marți, octombrie 30, 2012

Sfârşit de octombrie la Ferma Animalelor

 
 

 
 
 
 
 
 
 
Ca şi data trecuta, trambulina a fost cea mai mare atracţie. Ce animale, ce ponei? Sărituri să fie!
A fost o duminică incredibil de caldă pentru sfîrşit de octombrie. Ultima cred cu temperaturi de peste 20 anul ăsta. Am profitat.

luni, octombrie 29, 2012

Gata pentru Halloween!

Brioșe cu zmeură - checked
Costum de supererou - checked
Nerăbdare piticească - checked

După spusele piticului la grădi mai așteaptă niște dovleci pe care i-au decupat astăzi și niște fantome decupate din hârtie:  ”Și, mami, am tăiat cu o foarfecă adevărată, ca a voastră”.

miercuri, octombrie 24, 2012

Poze de la grădi

Sau mai exact de la ieşirea în parc de la grădi că la celelalte activităţi nu prea l-am găsit prin poze :(
Am bleurat ca să nu se supere cineva.
 
 
 
PS: Mă laud singură: bluza roşie e o achiziţie în ultima zi de reduceri la Okaidi (sfârşit de septembrie), de fapt e o bluză care se simte foarte bine, cu un procentaj de lână în ea, probabil de la o colecţie mai veche de iarnă, dar îmi place nu mai pot :D

Portrete

Sau feţe-feţe surprinse când Mihu se uita la desene animate.
 
 

marți, octombrie 23, 2012

(Tot) Despre grădi

Acuşi se fac două luni de grădi şi eu n-am reuşit sa depăşesc subiectul :))
Vestea bună e că Mihu e parcă ceva mai ataşat de mersul la grădi. Nu, încă nu trage de mine "hai să mergem la grădi" dar parcă nici eu nu mai e nevoie să trag de el.

Astăzi au avut zi de ieşit în parc de pe la ora 11 până pe la 13, s-a nimerit să ies din casă şi i-am văzut de departe cum mergeau încolonaţi, m-am oprit din tentaţia de a mă duce spre el ca să nu îl scot din program. Mergea cuminte, de mână cu... Elpis. Care s-a întors după mai multe zile de absenţă pe parcursul cărora Mihu repeta că Elpis nu mai vine din cauza lui!!! Well, Elpis a revenit ieri, Mihu m-a anuntat ca i-a spus că "e în continuare prietena lui" şi că i-a mai spus că "îi va fi dor de el până mâine" !!!!!!
Pe cuvânt. Deci avem o idilă.

Ne pregătim de Halloween :)) (deh, grădiniţă în engleză şi sărbători pe măsură :D). Vor merge costumaţi şi vor putea sta în costum toată ziua. Cu costumul cred că anul ăsta rezolvăm uşor că Mihu zice că vrea să îşi ia costumul de Supererou pe care n-a apucat încă să-l scoată din casă. Avem de pregătit şi ceva de mâncat pentru ziua asta când e şi zi de "sharing" adică pricep că se duce fiecare cu câte ceva şi după aia fac schimb... De preferat "home made" aşa că dacă poate să-mi facă cineva vreo sugestie, pls, pls! Ma gândeam la nişte muffins sau cookies. Numai să-mi iasă.

Şi sper să aducă toată lumea ceva home made că am o aversiune faţă de torturile cremoase şi cumpărate cu care se prezintă părinţii la grădi când e ziua cuiva... (nu le-am văzut dar aşa arată din descrierile Mihului). Mi se pare mult mai sănătos să faci acasă un chec decât să duci o chestie cu cremă şi ciocolată cumpărată din colţ...Aversiunea mea s-a accentuat după un episod de alergie cu care s-a procopsit piticu săptămâna trecută şi care a coincis cu un mâncat de tort aniversar la grădi... S-a umplut de bubiţe incât l-am bănuit scurt şi de o erupţie mai complicată dar de fapt era alergie...
M-am gândit şi să nu îl mai las să mănânce torturi aniversare dar se bucură aşa de tare şi e si un moment de socializare, baloane, cu ceilalţi încât nu am putere să fac asta... Bine, dacă treaba cu alergia se repetă, o vom face că n-avem de ales.

