu a fost foarte fericit să arunce cu pietre în lac. Nu s-a mai plictisit de asta. Pe la prânz am plecat. În curtea palatului urla o muzică care n-avea legătură cu nimic şi care avea mulţi, mulţi decibeli inutili. N-am înţeles-o deloc. Îmi vine să fac o hartă cu locuri de evitat din motive de aglomeraţie.

Aici e la întoarcere:)). Foto (şi mizanscenă): tata.
PS: De dimineaţă: "mami, mami, la mulţi ani! mă duc să-ţi fac un cadou surpriză. Ştii surpriza nu ai voie să o spui"... Peste câteva minute: "mami, mami, ajută-mă că nu pot să fac surpriza!" :D

Cute Blog Award

Luna trecuta, blogul lui Mih (că eu îl consider mai mult al lui decât al meu) a fost onorat de două ori (aici şi aici), de Luminita, mami de huni şi Cristina, mamica lui Costin, cu un premiu simpatic. N-am apucat să zic atunci aici şi nu prea am scuze, dar totuşi zic acum un mare MULŢUMIM.

Premiul vine şi cu un set de întrebări, aşa că zic să ma achit de obligaţie în totalitate, chiar dacă cu întârziere.
Care este produsul de machiaj favorit?
Balsam/gloss de buze
Care a fost trend-ul preferat in 2011?
Nu ştiu daca a fost chiar preferat dar oricum mi s-a părut că "trendul" eco-bio-handmade a câştigat teren/vizibilitate.
Care este desertul tau preferat?
E unul care nu ştiu cum se cheamă dar e cam aşa: bezea+mascarpone+fructe de pădure. Şi tarta cu zmeură şi millefeuille-ul cu zmeură. Şi cam tot ce are zmeură. Evident că nu m-am putut opri la unul singur :D
Culoarea preferata?
Acum, verde.
Care este prenumele tau?
Să nu râdeţi: Camelia Argentina (fiul naşilor mei avea la şcoală o colegă de care era îndrăgostit şi pe care o chema Argentina).
Care este ultima melodie pe care ai ascultat-o.
Piaf - Enfin printemps. 
Pisici sau caini?
Nu mă pot hotări. Şi, şi.
Spune ceva despre tine ce nu ai mai spus nimanui pe blog.
Până să facă Mih un an nu am reuşit să îmi fac timp să scriu nimic pe blog deşi îl creasem. Pur şi simplu pragul de 1 an a fost un prag şi pentru mine, şi pentru timpul meu.


Ar mai trebui să şi premiez nişte bloguri care cred că merită premiul dar nu sunt bună la asta, toate blogurile din blogroll merită asta, m-aş simţi onorată dacă cineva care trece pe aici ar prelua iniţiativa.

Ceva bun...

Când am intrat în campania celor de la Editura All, am ales o carte de reţete pentru copii pentru că sunt în pană de idei.
Sunt aproape trei ani de când îi gătesc în fiecare zi mesele piticului (mai puţin ultimele vacanţe şi poate vreo zece zile în care le-am lăsat pe cele două bunici să facă câte ceva) şi marele meu noroc a fost şi este că Mihul mănâncă fără să facă nazuri.
Nu ştiu ce zic mămicile cu copii mai mari dar eu duc lipsă de idei pentru mese care să fie sănătoase, să aibă ingrediente cât de cât uşor de găsit şi... să se facă şi repede că timpul nu mi-e prieten. Aşă că am luat la răsfoit cu speranţă cartea asta de peste 200 de pagini scrisă de doi dieteticeni pediatri britanici.

E structurată în cinci părţi: noţiuni de alimentaţie sănătoasă, primele alimente, perioada 1-2 ani, 3-6 ani şi în sfârşit o parte despre elaborarea meniurilor. Partea care mă interesa cel mai mult (3-6 ani) e şi cea mai consistentă şi recunosc că peste cea cu primele alimente (piureuri, piureuri, piureuri) am trecut mai repede.
Ce mi-a plăcut:
- că e organizată într-un fel uşor de folosit. Începând cu faptul că e spiralată şi stă usor deschisă pe blatul de bucătărie când încerci o reţetă şi ai nevoie de ea sub ochi (eu cel puţin) şi până la simbolurile care indică la fiecare reţetă conţinutul de ou, alune, fier, calciu, omega-3 sau daca nu contine lactoză, gluten, grâu sau e pentru vegetarieni. Plus că e trecut timpul de preparare şi felul în care poate fi păstrată (frigider, congelator, etc) şi pentru cât timp. Foarte anlgo-saxon mi s-a părut.
- că autorii par să încurajeze ingredientele sănătoase
- că e un capitol special despre gătitul împreună cu copiii
Ce mi-a plăcut mai puţin:
- o serie de ingrediente cam "britanice" adică nu tocmai uşor de găsit la un shopping normal în magazinele noastre
- o reţinere aş avea şi la reţetele de budinci cu câte două linguri de zahăr tos prezentate pentru vârsta de 6-7 luni când nu prea cred că bebe are nevoie de zahăr...
Am şi încercat una din reţete (una simplă, simplă aşa ca pentru mine :D) ca să văd dacă funcţionează: Crochete din legume fripte, de fapt legume tăiate bastonaşe, unse cu ulei de măsline şi băgate la cuptor. Timpul de preparer e de 45 de minute dar de fapt nu durează mai mult de 15 minute să le cureţi (evident cu piticul lângă tine - al meu strânge cojile de la legume, le pune într-un vas, adaugă apă şi face supă) după care nu ai decât de chibiţat pe lângă cuptor aşteptând să se facă.
În carte erau aşa:

