Idei de week-end: biserici fortificate în jurul Brașovului - Hărman-Prejmer-Sânpetru

Se fac, cred, vreo opt ani de când am descoperit cât de frumoase sunt bisericile fortificate din Transilvania.

Mai întâi cele care ne apăreau în drum, între Sibiu și Deva. Apoi, am început să le căutăm noi - de unde am făcut o dată un mare ocol, de la Sibiu, în sus, spre Sighișoara și înapoi la Brașov cu oprire în Viscri...
Cumva, în ultimii ani, ne-am specializat în mici ieșiri de câte o jumătate de zi-o zi prin împrejurimile Brașovului iar atunci când nu încercăm Râșnov, Viscri, Rupea sau când nu ne pierdem în satele de dincolo de Olt și nu mai găsim podul de întoarcere (trebuie să povestesc o dată), ne ducem spre Prejmer și Hărman. Ceea ce am făcut și în week-end-ul trecut pentru că nu ne-am plictisit de cetăți.
Prognoza meteo anunța ploi și frig. În realitate, a fost soare, cald și vreme numai bună de stat pe iabră în curtea bisericilor fortificate.
Ieșind din Brașov spre Sfântu Gheorghe, Hărman e imediat în stânga, iar intrarea se face pe la un sens giratoriu. Biserica fortificată este bine semnalizată și sigur ajungi la ea. La intrare, o doamnă rupe bilete (7 lei-adult, 3 lei -copil peste 5 ani) și e gata să îți povestească rapid ce e mai important de văzut. Biserica, mini-muzeul cu o sală cu costume ale sașilor din regiune, o sală de clasă, o alta care reproduce o sufragerie din casele sașilor și o alta reproducând un dormitor. (Interesant, Mihnea avea întrebări tip: dar de ce au pus și pantofi?).
Pe o scară cam abruptă se poate urca sus, pe întărituri, de unde, printre firide, se vede satul până departe în zare.Urcarea nu e securizată și nu aș recomanda-o pentru copii sub 5 ani iar la cei peste 5 ani, cu supraveghere atentă.
În drepta intrării, una dintre încăperile la care se urcă pe scară e de fapt o veche capelă cu picturi vechi de când lumea iar o alta pare a fi o magazie de unelte. Biserica e mare si foarte răcoroasă, numai bună de vizitat e arșița din iulie-august, aș zice. Dar locul meu preferat e pajiștea din spate, o pajiște perfectă, păzită  acum de un cireș și unde aș putea să zac la nesfârșit în liniște. (Slavă Domnului, nu prea erau turiști, vreo 2-3 care au plecat rapid și m-au lăsat să  mă bucur de iarba mea ceea ce nu pot spune însă și despre Mihu).

 

 

 

 

 

De la Hărman, am ieșit din nou pe șoseaua spre Sfântu Gheorghe și, în dreapta, se face drumul spre Prejmer, pe lângă un lan de rapiță care făcea o combinație perfectă cu norii de ploaie.
Prejmerul seamănă cu Hărmanul, dar pentru a pătrunde în interior trebuie să răzbești mai întăi printr-o primă curte interioară și apoi să străbați intrarea tunelară.
Camerele-depozit de la Prejmer sunt numeroase și supra-etajate. Aspectul interior al zidurilor e deosebit datorită păienjenișului de scări de acces. Muzeul e ceva mai îngrijit și bine amenenajat decât la Hărman (intrarea e 10 lei - adult, 5 lei - elev/student). Indicații privind obictivele de vizitat n-am gasit.

De la Prejmer, ne-am întors din nou prin Hărman și, după o oprire nereușită la Bod (biserica pare abandonată și e închisă), ne-am dus spre Sânpetru.
Nu știu dacă datorită norilor care, în combinație cu soarele dădeau o lumină fantastică sau a sașului care se îngrijește  de biserică și care ne-a făcut o vizită personalizată (intrare: 5 lei/adult, copil gratis), Sânpetru mi-a rămas puternic în minte.
E mai mică decât Prejmer și chiar Hărman, nu a fost încă renovată, astfel că zidurile păstrează o culoare specifică, gălbuie. Capela este bijuteria locului, înțeleg că a fost ridicată pe locul unei foste ruine romanice... E impresionantă. Dar încă și mai impresionante sunt cele două rânduri de ziduri de apărare care înconjoară cetatea. Primul inel e acoperit acum de iarbă și flori. Al doilea - pe vremuri cu apă, este transformat acum în grădină.

 

 

Azi dimineaţă...

... Mihu, care e întotdeauna mai matinal decât mine, m-a trezit în zumzet de silabisire.
a-p-a, apa
c-e, ke (eu: nu, ce!) r-u-l, cerul
p-ă-m-ă (eu: nu, â!)n-t-u-l, pământul
p-l-a, pla, n-e-t-e, planete
După care m-a anunţat că urmează unul lung şi s-a străduit să citească "anotimpuri", moment în care m-am trezit şi eu pe de-a-ntregul, numai bine ca să îl laud.

Aseară îi propusesem să ne uităm la un cuvânt dar nu avea chef aşa că l-am lăsat. Când vrea el.

