Later edit:
Deci am păţit aşa.
Joi seara, am culcat Mihul cu voie bună şi energie. Doar în cursul după-amiezii se plînsese că îl doare în gât dar mai apoi spusese că parcă nu îl mai doare, deci nu ne-am îngrijorat foarte tare.
Peste vreo jumătate de oră a vărsat. Am zis că o fi mâncat prea mult că aşa ni se păruse.... Numai că nu s-a oprit şi între 23h şi 4 dimineaţa a vărsat în continuu, cam la jumătate de oră. Nu mai avea ce să verse şi tot vărsa. Temperatură nu avea. Nici scaune moi.
Pe la 3 şi jumătate-4 dimineaţa am îmbrăcat copilul, l-am pus în maşină şi ne-am dus la spital, la urgenţe.
Aici erau cel puţin încă trei copii care vărsau identic cu Mihu.
Doctoriţa care l-a văzut şi i-a pus diagnosticul de enteroviroză ne-a spus că cele două soluţii sunt: injecţie cu metoclopramid sau internare şi perfuzii. După o scurtă dezbatere, am decis să înţepăm copilul.
Injecţia a fost magică şi ne-am felicitat că am făcut-o pentru că după ea Mihul n-a mai vărsat deloc (ni se spusese că ar mai putea să verse de vreo două ori), ne-am întors acasă şi a reuşit să mai doarmă vreo patru ore din noaptea aia. Cel mai greu a fost să nu îi dăm apă o oră după injecţie pentru că cerea cu încăpăţânare şi cu plâns şi ni se se spusese că îi facem rău dacă îi dăm.
Vineri a avut o stare proastă, a ciugulit câte ceva (regim, evident) şi a făcut un pic de temperatură dar mică. (un 37,2+37,3). Şi vreo două-trei scaune diareice. Plus muci şi durere în gât.
Sâmbătă era deja vioi. Din mâncarea de regim, a ciugulit aşa, cam la 20% din potenţial... Simptome n-a mai avut decât vreo 2 scaune moi.
Duminică, simptomele au cam dispărut (muci, gât, scaune), energia a fost la maxim, apetitul la minim însă.
Şi am căzut pe rând pradă virozei cu dureri de gât şi stomac în acelaşi timp (eu n-am mai avut aşa ceva): mama, tata, bunica şi bunicul.
Auci!
Se afișează postările cu eticheta not happy. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta not happy. Afișați toate postările
vineri, septembrie 07, 2012
joi, septembrie 06, 2012
Saga cu grădiniţa: suişuri şi coborâşuri
Experienţa cu adaptarea la grădi nu se anunţă uşoară.
Momentul de criză a intervenit cam tot în a treia zi, la fel ca anul trecut, când piticul a anunţat din nou de dimineaţă că el nu vrea să mai meargă la grădi.
Că vrea să se mai uite la desene, să meargă în parc, să se joace cu prietenii de-acolo.
Anul trecut nu eram nici eu convinsă de grădiniţa găsită aşa că n-am insistat.De data asta, am decis să "lupt".
Păi vom face un program de desene deseară sau după-amiază, zic. Şi mergem în parc când te trezeşti după-amiază, la fel ca în ultimele două zile. Iar prietenii din parc sunt şi ei toţi la grădiniţe, n-au mai rămas decât bebeluşii în parc, adaug eu.
Cu chiu, cu vai îl trag până la grădi, îi schimb încălţămintea şi odată îl văd că se înmoaie tot, îi tremură buza şi... da, începe să plângă.... El care în primele două zile a plecat voios de lângă mine ba chiar s-a arătat nemulţumit că mai mulţi colegi de-ai lui plâng şi nu-i place asta...
Îl liniştesc, îi promit că vin să îl iau eu la 2 şi intră să pape micul dejun. Îmi arunc un ochi acolo, era ca un pisoi abandonat.... Mă vede, fuge la mine şi iar plînge.
Educatoarele îmi zic că dacă mă vede acolo nu îl va ajuta să se liniştească, eu le zic că nu sunt de-acord să-l las să plângă până se linişteşte. Îl mai iau în braţe, vorbim, se mai linişteşte, îl conving să intre să mănânce spunîndu-i că voi mai rămâne acolo. Am mai rămas vreo 10 minute, mi s-a spus că nu mai plânge şi am plecat.