Iar nouă ne-au ieşit aşa:

Le-am făcut într-o seară, piticului i-au plăcut deşi după vreo două-trei încercări din sfeclă (din care i-am mai dat eu să guste dar e drept că nu i-am gătit-o în mod obişnuit până acum) s-a întors la celelalte legume mai... tradiţionale. În general mi se pare că la vârsta asta (3 ani şi 4 luni, exact 40 de luni azi!) e mult mai puţin deschis la alimente noi decât era cu puţin timp în urmă.  Ce a "intrat" până acum, e bun intrat. Ce nu, vom vedea...
Mă obsedează şi o reţetă de batoane de muesli pe care am văzut-o în carte si pe care trebuie neapărat să o încerc. Probabil că multă lume n-are nevoie de reţetă ca să facă aşa dar eu funcţionez mai bine cu ceva scris în faţă. Vă spun cum au ieşit când le fac. :)
Postul  de sus face parte din campania vALLuntar iniţiata de Grupul Editorial ALL. Fiecare recenzie a unei cărţi valorează 15 minute de voluntariat ce va fi prestat de către echipa editurii. Fiecare comentariu referitor la carte sau la campanie mai adaugă 3 minute de voluntariat.

Igloo și orhidee

În week-end am fost mai statici decât în alte dăți și băieții s-au jucat mai mult prin curte. Tata i-a promis Mihului un... igloo. Ce a ieșit seamănă mai mult a viziuină :D dar a fost fun de făcut (cred).

 În week-endul ce vine vom fi probabil și mai statici pentru că, la noi pe străduță (sector 2, primar Onțanu, bleah!) tot nu a trecut nimeni să miște vreun pic zăpada... Abia ce ne-am recuperat mașinuța inițial blocată (și zgâriată) prin Primăverii. De la bulevardul cel mai apropiat (max 50m) înțeleg că tata mai mult a împins-o (cu ajutor) decât condus-o. Acu e deci blocată și zgâriată :(( în fața casei. Deci, progres. :)

Și mic intermezzo mămicesc. Ca să mă laud. Mi-au înflorit 3 în același timp și încă una se pregătește. Sunt "crescătoare" de orhidee, astea-s singurele flori care rezistă stilului meu haotic de a le uda (maxim o dată pe săptămână, vara un pic mai des). Atât și ferestrele spre sud. :)

Cirque du Soleil: magie și nu prea

Am ieșit cam dezamăgiți aseară de la Saltimbanco (unde am fost fără Mih).
Eu așteptam un spectacol complet, numere de circ încorporate în dans, muzică, lumini, sunet, culoare. Și credeam că o sa fie foarte frumos la nivel vizual și o să îmi dea așa, o senzație de vis. Aveam în minte un spectacol pe care l-am văzut acum câțiva ani în Quebec, făcut de un co-fondator al Cirque du Soleil care între timp a părăsit vechea gașcă:

Saltimbanco a fost mai puțin de atât. Mă așteptam să fie mai inovativ și a fost mai... clasic.
E foarte colorat, se joacă frumos cu luminile, sunt câteva numere pe care le-am adorat: prăjinile chinezești,

balansoarul rusesc,

bungees de la sfârșit.

