Iar nostalgii

Trupa celor trei pitici veseli care au petrecut împreuna mai multe primăveri şi mai ales veri, în parc, s-a cam destrămat. Teo e de la 1 septembrie la grădiniţă iar Dan tocmai se mută într-un alt cartier, mult mai departe de noi. Mih a cam rămas fără prieteni în parc şi asta, completat cu decizia de a-i mai amâna grădiniţa, ne întristează.
A fost frumos. Cu Dan ne ştim de pe la 7-8 luni şi, de atunci, oricând a fost frumos şi s-a putut ieşi în parc, s-au întânit şi s-au jucat împreună. Au învăţat să meargă împreună, să interacţioneze, să îşi împrumute jucăriile. Pe Teo au "recutat-o" acum vreun an şi ceva şi de atunci era nelipsită la joaca comună.
Cred că Mihul va trebui să îşi găsească noi prieteni. Sau să meargă la grădi (numai să-i zic aşa ceva şi urmează protestele bosumflate :D).

Operaţiunea patul

Operaţiunea somnul a mers în paralel cu operaţiunea patul aşa că am zis că merită şi el un post.
Pătuţul lui Mih a parcurs toate cele trei etape care i-au fost destinate: cu somiera sus în poziţia bebe până la vreo 8 luni, cu somiera jos până pe la doi ani şi o lună şi, în sfârşit, fără una din laturi, pe post de pătuţ de băieţel de vreo două luni încoace. Dovada.
ETAPA 1: somiera sus, poziţia bebe

În primele zile

Pe la 3-4 luni (da, ştiu, era gras, numai eu nu-mi dădeam seama :D)

Pe la 5-6 luni

Astea sunt jucăriile pe care încă le mai ţinem atârnate. De decor. Nu a fost foarte ataşat de vreuna. Doar pisicii i-a zmutucit rău coada într-o perioadă. :)

ETAPA 2 : Somiera jos, bebe în picioare


Astea sunt două poze chiar din ziua în care s-a ridicat singur pe două picioare: 17 iulie 2009, 8 luni. Driţa îl văzuse cu o zi înainte şi ne sugerase să îi dăm jos patul că Mihu dă semne clare că vrea în picioare. Şi a doua zi s-a şi ridicat. Cred că dacă ne prindeam mai devreme, era mai repede sus piticu.

ETAPA 3: patul fără o laterală, pat de băieţel


Astea sunt poze de azi dimineaţă că l-am convocat la o sesiune foto dându-mi seama că nu avem ilustrată ultima etapă. Cea în care una dintre laturi a dispărut şi e un pătuţ adevărat. Cu o bară improvizată care are povestea ei.
Adică noi am încercat de mai multe ori să dăm jos laterala (pt că Mih o sărea intr-o secundă şi mi se părea un sport periculos) însă de fiecare dată l-am găsit peste vreo oră de somn pe pernele de pe... jos (puse de rezervă). Iar cei de la Ikea nu s-au gândit la asta aşa că am improvizat o bară de siguranţă să nu mai cadă copilu.
Înainte, când se trezea dimineaţa, miorlăia să mă duc să îl scot de-acolo (că era prea devreme şi bănuiesc că nu avea chef de sărituri). Acu se ridică singur şi vine la mine să miorlăie să ma dau eu jos din pat...

În grafic

M-am amuzat deunăzi să văd pe unde mai e Mihnea în graficul de creştere.
Nu m-a mai preocupat de ceva vreme chestiunea. În primul an mă obişnuisem cu el foarte rotund, peste medie la greutate dar şi la înălţime. În al doilea an, decum a început să meargă, cârnăciorii s-au mai topit şi a rezultat în prezent o forma mai mult ... lungiformă. Rotunjoare au rămas fălcuţele. Graficele sunt de aici.

Cu cele 13,8 kg şi 92 cm suntem chiar pe la mijloc (acolo unde e cruciuliţa roşie). Chiar un pic peste, de data asta la înălţime. :)

Cea mai...

