luni, aprilie 30, 2012

Vulcanii noroioşi. Take two.

  
Duminică am făcut o excursie de o zi la Vulcanii noroioşi (aici întîlnirea cu vaca la care Mihul mi-a arătat "mulgătorul" care "face lapte şi brânză" :))) ), pe unde am mai umblat şi cu un an în urmă  când însă am nimerit o zi ploioasă după alte zile ploioase iar vizita la vulcani s-a lăsat cu mult noroi dar cumva cu impresii pozitive de vreme ce am zis să mai mergem o dată. 
E ok pentru un dus-întors într-o singură zi chiar dacă e obositor. Mihul doarme deobicei în maşină însă acum nu a adormit decât la drumul de întors când a căzut lat şi vă zic imediat şi de ce. Noi am făcut două ore şi un pic cu vreo 2-3 scurte opriri. Sunt cam 135 km pînă acolo.
 A fost cald spre foarte cald iar vulcanii nu prea au nici un fel de umbră în jur aşa că ne-a bătut soarele.
Pe mine zilele astea călduroase m-au luat pe nepregătite şi mi-am dat seama că nu am nici cu ce să îi acopăr capul Mihului (asta e o pălărioară recuperată de anul trecut care însă mi se pare că nu îi mai vine că acum chiar nu mai e bebe :D) şi nici cremă de protecţie solară (of, of, no. 1 pe to do list). Din cauza asta (no cremă) am preferat să şi las copilul cu o cămaşă subţire dar cu mânecă lungă că am zis să nu se ardă de tot. Că temperatura era de tricou+pantaloni scurţi, ca în Bucureşti.
Locurile sunt frumoase, sunt dealuri verzi ca mai sus.
Bonus, o făntînă cu cumpănă cum n-am mai văzut demult.
Sunt de fapt două locaţii unde pot fi văzuţi vulcanii, foarte aproape una de cealaltă. La un moment dat drumul se bifurcă, cel asfaltat duce spre Pâclele Mari iar celălalt e indicat cu "Muddy Land", Pâclele Mici dacă am înţeles eu bine. Acum, din experienţă, aş zice că cei de la Muddy Land sunt muuuult mai frumoşi, ceva mai greu accesibili, dar muuult mai frumoşi.
Primii, cei de la Pâclele Mari sunt chiar lângă şosea, te dai jos din maşină şi urci la vulcani. Noi am fost acolo după care ne-am oprit la o terasă să mâncăm ceva şi să ne răcorim la umbră am plecat spre ceilalţi. 
Aici e de urcat şi mers cam 500 de metri până se ajunge pe culmea dealului de unde se vede totul frumoooos şi verde, după care apar şi vulcanii, mult mai mulţi şi mai mari decît dincolo.
 Era cam 5 după amiaza, piticu nu dormise de prânz şi totuşi a urcat singur (minus vreo 50m în braţe la tata).
 
Ştia el de ce urcă: marea distracţie a fost să arunce bucăţi de noroi uscat intitulate "pietricele" înapoi în vulcan. I-am zis noi că se supără vulcanul şi face bâldâbâc dar tot i s-a părut amuzant.Cu asta s-a ocupat. Noi: să găsim un vulcan fără lume în jur ca să nu împroaşte piticu cu noroi. :D

Aici e la întoarcere, tot pe propriile picioare spre uimirea noastră şi fără prea multe proteste. Doar un pic. Spre sfârşit. De înţeles. I-am şi zis că a fost un pitic curajos. Care a vrut în plus să mănânce tot timpul. La dus, a mâncat sandvişurile puse pentru noi toţi. Apoi a mîncat ce am găsit "safe" la singura terasă din zonă (cartofi natur şi piept de pui la grătar, cel puţin asta mi s-a părut mie safe) după care a mai vrut portocală, măr, căpşuni, covrigi, tot ce mai aveam prin geantă. Am zis că data viitoare tre să plec cu vreo două cutii de "gustări" numai pentru el. Uf.

joi, aprilie 19, 2012

Plimbăreți. Partea a doua.