Mă întorc să-l iau pe la 1 şi jumătate, pisoiul nu e deloc disperat să mă vadă... Îl întreb dacă vrea să rămână să mănânce tort că era ziua cuiva şi zice că da, în consecinţă mai stau eu să-l aştept vreo jumătate de oră. Şi când iese mă întreabă: "Mami, mai pot să vin şi mâine la grădiniţă?" (whaaaaaaat????)
Iar azi dimineaţă a luat-o de la capăt cu "nu vreau să mă mai duc la grădi". Azi l-am trimis cu taică-su, la care n-a plâns, doar s-a moleşit agăţat de gâtul lui până i s-a promis.... luna de pe cer. Sau pe-acolo.
Off, deci mie mi se pare foarte dificil.
Şi îmi dau seama că e o rupere de la rutina lui zilnică, de la confortul lui, de la tot.
Deci dacă există o reţetă cu adaptarea la grădiniţă o vreau şi eu.
Momentul de criză a intervenit cam tot în a treia zi, la fel ca anul trecut, când piticul a anunţat din nou de dimineaţă că el nu vrea să mai meargă la grădi.
Că vrea să se mai uite la desene, să meargă în parc, să se joace cu prietenii de-acolo.
Anul trecut nu eram nici eu convinsă de grădiniţa găsită aşa că n-am insistat.De data asta, am decis să "lupt".
Păi vom face un program de desene deseară sau după-amiază, zic. Şi mergem în parc când te trezeşti după-amiază, la fel ca în ultimele două zile. Iar prietenii din parc sunt şi ei toţi la grădiniţe, n-au mai rămas decât bebeluşii în parc, adaug eu.
Cu chiu, cu vai îl trag până la grădi, îi schimb încălţămintea şi odată îl văd că se înmoaie tot, îi tremură buza şi... da, începe să plângă.... El care în primele două zile a plecat voios de lângă mine ba chiar s-a arătat nemulţumit că mai mulţi colegi de-ai lui plâng şi nu-i place asta...
Îl liniştesc, îi promit că vin să îl iau eu la 2 şi intră să pape micul dejun. Îmi arunc un ochi acolo, era ca un pisoi abandonat.... Mă vede, fuge la mine şi iar plînge.
Educatoarele îmi zic că dacă mă vede acolo nu îl va ajuta să se liniştească, eu le zic că nu sunt de-acord să-l las să plângă până se linişteşte. Îl mai iau în braţe, vorbim, se mai linişteşte, îl conving să intre să mănânce spunîndu-i că voi mai rămâne acolo. Am mai rămas vreo 10 minute, mi s-a spus că nu mai plânge şi am plecat.
Mă întorc să-l iau pe la 1 şi jumătate, pisoiul nu e deloc disperat să mă vadă... Îl întreb dacă vrea să rămână să mănânce tort că era ziua cuiva şi zice că da, în consecinţă mai stau eu să-l aştept vreo jumătate de oră. Şi când iese mă întreabă: "Mami, mai pot să vin şi mâine la grădiniţă?" (whaaaaaaat????)
Iar azi dimineaţă a luat-o de la capăt cu "nu vreau să mă mai duc la grădi". Azi l-am trimis cu taică-su, la care n-a plâns, doar s-a moleşit agăţat de gâtul lui până i s-a promis.... luna de pe cer. Sau pe-acolo.
Off, deci mie mi se pare foarte dificil.
Şi îmi dau seama că e o rupere de la rutina lui zilnică, de la confortul lui, de la tot.
Deci dacă există o reţetă cu adaptarea la grădiniţă o vreau şi eu.
sâmbătă, iunie 16, 2012
Auci!
Ne-am întors aseară dintr-o săptămână de vacanţă în ţările... reci şi înainte de a povesti cum a fost doar să mă plâng şi eu că piticu mi-a spart nasul. :(
Ieri exact înainte de îmbarcarea în avion, mi-a tras un cap în nas (fără să vrea, e drept) de mi-a explodat sângele şi din interiorul şi din exteriorul nasului (very funny, acu ştiu ce simt boxerii) şi numai bine că am urcat în avion şiroind.... roşu. Aparent nu e rupt, doar umflat şi din fericire sângerarea s-a oprit înainte de decolare.