Cea mai impresionantă poveste pe care am citit-o în ultima vreme este aici. Poate am empatizat şi pentru ca şi noi am trecut prin Elias, şi noi am cunoscut mai multe infecţii (temperatură, frisoane) în cele 11 luni de alăptare numai că am scăpat de cuţit datorită lui Mih şi poftei sale de a păpa. Mersi Mih!

Moşu no.1

Da..., a venit şi la noi moş Nicolae. Mihu cam uitase povestea cu cizmuliţele aşa că a trebuit să îi reamintim. A găsit acolo: un puzzle, o carte şi încă două locomotive din seria cu Thomas. Şi mai târziu a mai găsit nişte jucării în ghetuţele pitite la bunici. Mi-e teamă însă că s-a cam banalizat treaba asta cu cadourile: a primit cadouri când s-a lovit, de Sf. Mihai, de ziua lui, cam în fiecare week-end şi tot aşa. Cred că tre să luăm o pauză ca să le şi aprecieze. (look-ul este de BB, abia trezit).

Anul trecut era aşa.

Echipamentul de iarnă

Vremea ne obligă, am trecut la echipamentul de iarnă.

Mih insă nu era de-acord să-l trag în poză.

Aici l-am convins şi pozează.

În urmă cu un an...

Sinaia, un an dupa

20102009

2010
2009

Remember: his first...

La 10 zile - prima baita

La 3 saptamini - isi tine ridicat capul mai multe secunde stind pe burta

- se intoarce din stind pe spate pe o parte si cealalta

- primele lacrimi

- prima iesire afara

La 1 luna si 3 saptamini - e interesat pt prima data de jucarii

2 luni si jumatate - primele nopti cind sare masa de 3h (noaptea)

3 luni - ride

4 luni si o saptamina - se intoarce singur de pe burta pe spate; cu ajutor si invers

5 luni - Primul aliment in diversificare : mar+banana+cereale

5 luni si 2 saptamini - Prima supa de morcovi

- Incepe in sfirsit sa nu se mai trezeasca pt laptele de la 3h noaptea (hura!!!)

5 luni si 3 saptamini - Prima bucatica de carne

Prima data fara mine (de vineri dimineata pina luni seara)

6 luni - Se ridica singur in fundulet

7 luni si jumatate - Se arunca pe paturica dupa jucarii intr-un mers de-a busilea primitiv

8 luni si o saptamina - Se ridica singur in picioare, sprijinit de gratiile patului

9 luni fara 5 zile - Primul dintisor

9 luni si o saptamina - Face "pa-pa" cu mina

10 luni - Merge impingind din spate caruciorul

10 luni si 3 saptamini - primul lapte praf

- Incepe sa faca 1-2 pasi singur !!

11 luni - Prima raceala

- Stie sa identifice ochii, nasul

1 an (-2 zile) - Se ridica si merge dintr-o camera in alta pe propriile picioare. Merge.

- introduce forma cilindrica in cerc (hura!)

Remember: Mih in cifre

9 noiembrie 2008: 3 kg si 49 cm

1 luna: 4,1 kg si 57 cm

2 luni: 5,9 kg si 60 cm (!!! aproape 2kg intr-o luna - credeam ca e defect cintarul)