 În Lugoj.
 Scurtă oprire la Sarmisegetuza. Ulpia Traiana că până la Regia nu ne-am îndurat să mai facem ocolul.
 Plimbare prin pădure la Hațeg până la rezervația de zimbri. Explicat Mihului ce sunt ăia zimbri.
La Max am reușit să mâncăm fără să spargem ceva din decor ceea ce, credeți-mă, e o performanță,   mai ales că piticu era cu vreo două mașini după el, iar mașini=curse. Dacă terasele nu sunt deschise, nu e întotdeauna evident unde poți să intri cu copilul să mănânci că mai peste tot se fumează. Nouă nu ne-a ieșit din prima. :(
Și ultima oprire, Brașov, unde ne-a prins și un pic de ploaie. Ceaiul și sucul sunt la Bistro del arte care mie îmi place.
A cam fost un tur de forță. Piticul rezistă destul de bine în sensul că nu i se face rău (mie la dus mi-a cam fost) dar la un moment dat se plictisește și începe să întrebe: când ajungem la...? mai e mult? cât înseamnă două ore: mult sau puțin? și tot așa fără să obosească.
Ajută mult la drumurile lungi cu mașina o tableta sau ceva cu desene animate. Pe noi ne-a salvat. S-a mai jucat un pic cu o carte pe care se desenează cu carioca care se șterge și cu o hartă. De fapt harta asta a Romaniei a fost jucăria preferată. A făcut-o ferfeniță dar măcar l-a ținut ocupat. :)
Cel mai fain a fost când, pe la Comarnic, acolo unde se blochează din motive necunoscute circulația, piticul a zis "pipi" și a trebuit să ieșim din coloana de mașini. :D
Și tot un moment fain, pe Podul mincinoșilor de la Sibiu, piticu pe bicicletă rămâne pe pod și strigă după noi: "Ce înseamnă minciună? Mami, tati, dar ce înseamnă minciună?" Un cuplu care trecea pe-acolo (pe el cred ca l-am recunoscut) zice: "Lasă că are timp să învețe..." :)

miercuri, aprilie 18, 2012

Plimbăreți. Partea întâi.

Am lipsit motivat că am făcut un drum luuuung până la bunica, atât de lung că mai mult am stat pe drum decât acolo :D. 
 Aici suntem la Sibiu, una din opririle noastre favorite în drumul ăsta lung. Piticul era supărat că nu îl lăsasem să bea tot sucul de mere deodată. Eram la Weinkeller unde au un suc de mere de Mâlăncrav delicios numai că îl țin la frigider că altfel se strică imediat iar noi încercam să îl convingem pe Mih să nu îl bea pe tot că era rece-rece.
 Aici e fața de supărat (cred că îi refuzasem ceva). Supărat care vrea să ne înmoaie inima.
Aici cred că face apel la alte arme de seducție.
Scurtă oprire mămiceasca. Am intrat un pic (cu biclă cu tot) într-un Zara deschis chiar în centrul Sibiului. Cel mai ordonat Zara pe care l-am văzut eu vreodata. Ordonat-ordonat. Nici o haină în dezordine, toate frumos pe umerașe. Plus cea mai completă colecție văzută de mine.
Urmează celelalte episoade din scurta noastră ieșire.
Și câteva concluzii rapide, până nu uit:
- niciodată pe biclă fără cască. Ne-a salvat. Pe pasajul scărilor din Sibiu, pe niște dale de piatră ascuțite, pantă mare, piticul s-a dezechilibrat și dacă nu era casca curgea muuuult sânge. Așa am contabilizat doar un pic de plâns și o zgârietură superficială pe tâmplă. Uf.
- piticu e în continuare descurcăreț, ne rezolvă problemele. Nu venea destul de rapid micul de dejun la pensiunea unde ne-am oprit? a plecat să o caute pe doamna de la recepție și să îi spună că lui îi e foame :D. Sper să îl țină.