Piticu e pedepsit că, deşi nu a vrut, incidentul a avut loc în contextul în care, pe aeroport ne-a pus din greu la încercare nevrând să stea deloc lângă noi şi agăţându-se în toate locurile în care nu avea voie. De două ori ne-a scăpat chiar din raza vizuală şi am cam tras o spaimă serioasă. Uf.
Despre cele vesele, mai târziu.
PS: Cred că am o problemă cu aeroportul ăsta că acu doi ani mi-am prins degetul în portiera maşinii cu care ne adusese la avion prietena noastră şi am ajuns la punctul lor de prim ajutor cu nişte dureri groaznice.
Ieri exact înainte de îmbarcarea în avion, mi-a tras un cap în nas (fără să vrea, e drept) de mi-a explodat sângele şi din interiorul şi din exteriorul nasului (very funny, acu ştiu ce simt boxerii) şi numai bine că am urcat în avion şiroind.... roşu. Aparent nu e rupt, doar umflat şi din fericire sângerarea s-a oprit înainte de decolare.
Piticu e pedepsit că, deşi nu a vrut, incidentul a avut loc în contextul în care, pe aeroport ne-a pus din greu la încercare nevrând să stea deloc lângă noi şi agăţându-se în toate locurile în care nu avea voie. De două ori ne-a scăpat chiar din raza vizuală şi am cam tras o spaimă serioasă. Uf.
Despre cele vesele, mai târziu.
PS: Cred că am o problemă cu aeroportul ăsta că acu doi ani mi-am prins degetul în portiera maşinii cu care ne adusese la avion prietena noastră şi am ajuns la punctul lor de prim ajutor cu nişte dureri groaznice.
marți, februarie 28, 2012
Probleme în paradis. Sau pe-aproape.
Sâmbătă am avut cea mai horror experienţă cu piticu la cumpărături.
Nu e prima oară când îl luăm dar nu e nici o regulă să vină cu noi. Când putem evita, prefer să nu îl car cu mine la hipermarket dar dacă nu se poate, vine cu noi. Sâmbătă a fost una din zilele când a fost cu noi.
Well, ştiţi reality show-urile cu copii care urlă şi plăng în mijlocul magazinului că vor una sau alta şi pe părinţii nu ştiu cum să îi abordeze sau liniştească? Exact de asta am avut noi parte. :((
Degeaba am stat lângă el şi i-am amintit că nu asta am venit să cumpărăm, că avem o listă de cumpărături şi nu vom putea lua tot ce vedem pe raft (plus că era vorba de nişte chestii fără sens). Tot ce altădată funcţiona acum nu mai ajungea pînă la el. Ca să îl iau de lângă un raft am fost obligată să îl salt în braţe şi nici aşa nu s-a liniştit că mă lovea şi apostrofa :(( Şi am avut 2-3 astfel de momente de n-am mai înţeles nimic.
Punctul bun e că am reuşit să îmi păstrez tonul calm. Partea proastă e că n-am soluţii.
Nu vreau neapărat să îl car după mine în magazine dar aş vrea totuşi să fie posibil să intru cu el într-un magazin fără să-mi fie frică de o criză.
Până acum lucrurile funcţionau: îi spuneam de la început ce cumpărăm şi stabileam eventual dacă urma sau nu să îi luăm şi lui ceva şi chiar dacă se agăţa de ceva de pe vreun raft, ştia să îl şi lase.
Sâmbătă n-a mai mers nimic.
Şi e acelaşi copil cu care mă pot înţelege perfect, cu care pot face o grămadă de activităţi. Nu l-am schimbat. :(
Nu e prima oară când îl luăm dar nu e nici o regulă să vină cu noi. Când putem evita, prefer să nu îl car cu mine la hipermarket dar dacă nu se poate, vine cu noi. Sâmbătă a fost una din zilele când a fost cu noi.