In legătura cu mâncarea, mai avem o dilemă. Mihnea se întoarce la ora 14 acasă şi zice că îi e foame... Deşi mănâncă la grădi şi supă şi felul doi şi un mini-ecler sau mini-tartă... Şi din câte zice el şi din câte mi-au spus şi educatoarele, chiar mănâncă. Nu-mi dau seama dacă asta cu foamea e doar un alint sau e o perioadă de creştere. Deci nu ştim dacă să o luăm de la capăt cu prânzul când ajunge acasă sau nu. În vreo două rânduri, bunica i-a mai dat câte ceva şi el chiar a mâncat...

Mai avem ceva semne de întrebare în legătură cu sistemul de "predare" care ni se pare cam prea... clasic: educator-copil, de sus în jos, cam rigid şi cam cu multe reguli pentru 3-4 ani. Nu că am fi avut prea mult de ales că nu avem în zonă grădiniţe care să aibă un sistem de predare alternativ. Mi-aş fi dorit să fie mai lejer, gândit pe joc şi învăţat prin joc, mai puţin strict şi să încurajeze mai mult iniţiativa copiilor... Din câte povesteşte Mihu, nu e aşa.
Asta cu regulile are şi o parte bună că la fiecare început de săptămână primim programarea cu activităţile şi tematica săptămânii în curs. Şi primim şi câte o "temă" şi noi părinţii: să discutăm cu ei despre ceva ca să îi familiarizăm cu subiectul sau să le dăm să ducă la grădi câte ceva care să îi ajute să înţeleagă subiectul. Spre exemplu în săptămâna în care au vorbit despre creştere, înălţime, greutate i-am dat poze de când era bebe şi poze din prezent ca să facă diferenţa.
Deci eu mă simt ca la şcoală. :D

Şi două faze mai haioase:
Eu, într-o zi când au avut o piesă de teatru de păpuşi: Deci azi aţi avut program mai lejer cu Miss, nu?
Mih: Da, n-am mai făcut matematică.
:)) Asta cu n-am mai făcut matematică mi s-a părut incredibilă că nu mă aşteptam să o aud aşa devreme... Până la urmă nu e foarte complicat ce fac ei la "matematică". Mihu zice că numără ursuleţi sau cam aşa...

Unul din cântecelele învăţate la grădi e cu:
"Fly, fly, butterfly" dar Mihu l-a auzit şi reţinut "Fly, fly, doctor fly" :))) şi n-am putut să-l convingem că e altfel.

Şi câteva desene de prin primele săptămâni de grădi.

Free drawing
Circles

Hand-faces
Straw painting
 Crocodil şi maşini

marți, octombrie 09, 2012

Grădiniţa după prima lună

Am depăşit deja prima luna de mers la grădiniţă.
Dificilă lună. Greu de rezumat.

Cum e Mihnea acum?
Of, nu e în situaţia ideală, adică nu trage de mine dimineaţa "mami, mami, hai să mergem la grădi că întârziem". Nu, aş fi vrut eu, dar nu e aşa. Mai degrabă trag eu de el. Dar mergem