sâmbătă, aprilie 07, 2012

Review: 4, 3 şi 2 roţi

La unele ne pricepem-nu ne pricepem, dar la vehicule cu roți aș zice că suntem cât de cât cunoscători. Am zis să fac o trecere în revistă, ocazie să îmi reamintesc și eu pe ce am dat banii cu folos și pe ce nu.
Avionul cu patru roți și cu Winnie înainte să știe Mihnea cine e Winnie ăsta.
L-a primit la botez și am început să îl folosim pe la 9-10 luni. Când era mic îl urcam pe el, își punea picioarele pe aripi și îl plimbam așa prin casă. Când a început să își țină cât de cât echilibrul, îl folosea ca sprijin pentru mers. În plus are forme în care trebuie băgate cerc-triunghi, etc și acolo a introdus piticul prima data cercul în formă. :D... Are și niște butoane care, atunci când are baterii, imită un zgomot de avion care decolează sau niște cântecele cu Winnie. Rămâne între noi, însă eu și tata nu mai punem baterii că nu mai vrem să auzim cântecelele. Adică din punctul nostru de vedere putea să fie fără sunete :D. Aaa, și să nu uit, când apeși pe butoane, se învârte elicea. Una peste alta mi se pare că e o jucărie reușită, nu știu cât a costat dar cred că își face banii.
Să mai zic că Mihul încă se plimbă pe ea prin casă??? Are și un ritual: când primește ceva bun de păpat (căpșuni, cioco), scoate avionul și face ture.
Vârstă: 10 luni - prezent.
Ehe, dar nu toate lucrurile sunt roz. Pe la un an și ceva, i-am luat tricicletă. Pixel de la Jane, una din cele mai scumpe din gama de triciclete cel puțin pe vremea aia. E solidă, stabilă și are un design fain aș zice. Noi am început să o scoatem la plimbare puțin inainte de un și jumătate  (ea e recomandată +18 luni) însă nu am folosit-o decât de câteva ori în perioada în care Mih nu ajungea încă bine la pedale. Când a și ajuns la pedale, nu știu dacă am mai ieșit de două ori cu ea în parc. Deci am folosit-o mai degrabă ca pe un cărucior cu 3 roți de plimbat copilul prin parc cu el... Și cam atât. Cred că problema ei cea mare a fost că a avut un mare concurent în exact aceeași perioadă, "titu" de mai jos, învingător absolut.
Nu și-a scos banii, nici pe departe. A fost un eșec la noi. Cred că o scot la vânzare să recuperez măcar o mică parte din pierdere, mai ales că nu prea se vede că a fost folosită :D.
Vârstă: 1 an și patru luni - 2 ani și jumătate (teoretic ea este recomandata pina la 5 ani dar mi se pare puțin probabil sa o folosești atât)
Și iata-l pe celebrul pentru noi "titu". Un soi de motocicletă pe 3 roți care a costat vreo 70 de lei și pe care Mihnea a folosit-o la maxim între un an și jumatate și doi ani și jumătate. Mă și mir cum de a rezistat. Își perfecționase stilul de împins din picioare încât atingea viteze incredibile, credeți-mă, uneori nu puteam alerga destul de repede ca să-l ajung și la vârsta respectivă nu prea puteam conta pe el că se întoarce sigur spre mine... A fost vehiculul perfect pentru el. (Prietenul lui, Dan, a avut una identică și făceau curse împreună...).
De "titu" ne leagă și o amintire mai puțin plăcută pentru că de pe el a zburat în dinți puțin înainte să facă doi ani dar n-a prea fost vina vehiculului, poate doar a vitezei și a unui șanț uitat de unii în mijlocul aleii.
Și-a meritat toți banii. Și chiar mai mult.
Vârstă: 1 an și jumătate - 2 ani și jumătate
Aceasta e succesoarea lui titu. Schimbarea s-a impus pentru că la doi ani și jumătate piticu începuse să prindă viteză pe titu iar frână punea cu vârful pantofilor. Fără exagerare, am avut cel puțin trei perechi de pantofi stricate (rupte iremediabil în vârf) după câteva zile de mers cu titu. Așa că am fost obligați să luăm măsuri. E o bicicletă din lemn Biker Easy Go pe care am dat vreo 240 de lei. Prima dată am crezut că va fi dificil să treacă de la titu la asta pentru că echilibrul se ține altfel (3 vs 2 roți) dar în câteva zile a adoptat-o și l-am ascuns pe titu ca să nu mai strice pantofii. Altfel cred că și acum tot pe el era :D
La Biker, inițial noi am făcut o gaură suplimentară ca să putem să coborâm și mai mult șaua pentru că era esențial să ajungă foarte bine cu picioarele jos ca să își poată găsi echilibrul.
Cum povesteam, zilele trecute i-am schimbat cauciucul făcut praf și cred că o așteaptă încă o vară fierbinte. Va fi ultima pentru că acum șaua e ridicată la maxim și nu văd vreo șansă să îi mai încapă picioarele la împins la anul...
Mă fascinează când merge cu ea că își face vânt parcă alunecând cu pioarele după care, când are viteză, și le ridică pe amândouă. Ba chiar l-am văzut la ultima ieșire că își făcea vânt cu un singur picior și pe celălalt îl ținea suspendat.
Aaa, e vehiculul cu care am primit cele mai multe exclamatii și întrebări prin parcuri. De la "de unde ați luat-o" (multe) până la "uite, n-are pedale!!!" (f multe) și încă unele mai puțin inteligente adresate piticului "ha, ha, ți-ai pierdut pedalele!" (bine că el nu e afectat și dacă le aude spune serios că el oricum are și una cu pedale).
Aș zice că și ea a făcut banii.
Vârstă: 2 ani și jumătate-4
Și uite așa am ajuns la ultima venită. Bicla de la Decathlon care văd că are succes la vârsta asta. Mih a primit-o de la bunici în noiembrie și, cu iarna târzie, a folosit-o și prin decembrie iar acum, în primăvară, s-a urcat din nou pe ea cu entuziasm. Și a început să bage viteză și pe ea, așa cum cred că am mai povestit pe aici... N-am încercat încă să îi scoatem roțile ajutătoare, cred că e prea devreme.
Prevăd însă că vara asta va avea un concurent serios în Bikerul de lemn care a revenit în forță. Să vedem cine învinge și după aia vă zic dacă a meritat banii.
Vârstă: 3-4-5 ani (sper eu :D)