Well, ştiţi reality show-urile cu copii care urlă şi plăng în mijlocul magazinului că vor una sau alta şi pe părinţii nu ştiu cum să îi abordeze sau liniştească? Exact de asta am avut noi parte. :((
Degeaba am stat lângă el şi i-am amintit că nu asta am venit să cumpărăm, că avem o listă de cumpărături şi nu vom putea lua tot ce vedem pe raft (plus că era vorba de nişte chestii fără sens). Tot ce altădată funcţiona acum nu mai ajungea pînă la el. Ca să îl iau de lângă un raft am fost obligată să îl salt în braţe şi nici aşa nu s-a liniştit că mă lovea şi apostrofa :(( Şi am avut 2-3 astfel de momente de n-am mai înţeles nimic.
Punctul bun e că am reuşit să îmi păstrez tonul calm. Partea proastă e că n-am soluţii.
Nu vreau neapărat să îl car după mine în magazine dar aş vrea totuşi să fie posibil să intru cu el într-un magazin fără să-mi fie frică de o criză.
Până acum lucrurile funcţionau: îi spuneam de la început ce cumpărăm şi stabileam eventual dacă urma sau nu să îi luăm şi lui ceva şi chiar dacă se agăţa de ceva de pe vreun raft, ştia să îl şi lase.
Sâmbătă n-a mai mers nimic.
Şi e acelaşi copil cu care mă pot înţelege perfect, cu care pot face o grămadă de activităţi. Nu l-am schimbat. :(
duminică, iulie 03, 2011
miercuri, iunie 22, 2011
Din week-end
În week-end a fost căldură mare aşa că am plimbat maşinile pe sub umbra deasă din parcul mare.
Am stat (vreo 5 minute) cu picioarele în sus la o terasă unde era un ventilator cu jet de apă.
După care ne-am refugiat la noi acasă pe terasă (mai mică :D ) la o mare bălăceală în mini-piscina cea albastră.
miercuri, iunie 08, 2011
Chicco Bio sucks
Descoperit deunăzi gama bio de la Chicco. Cumpărat loţiunea hidratantă.
Aplicat pe corpul lui Mih 2-3 zile. Părea ok. Vinerea trecută, după baie, tata l-a dat pe Mih cu loţiune şi, de data asta, i-a întins-o şi pe gât. Mih a mai luat şi el puţin şi şi-a pus pe faţă.
Peste vreo zece minute, mă uit la Mih, copilul e foarte roşu la faţă. Mă uit pe gât, roşu-roşu. Moment de panică, în primă instanţă inventariem motivele posibile, mie mi-e teamă de o alergie de la ceva mâncat, dar de mâncat mâncase cu vreo oră mai devreme şi nici un ingredient nou... Şi ne dăm seama că ce s-a schimbat a fost loţiunea aplicată şi pe gât şi pe faţă unde pielea e mai sensibilă.
Am clătit bine copilul ca să scoatem ce mai puteam din mizeria respectivă şi, din fericire, roşeaţa a dispărut...
Cu durere în suflet, eu nu cred că mai vreau să mai experimentez nimic pe pielea copilului aşa că mă voi întoarce la Mustela care măcar nu îi înroşeşte pielea şi de bine de rău e acum în variantă fără parabeni, coloranţi, parfum.
Teoretic, loţiunea de la Chicco era certificata EcoCert, nu continea SLS-SLES, parabeni, fenoxienotal, formaldehide, coloranti, alcool, uleiuri minerale şi avea 98% ingrediente naturale.
:(
E prea complicat pentru mine, zău.
Minunata lotiune era descrisă aşa:
Aplicat pe corpul lui Mih 2-3 zile. Părea ok. Vinerea trecută, după baie, tata l-a dat pe Mih cu loţiune şi, de data asta, i-a întins-o şi pe gât. Mih a mai luat şi el puţin şi şi-a pus pe faţă.
Peste vreo zece minute, mă uit la Mih, copilul e foarte roşu la faţă. Mă uit pe gât, roşu-roşu. Moment de panică, în primă instanţă inventariem motivele posibile, mie mi-e teamă de o alergie de la ceva mâncat, dar de mâncat mâncase cu vreo oră mai devreme şi nici un ingredient nou... Şi ne dăm seama că ce s-a schimbat a fost loţiunea aplicată şi pe gât şi pe faţă unde pielea e mai sensibilă.