Geniale! Momentele de mimă pe mine m-au cam plictisit, mi s-au părut prea lungi în economia spectacolului și parcă îi rupeau ritmul.
Sunt câteva momente în spectacol în care totul curge frumos și e foarte baroc.
Dar nu e atât de magic cum mă așteptam :)
Plus că două dintre numerele care figurează în dosarul de presă internațional au lipsit cel puțin la spectacolul la care am fost eu sâmbătă după-amiază: un număr pe bicicletă și un duo la trapez. Suficient ca să îți dea senzația aia proastă că au venit în București cu varianta scurtă a spectacolului.
Organizatoric:
- ne-a luat vreo douăzeci de minute să parcăm, nebunie mare. Tipic românesc, prima parcare era ținută închisă de niște neni pe motive necunoscute deși scria pe ea că e parcare pt spectacolul minunat (nu mai zic că taxa de parcare a fost încasată în avans și fără bon fiscal, chitanță, ceva). La ieșire, din nou nebunie, partea a doua.
- noi ne-am așezat cuminți pe scaun cu 10-15 minute înainte să înceapă spectacolul dar, spectatorul român nu s-a dezmințit și a continuat să ne ridice până pe la și 25!!! După pauză, la fel.
- în pauză, coadă de vreo 30 de persoane la toalete
- un soi de taraba cu suvenirurile oficiale ale Cirque du Soleil improvizată cam penibil într-un colț propunea tricouri (urâte) cu 120 lei și tricouri pentru copii, tot urâte, cu 100. Și brelocuri cu 50. What?
Note to myself:
- puteam să îl iau liniștită pe Mihul că nu cred că s-ar fi plictisit prea tare, probabil ar mai fi întrebat una-alta, dar cred că ar fi gustat unele numere mai mult decât mine. Când am luat biletele mi s-a părut că nu e pt copii așa mici însă am văzut în jur și mai mici și sincer, nu am fost deranjați de nici un pitic care să își exprime zgomotos nerăbdarea sau așa ceva.

So, dacă mai vin, poate vin cu un spectacol mai reușit. Și sigur îl vede și Mih. 

Sursa foto: www.cirquedusoleil.com

Cum vă plac?

Sau ce-am găsit frumos în perioada de sales. Că eu recunosc că îi iau Mihului multe chestii de îmbrăcat acum.

Da, da, binecunoscuţii pantaloni slim.

În iarna asta, mi-au plăcut mai mult  tricourile de la Zara decât cele de la Okaidi de care am fost îndrăgostită anul trecut.

Şi ceva pulovăre, cam triste la culori dacă mă uit bine acum dar nu uitaţi că noi am ieşit definitiv din colecţiile alea care până la 36 de luni  tot mai au ceva haine colorate şi suntem acum la băieţeii "mari" unde este şi mai, si mai boring...:(
PS: voi ce-aţi văzut frumos????

Ce-am mai bricolat. De sezon.

 Nu că ar fi punctul nostru forte, nici al meu, nici al Mihului. :D
Am făcut aseară felicitări pentru bunici şi nu numai... Mai mult eu dar să zicem că a fost şi Mihul în preajmă, el a ales culorile dar nu l-am putut convinge să coloreze el. Am folosit nişte şabloane rămase de la sprayul pentru desenat pe geam, nişte carton colorat (aici m-am păcălit că l-am luat prea subţire:( ) şi nişte acuarele metalice de care m-am îndrăgostit (nu se vede bine în poze însă sunt tare interesante). Le-am luat dintr-un hipermaket, au costat 12 lei şi fac toţi banii :)

 

  

 Felicitările poartă, desigur, "semnătura piticului".

 

Am început încet-încet (cam prea încet după părerea mea) decorarea casei. Tata şi piticu s-au ocupat în week-end de ferestre. De data asta Mihu a fost foarte entuziasmat de operaţiune şi a ţopăit în continuu...

  

Săptămâna trecută ne-am jucat pentru prima dată cu Fimo. 

Mai mult eu din nou dar a fost şi piticu de ajutor şi chiar participativ pe alocuri. A mai frământat şi el pasta, a mai întins, a mai decupat iar bulinele de pe fluturaş îi aparţin în totalitate. Bine, el cel mai curios era de cum o să bag eu toată treaba la cuptor. 

Ideea de pornire a fost o decoraţiune luată de la un târg cu 10 lei: brăduţul din stânga evident :)

Nu zic că ale noastre au ieşit la fel de bine dar cred că dacă am persevera ne-am apropia si noi...Am învăţat după prima experienţă că trebuia să las pasta un pic mai groasă şi că decupajul trebuia să îl fi făcut mai hotărât să nu lase marginile neestetice. Adevărul e că n-am avut nici măcar timp să caut info despre cum se face, am improvizat rapid doar cu instrucţiunile de pe ambalaj. Mi-a plăcut şi am văzut că sunt si kituri din care poţi încerca să faci mărgele sau oricum cam aşa ceva... Eu am folosit doar un kit de 4 culori de fimo şi nişte forme de biscuiţei :D. Din ele a ieşit şi o pisicuţă ca pe ambalaj dar Mihul a decapitat-o deja deci nu v-o pot arăta :D
Cred că le agăţăm în brad sau le folosim ca să personalizăm un pic pungile de cadouri.
PS: Aseară l-am lăsat să se uite la Polar Express. O fi bine, o fi rău? I-a plăcut deşi fiind la TV era subtitrat şi nu dublat şi a trebuit să îi promitem că îi facem rost de el şi în română.