3 luni: 6,9 kg si 64 cm

4 luni: 7,3 kg si 66 cm

5 luni: 7,8 kg si 68 cm

6 luni: 8,6 kg si 70 cm

7 luni: 9 kg si 73 cm

8 luni: 9,3 kg si 74 cm

9 luni: 9,6 kg si 75 cm

10 luni: 10 kg si 76 cm

11 luni: 10,33 si 78 cm

1 an: 10,6 kg si 80 cm

1 an si 3 luni: 11,1 kg si 81 cm

1 an si jumatate: 11, 85 kg si 83,5 cm

Chestii care au/nu au functionat

La un an si jumatate, moment de bilant cu ce ne-a ajutat si ce nu sa crestem mari.
Deci, au fost folositoare:
- tarcul. e un spatiu sigur in care chiar si acum pot sa il las 2-3 minute daca dispar sa aduc ceva; in plus e locul in care, chiar daca initial protesteaza, mai apoi se linisteste, sta si se joaca singur vreun sfert de ora, isi gaseste de lucru cu jucariile de-acolo. Citeodata mi se pare ca mai are nevoie si de astfel de momente.
- pijamalutele intregi - cele tip salopeta, care acopera si picioarele. Inca le mai purtam pt ca, chiar daca se descopera noaptea, nu ii e frig. Si arata adorabil.
- salteluta de joaca. De la 3 pina pe la 5-6 luni, pe ea s-a jucat...
- jumperul. Geniala inventie. A topait pe el cu o frenezie, de la vreo 3 luni pina pe la 9 luni. Nu i-a mai placut din momentul in care s-a ridicat singur in picioare si a vrut sa paseasca singur iar jumperul practic il impiedica
- masuta de infasat - alta inventie geniala.
- balansoarul. Am avut unul destul de simplu (fara muzica si diferite programe) insa a fost util pina cind s-a ridicat in fundulet pt ca era o alternativa la celelalte solutii: pe spate in pat sau pe spate pe salteluta de joaca.
- jucaria de impins. De cind a invatat sa mearga, foca de impins de la Plan Toys e prietena lui. Ne gindim sa ii luam si rola de la Ikea pe care a incercat-o de la alti copii si i-a cam placut.

Nu au functionat la noi:
- marsupiul. L-am cumparat degeaba. Am incercat de citeva ori - copilul urla de cum il puneam acolo. A contribuit la fobie greutatea lui destul de spectaculoasa si spatele fragil al lui Mami. De slinguri am aflat prea tirziu.
-suzeta. Pediatra ne-a recomandat sa nu il invatam cu ea. Am rezistat glorios iar cind am incercat sa i-o dam (crezind ca il face sa adoarma mai usor) nu a mai vrut-o. A crescut fara suzeta si fara sa isi suga degetul :)
- premergatorul. N-am incercat (la sfatul pediatrei) si n-am avut nevoie. Intre 9 luni (cind s-a ridicat singur in picioare) si un an (cind a inceput sa mearga singur) a fost greu (uneori f greu) pt ca vroia sa mearga si nu putea si miriia tot timpul nemultumit si vroia tot timpul sa il ridice cineva :). Da' am supravietuit.

Sleeping (III)

1 an
1 an 1 luna

Sleeping (II)

3 luni si 1 saptamina
6 luni
7 luni

Sleeping (I)

1 saptamina
2 saptamini1 luna
2 luni si jumatate

Cea mai iubita jucarie

De pe la 9 luni si pina acum (1 an, 2 luni si 4 zile), avionul cu Winnie the Pooh a fost jucaria vedeta pt Mihnea. Ii place cum se invirte elicea, danseaza pe muzica, ii plac luminitele, se urca pe el si ne cere sa il plimbam sau - de mai putin timp, se impinge singur cu picioarele, il apuca de bara din spate si il plimba in viteza prin toata casa. Sau scoate cuburile de sub sa si incearca sa potriveasca formele (cerc, triunghi, patrat, steluta)... (poza e de prin septembrie, pe la 10 luni)

Inainte de avion a fost bouncerul. Intre 4 si 9 luni n-a fost fericire mai mare pentru el decit sa il punem in "tigru" si sa topaie acolo. Corina zice ca miscarea de atunci si-a pastrat-o in dansul de acum. :) Nu i-a mai placut cind deja vroia sa mearga si "tigrul" nu-l lasa sa inainteze... (poza e din mai, de la 6 luni).

Remember: august, vacanta

Sibiu, august 2009



Lugoj, august 2009

Am crescut!

Comparativ, hainute de la o luna si hainutele de acum :). Wow!

Remember: primele sandalute

Sandalutele de la Primigi, cele cu care a facut primii pasi (sustinut) in august si septembrie dar si primii 1-2-3 pasi singur pe la inceputul lui octombrie, la 11 luni fara citeva zile.

Remember: prima iesire din Bucuresti

Sinaia, 7 iunie 2009

Remember: Prima jucarie

De Sfintul Niculae, anul trecut.