Am clătit bine copilul ca să scoatem ce mai puteam din mizeria respectivă şi, din fericire, roşeaţa a dispărut...
Cu durere în suflet, eu nu cred că mai vreau să mai experimentez nimic pe pielea copilului aşa că mă voi întoarce la Mustela care măcar nu îi înroşeşte pielea şi de bine de rău e acum în variantă fără parabeni, coloranţi, parfum.
Teoretic, loţiunea de la Chicco era certificata EcoCert, nu continea SLS-SLES, parabeni, fenoxienotal, formaldehide, coloranti, alcool, uleiuri minerale şi avea 98% ingrediente naturale.
:(
E prea complicat pentru mine, zău.
Minunata lotiune era descrisă aşa:
Emulsie hidratanta si calmanta, ajuta la refacerea echilibrului hidrolipidic al pielii. Hipoalergenica . Contine: aloe vera organica, ulei de jojoba, proteine din orez, extract de tei, ulei de migdale, vitamina E.
Nu contine : SLS-SLES, parabeni, fenoxietanol, formaldehide, coloranti, alcool, uleiuri minerale.
Certificare bio : EcoCert
98% din ingrediente sunt naturale
20% din totalul ingredientelor sunt produse in ferme organice
Contine: apa, apa din flori de tei cu frunza mare*, Dicaprylyl Carbonate, capric triglyceride pe baza de ulei de cocos, glicerina, amidon de tapioca*, ulei de migdale dulci*, ulei din seminte de jojoba*, ulei din seminte de floarea-soarelui*, extract din frunze de aloe vera*, acetat de vitamina E, proteine din orez, glutamat de sodiu, parfum, sorbat de potasiu, dehidroacetat de sodiu, phytat de sodiu, acid citric, benzyl alcool
*ingrediente provenite din Ferme Organice
Testat microbiologic
Testat dermatologic pentru pielea sensibila
Testat clinic – Hipoalergenic ( formula care minimalizeaza riscul aparitiei alergiilor)
pentru detalii:
joi, mai 26, 2011
Căzături şi altele
Luni a fost ziua cu căzături.
De dimineaţă, în parc, pe pajişte (mi s-a povestit) Mih era "fugărit" de un bebe de un an (ha, ha!) care vroia să îi ia basculanta. Mih cu basculanta în mînă şi cu o macara mai mică în ea (ha, ha!) fugea. S-a împiedicat, a căzut şi a nimerit cu faţa (auci!) în blestemata de macara colţuroasă. Rezultat: vreo două zgârieturi pe obraz, o vânătaie scary in colţul buzei (el susţine însă că nu îl doare şi că nu s-a lovit şi la dinţi :D) şi încă ceva urme pe picior (astea nu prea înţeleg eu ce şi de unde). Vânătaia e încă rău, restul aproape s-au dus.
Tot luni, a doua tură de parc, spre seara, cu mine. Totul bine, nici un incident, nici măcar nu ne certăm :D (well, se mai întâmplă). Ajungem acasă, intrăm în curte, el pe deja celebrul de nedezlipitul "titu", ia viteză şi .... se opreşte într-o cărămidă care era uşor ieşită din pavaj. Şi zboară cumva aruncat peste titu şi aterizează ... pe burtă (măcar nu în dinţi ca la căzătura din noiembrie). Nici măcar n-a plâns bravul deşi am văzut cum parcă îl treceau lacrimile. Aparent n-a rămas cu urme şi zicea că nu îl mai doare burtica la un minut după.
Uf...
Deunăzi l-am trimis la oglindă să îşi vadă vânătaia de la buze. El se întoarce foarte serios:
- sunt fruuuumos (cum ziceam cu self esteem-ul stă bine).
De două zile am demarat operaţiunea "no pampers". Că nu se mai poate (da, ştiu, e cam târziu dar n-am ce face, aşa ne-au prins pe noi doi ani jumate cu pipiul pe noi). Aşa că, pentru început, cât e treaz şi stă acasă, stă fără şi face pipi la oliţă. Lucrurile par să funcţioneze aşa cum am constat şi la încercările anterioare. Deci ţinem pumnii să ajungem la "no pampers program extins toată ziua" cât mai curând.