joi, aprilie 05, 2012

Cum se rezolvă problemele la 3 ani

Marți seara am luat piticu, am traversat parcul și ne-am oprit la magazinul de biciclete. Mai fuseserăm cu o seară înainte când am fost sfătuiți să revenim chiar cu bicicleta problemă ca să vedem dacă se potrivește cauciucul care la cifre nu coincidea exact-exact cu ce aveam noi acasă.
Bicicleta problemă era cea de lemn cu două roți care avea unul din cauciucuri făcut praf, dar praf-praf, de atâta folosință. S-au crucit și meșterii de-acolo de ce-au văzut.
La magazin ne-am așteptat rândul și când meșterul de biciclete s-a eliberat ne-am înființat și noi cu cauciucul care trebuia schimbat, plus verificată camera ca să vedem dacă trebuie să o cumpărăm la nevoie și pe aia. Operațiunea a durat ceva, vreo 20 de minute, dacă nu mai bine. Tot timpul ăsta piticu n-a zis pâs. A stat atent, atent și din când în când s-a conversat cu meșterul care l-a suspectat că "vrea să fure meseria", ceea ce Mihu evident că nu a înțeles ce înseamnă. La un moment dat a cerut un scaun că obosise, am găsit unul pe care însă a trebuit să i-l instalez acolo ca să aibă meștereala sub ochi... Când să termine, piticu: "mami, îi zici să îmi ridice șauau?" Eu, pentru că deja se făcuse coadă cu alți bicicliști care așteptau la reparații zic: "las' că o ridicăm acasă". Da' piticu nu se lasă așa că abordează problema direct: "Îmi ridici și mie șaua?" și se lansează într-o explicație care în mare vrea să zică că are picioarele prea lungi și nu se mai descurcă.
Să mai zic că meșterul nu i-a rezistat și s-a executat ridicându-i (la maxim) și șaua (ne-a taxat doar pentru lipirea camerei).
Piticu a fost mândru nevoie mare. Acu zburdă din nou pe cele două roți fără pedale. Cu viteză.

Cam la fel a rezolvat problema cu un clovn de la care am cumpărat un balon în formă (aproximativă) de avion. La un minut după, avionul a aterizat pe o pietricică și vreo 2-3 baloane din construcție au decedat. Mare dramă, mare pentru pitic care, atunci când am trecut la întoarcere pe lângă clovnul vânzător,  s-a dus glonț la el: "Poți să mi-l repari?". Și s-a executat și el.

Deci, avem un pitic vorbitor care știe să își rezolve singur problemele.

luni, aprilie 02, 2012

Look-ul de primăvară

= albastru+roşu+muuuult zâmbet pentru că, aşa cum v-aţi dat seama, avem de-a face cu un copil vesel, vesel, vesel. Şi năzdrăvan, desigur. Porţia de parc după atelierul de sâmbătă.