Cea mai dificilă a fost săptămâna în care a plâns la despărţire. Din ziua 3 până în ziua 10. Pentru că, după ce în primele două zile a fost entuziasmat că se duce într-un loc nou să se joace, prin a treia zi cred că a înţeles că el de acum înainte asta trebuie să facă. Sau cam aşa ceva. Şi nu i s-a părut amuzant. Deci am avut o săptămână în care ne despărţeam cu lacrimi de crocodil, greu, greu de tot (a încercat să îl ducă şi tata dar tot cu dramă la despărţire se lăsa).
Prin ziua a 10-a eu mi-am dat seama că deşi vorbeam liniştit cu el înainte de a ajunge acolo, în momentul în care trebuia să ne despărţim tot ce vorbisem calm înainte dispărea şi se punea pe plâns. Mie mi s-a părut că pur şi simplu nu ştia cum să îşi ia la revedere aşa că i-am spus că există o formulă magică pe care el trebuie să o spună când ne despărţim "pa, mami! sa-mi aduci un cadou!" (că atât m-a dus capul deşi probabil ideea cu cadoul recompensă nu e cea mai fericită şi educativă). Fapt e că a funcţionat şi de atunci ne despărţim fără plâns... Bine, în unele zile e mai vesel, în altele e mai trist la despărţire, dar nu mai plânge.

Are momente când e entuziasmat când vine vorba de grădiniţă. Cel mai bine a fost în perioada floricelelor pentru Elpis... Numai că şi acolo s-a ajuns la o mică dramă că s-au certat din cauza unei... şine roz pe care el n-a vrut să i-o dea iar ea i-ar fi zis că "nu mai e prietena lui" şi el suferea ca un pisoi plouat...
Ba chiar, deunăzi zicea că Elpis n-a mai venit la grădi şi că asta e din cauza lui (i-am explicat că are cu siguranţă alte motive de absentat).

E mândru nevoie mare când poate să ne arate ce a făcut la grădi: desene, cântecele, cuvinte, numărat.
Şi îi place când au ora de cooking şi fac sandvişuri amuzante.
Şi îi mai place când ies afară să se joace în curte...

Are alte momente când nu e entuziasmat...
Când aude că e week-end, se bucură că nu trebuie să se ducă la grădi ceea ce  mi se pare foarte deprimant...

În primele două săptămâni eram puţin îngrijoraţi că nu îşi ştie colegii după nume şi că nu vine să ne anunţe că "şi-a mai făcut un prieten". Asta se întâmpla mai în fiecare zi în parc unde, după zece minute de joacă cu vreun băieţel sau fetiţă ne anunţa că "şi-a mai făcut un prieten" chiar dacă uneori nici nu îi ştia numele.
Acum lucrurile stau bine, îşi ştie mai toţi colegii de grupă şi cred că şi pe mulţi din alte grupe pentru că mi s-a întâmplat să mi-i arate prin parc.

Îmi dau seama că i-am dublat cumva dificultăţile înscriindu-l la o grădiniţă în engleză (educatoarele vorbesc tot timpul cu ei în engleză). În primele zile ne-a zis bosumflat că el nu înţelege ce zice Miss... Dar acum cred că deja lucrurile stau mai bine şi parcă sunt optimistă din punctul ăsta de vedere. Astă seara ne-a cântat un cântecel de patru versuri în engleză, ştie să numere până la 10, ştie să salute, ştie mai multe expresii uzuale şi ne surprinde uneori spunându-ne ce-a mai învăţat. Cumva nu mi se mai pare că asta e partea cea mai dificilă.

Bolile. Of, da, am bifat şi din astea. Şi dacă înainte ajungeam la doctor o dată la jumătate de an, acum am fost de două ori într-o lună din care o dată la urgenţe, plus că am blatul de la bucătărie plin cu sticluţe cu siropuri ceea ce mă deprimă.
După enteroviroza care ne-a pus la pământ în prima săptămână de grădi, săptămâna asta am bifat şi o faringită sau cam aşa ceva cu două zile de temperatură. De data asta nici măcar nu cred că pot să dau vina pe grădi că mai întâi m-a luat pe mine luni dimineaţa şi abia peste o zi şi-a făcut apariţia la Mih.
Rezultatul e că acum iar tuşeşte după ce mai tuşise vreo două săptămâni dar fără alt simptom înainte şi abia ce scăpasem de tusea numărul unu.