De dimineaţă, în parc, pe pajişte (mi s-a povestit) Mih era "fugărit" de un bebe de un an (ha, ha!) care vroia să îi ia basculanta. Mih cu basculanta în mînă şi cu o macara mai mică în ea (ha, ha!) fugea. S-a împiedicat, a căzut şi a nimerit cu faţa (auci!) în blestemata de macara colţuroasă. Rezultat: vreo două zgârieturi pe obraz, o vânătaie scary in colţul buzei (el susţine însă că nu îl doare şi că nu s-a lovit şi la dinţi :D) şi încă ceva urme pe picior (astea nu prea înţeleg eu ce şi de unde). Vânătaia e încă rău, restul aproape s-au dus.
Tot luni, a doua tură de parc, spre seara, cu mine. Totul bine, nici un incident, nici măcar nu ne certăm :D (well, se mai întâmplă). Ajungem acasă, intrăm în curte, el pe deja celebrul de nedezlipitul "titu", ia viteză şi .... se opreşte într-o cărămidă care era uşor ieşită din pavaj. Şi zboară cumva aruncat peste titu şi aterizează ... pe burtă (măcar nu în dinţi ca la căzătura din noiembrie). Nici măcar n-a plâns bravul deşi am văzut cum parcă îl treceau lacrimile. Aparent n-a rămas cu urme şi zicea că nu îl mai doare burtica la un minut după.
Uf...
Deunăzi l-am trimis la oglindă să îşi vadă vânătaia de la buze. El se întoarce foarte serios:
- sunt fruuuumos (cum ziceam cu self esteem-ul stă bine).
De două zile am demarat operaţiunea "no pampers". Că nu se mai poate (da, ştiu, e cam târziu dar n-am ce face, aşa ne-au prins pe noi doi ani jumate cu pipiul pe noi). Aşa că, pentru început, cât e treaz şi stă acasă, stă fără şi face pipi la oliţă. Lucrurile par să funcţioneze aşa cum am constat şi la încercările anterioare. Deci ţinem pumnii să ajungem la "no pampers program extins toată ziua" cât mai curând.
luni, mai 16, 2011
Dificile (II)
Pe cât ne e de drag Mihu cu mutrişoarele lui şi cu propoziţiile cu multe cuvinte pe care le face în vremea asta, şi cu expresiile noi, etc, etc, pe-atât de mult ne pune răbdarea şi puterea şi toate cele la încercare.
Ne provoacă în continuu, îşi caută limitele şi, deşi ne dăm seama de asta, nu avem soluţii.
Dacă îi spui să nu intre în balta cu noroi, exact acolo intră. Dacă îi ceri să nu târască maşinile prin baie şi bucătărie (deşi are voie peste tot altundeva în rest), exact acolo se duce. Dacă îl rogi să se spele pe mâini, nu vrea (deşi era înnebunit o vreme să stea in baie şi să se joace la chiuvetă). Dacă vrei să îl îmbraci/dezbraci, iar nu vrea şi face orice să te împiedice. Deunăzi am plâns de neputinţă după vreo 10-15 minute în care m-am străduit fără succes să îl îmbrac apelând la toate argumentele care îmi treceau prin cap (şi era vorba de ieşitul în parc pe care îl ceruse insistent în ultima jumătate de oră).
Are micile lui fixaţii/manii şi îmi dau seama că deja sunt teorizată şi am cedat, n-am nici un chef să schimb ceva acolo ca să nu declanşez o criză:
-trebuie să se urce singur în scaunul de mâncat, excaladând canapeaua (nu are voie sa îl pună cineva acolo sau să îi fie dată jos măsuţa ca să se urce normal)
- trebuie să descuie el şi nimeni altcineva poarta când ne întoarcem din parc
- trebuie să îl dea jos tata şi nimeni altcineva din scaunul de maşină
ş.a.m.d.
Aseară ne-a făcut o criză de plâns nervos că el vroia neapărat plăpumioara groasă şi nu păturica mai usoară pe care i-o pusesem. Degeaba îi explic că e mai cald, că va transpira sub cea groasa...