Descoperiri din vacanță: Palatul Brukenthal din Avrig

În vacanța de Paște am făcut o descoperire despre care voiam neapărat să scriu.
La maxim 20 de minute de Sibiu, pe drumul spre Brașov, e Avrigul. Aici e un palat care a aparținut lui Samuel von Brukenthal și care, dacă am înțeles eu bine, se află acum în administrarea Fundației Brukenthal.
Locul am auzit că ar fi fost lăsat în abandon până nu demult iar acum este pe jumătate reamenajat. Zic pe jumătate pentru că palatul propriu zis e în paragină însă Orangeria lui și cea mai mare parte a parcului care îl înconjoară sunt reabilitate și e o plăcere să te plimbi pe-acolo.
În Orangerie funcționează un restaurant, o terasă și sunt și câteva camere.
Noi ne-am oprit într-o după-amiază la terasă și, după ce am făcut inconjurul domeniului, am încercat meniul lor cu... sparanghel (yummi) și încă un fel cu urzici chiar din curtea Palatului. Foarte bun.
Despre istoria locului nu se poate afla prea mult dar presupun că atunci când renovările vor fi terminate vor putea exploata și latura aceasta culturalo-istorică.
Până atunci e un loc foarte agreabil, un parc simetric, mai multe pârâuri care susură pe pajiște, gazonul foarte bine întreținut și două alei impresionante flancate de niște copaci centenari. Am zărit undeva într-un colț al parcului și o seră (de unde pot să vină ingredientele dela bucătărie) precum și niște ponei...

 Cele două alei impresionante.

 Vedere de amsamblu.

 Fântâna din centrul parcului.

 Orangeria.

 Palatul.

 Pârâurile de pe pajiște.

  

Sparanghelul cu sos hollandaise.

 Limonada :)

Vedere de ansamblu.
Foarte frumos și relaxant locul. Sigur ne mai întoarcem, măcar pentru o după-amiază.

La Comana

Da, am ajuns si noi pe la Comana. A fost mai degraba o vizita de prospectie ca sa intelegem ce si cum. Si inca nu stiu daca am inteles exact.
Am vazut Parcul de aventura cu tiroliana si toate cele si am decis ca mai venim o data ca sa dam plodul pe fire pe-acolo... Am bifat una din terase la prinz (ok mincarea insa am asteptat O ORA sa ne aduca nota si tot nu reuseau ca nu se descurcau cu programul de pe computer, pina la urma ne-am calculat-o singuri).

Mie cel mai frumos mi s-a parut la observatorul ornitologic din dreptul fantanii cu nuc. Doar ca era deja foarte cald si ardea soarele rau asa ca prea mult n-am putut sta in "cimp deschis". In padure erau cel putin 5 grade mai putin. Era racoare, placut.
As mai reveni, e frumos. Eu nu cred ca am mai fost intr-un loc in care sa existe combinatia asta de lac-mlastina-padure.

 

 

 

 

 

 

 

Descoperiri: locuri care îmi plac

Săptămâna trecută am descoperit două locuri unde mi-a făcut plăcere să merg cu Mihul.

Mai întâi habar n-avem că cei de la Boribon.ro care aduc jocurile de la Djeco și mai au pe site și alte chestii faine de desenat și creat și jucărioare din lemn și-au deschis magazin în București. Și nu unul singur ci două! Noi s-a nimerit să fim prin apropierea celui de pe strada Madrid (de fapt Dorobanti, aproape de intersecția cu Ștefan cel Mare) și l-am văzut pe acesta. Sunt vreo 3 încăperi, pe două etaje, într-o vilă, pline cu jucarii. Eu am stat cu Mihu vreo juma de oră pe-acolo și până la urmă am plecat cu o rachetă de construit și cu ceva de desenat dar au multe chestii frumoase. Îmi pare rău că n-am făcur poze.

Tot la descoperiri trec și Lemon Tree.
Am fost sâmbăta trecută la un atelier la ei și ne-a plăcut, ne mai întoarcem. Când am fost noi au făcut un soi de acvariu și a fost foooarte relaxant că părinții stăteau într-o încăpere la ceai și cafea iar piticii erau în alte două încăperi și timp de o oră și jumătate l-am văzut prin ușă dar n-a avut treabă cu noi! Câteodată e bine să mai fie și așa ;)

 Îmi place vila unde e Lemon Tree, e cam genul de locație în care parcă mi s-ar părea fain să organizez la anul și ziua piticului că la noi e mereu toamnă târzie și frig iar mie locurile de joacă închise îmi plac din ce în ce mai puțin... Ne mai gândim. :) Îmi place la ei...

Gopo by Mihu

Fii-miu nu e pasionat de desen, e mai degraba genul cu puzzle, jocuri de construcţie, jocuri de logică, etc. Pur şi simplu aşa e, nu am făcut noi nimic, ba dimpotrivă eu am umplut casa de acuarele şi creioane colorate :D. Dar degeaba.
De vreo câteva saptamâni însă, aşa deodată, tocmai când abandonasem ideea că va folosi vreodată tona de culori pe care o avem, l-a apucat o toană cu desenatul şi coloratul. Aşa că, din când în când, fooooooarte surprinzător pentru noi, stă câte  jumătate de oră şi ascultă poveşti la CD plus coloreză cu carioci.
Asta cu feţele desenate e faza cea mai nouă... Mă amuză.

Busy Sunday too