Mâncarea.E prima dată când las mesele Mihului pe mâna altcuiva şi ideea îmi dă oarecare vertij. Dar aici e cel mai puţin complicat că, la nevoie, putem reveni şi mânca acasă, nu ar însemna o mare schimbare, doar să vină cu o oră mai devreme.
El zice că îi place şi că mănâncă. Cântarul zice că stăm bine în ciuda săptămânii de bolit şi lipsă de apetit.
Cumva între momentul în care am făcut eu alegerea grădiniţei şi prezent, cineva a decis să bage şi desert în meniul de la prânz iar eu nu mă pot bate cu nişte mini-tarte şi mini-ecleruri. Alte plângeri nu prea am la mâncare.

Din punct de vedere mămicesc, nu ştiu la alţii cum e, dar eu am un sentiment de vinovăţie. Mi se pare că l-am abadonat, cumva. Plus că l-am băgat în sistem, în sistemul de care o să aibă parte toată viaţa, ăsta cu zile de lucru şi week-end. Până să meargă la grădi, Mihu nu prea ştia ce e ăla week-end şi nici nu l-a interesat că zilele lui nu erau foarte diferite. Acu ştie, aşteaptă week-endu şi asta mă deprimă.

luni, octombrie 01, 2012

Transalpina la sfârşit de septembrie

Pentru că tata era disperat că se închide Transalpina şi n-am apucat încă să o facem anul ăsta, îndată ce s-a confirmat prognoza meteo cu temperaturi ridicate, ne-am pornit la drum. Sâmbătă am înnoptat la Sibiu (v-am zis că suntem amurezaţi de oraşul ăsta) şi duminică dimineaţa am început marea traversare dinspre Sebeş (mai târziu am descoperit că era mai bine prin Sălişte) spre Novaci.
Concluzii telegrafice la cald:
-  n-aş zice că e mai spectaculos decât Transfăgărăşanul dar cu siguranţă e spectaculos.
- partea care îţi taie răsuflarea este a doua jumătate (din sensul în care am venit noi) cea dintre Obârşia Lotrului şi Rânca, practic bucata pe care mergi pe platoul alpin.
- eu am perceput drumul ca fiind din două bucăţi: prima de la Sebeş la Obârşia Lotrului, între munţii Şureanu şi Cindrel, a doua de la Obârşia Lotrului până la Rânca, între Parâng şi Căpăţânii (sper să nu zic prostii). Prima jumătate e frumoasă dar nu spectaculoasă (păduri de foioase în culori de început de toamnă, apoi păduri de conifere, baraje, râu). A doua e practic 80% platou alpin, eşti pe vârful munţilor şi mergi pe serpentine cu hău într-o parte. 
Drumul e bun cu bucăţele stricate în prima jumătate şi foarte bun şi nou în a doua jumătate. Dar această a doua jumătate tot nu are parapeţi...
La Obârşia Lotrului şoseaua asta se intersectează cu cea care vine de la Brezoi-Voineasa (n-am fost pe ea) şi continuă apoi spre Petroşani.
Piticu cel mai mult cred că a apreciat momentul cu aruncatul pietrelor în apă. :)
Temperatura cea mai scăzută a fost sus pe platou, 19C dar era soare aşa că senzaţia era de mai mult de 19C.
E mai puţin dezvoltat turistic decât Transfăgărăşanul, dar probabil că în curând îl va ajunge. Pe bucata de mijloc nu prea ai unde să te opreşti să mănânci, cea mai apropiata staţiune e Rânca unde se construieşte în draci din câte am putut să ne dăm seama. Şi cam haotic, ca peste tot.
Tot în comparaţie cu Transfăgărăşanul, mi s-a părut mai puţin aglomerat dar e drept că acolo am fost acum doi ani şi în august.
Traseul Valea Oltului-Sibiu-Sebeş-Transalpina şi retur la Bucureşti e cam obositor pentru doar două zile. Cred că o ideea e dormitul la Rânca şi făcut a doua zi doar jumătatea mai spectaculoasă şi retur tot pe-acolo.
Mai jos, poze (multe).