Dacă ajungem la cumpărături sau într-un spaţiu public şi i se refuză sau interzice ceva, se lasă în jos şi începe să plângă nervos la fel ca şi copiii ăia de coşmar daţi exemple negative la reality show-uri.
Deci eu ce fac?
Ne provoacă în continuu, îşi caută limitele şi, deşi ne dăm seama de asta, nu avem soluţii.
Dacă îi spui să nu intre în balta cu noroi, exact acolo intră. Dacă îi ceri să nu târască maşinile prin baie şi bucătărie (deşi are voie peste tot altundeva în rest), exact acolo se duce. Dacă îl rogi să se spele pe mâini, nu vrea (deşi era înnebunit o vreme să stea in baie şi să se joace la chiuvetă). Dacă vrei să îl îmbraci/dezbraci, iar nu vrea şi face orice să te împiedice. Deunăzi am plâns de neputinţă după vreo 10-15 minute în care m-am străduit fără succes să îl îmbrac apelând la toate argumentele care îmi treceau prin cap (şi era vorba de ieşitul în parc pe care îl ceruse insistent în ultima jumătate de oră).
Are micile lui fixaţii/manii şi îmi dau seama că deja sunt teorizată şi am cedat, n-am nici un chef să schimb ceva acolo ca să nu declanşez o criză:
-trebuie să se urce singur în scaunul de mâncat, excaladând canapeaua (nu are voie sa îl pună cineva acolo sau să îi fie dată jos măsuţa ca să se urce normal)
- trebuie să descuie el şi nimeni altcineva poarta când ne întoarcem din parc
- trebuie să îl dea jos tata şi nimeni altcineva din scaunul de maşină
ş.a.m.d.
Aseară ne-a făcut o criză de plâns nervos că el vroia neapărat plăpumioara groasă şi nu păturica mai usoară pe care i-o pusesem. Degeaba îi explic că e mai cald, că va transpira sub cea groasa...
Dacă ajungem la cumpărături sau într-un spaţiu public şi i se refuză sau interzice ceva, se lasă în jos şi începe să plângă nervos la fel ca şi copiii ăia de coşmar daţi exemple negative la reality show-uri.
Deci eu ce fac?
duminică, martie 27, 2011
Din week-end
In parc. (aici cred că am răcit).
La zoo.
Şi (fără legătură cu peştele) am terminat week-endul cu un 38,6C. :( Încă nu ştim ce e, posibil vremea şi vântul nenorocit din ultimele zile să ne-o fi făcut.
marți, martie 22, 2011
Noi ce facem?
Ieri la locul de joacă, la groapa de nisip, în timp ce Mih se juca cu lopăţica şi camionul foarte "peaceaful", un băieţel a venit la el şi fără nici o introducere, a încercat să îi smulgă lopăţica din mână. Mihul meu nu o lăsa, băieţelul insista, Mih s-a pus pe plâns, eu am intervenit şi i-am propus băieţelului grebla cu condiţia să nu mai tragă de lopăţica Mihului. L-am linistit pe Mih din plâns, explicându-i ca băieţelul vroia să îi vadă lopăţica dar nu a ştiut să i-o ceară.
La vreo 5 minute, Mihul continua să se joace liniştit, acelaşi băieţel vine şi vrea să îi smulgă din mână camionul, Mih nu îl lasă, băieţelul îl împinge, îl răstoarnă pe jos pe spate, eu sar să îl ridic pe băieţel de pe fii-miu, Mihul e deja în hohote de plâns, mama respectivului nu prea face nimic.
Eu enunţ că nu aşa se procedează, nu aşa se face şi îi spun lui Mih (care tot plânge) că are dreptate şi că nu se face aşa cum a făcut băieţelul cu pricina.
Mama respectivului are o reacţie slabă explicându-mi că nici al ei nu făcea aşa, dar că şi pe el l-a împins cineva şi a învăţat. Bun şi după aia a încercat să vină cu odrasla la Mih să îi ofere o locomotivă...
Mih printre sughiţuri: "ţelul (băieţelul) ăla nu e bun, îl arunc la coş" (aşa zice el cînd se supără pe ceva).
Io acu ce îi zic copilului? Cum să reacţioneze când cineva evident că îl agresează. Eu nu am fost capabilă decât să îi spun că nu aşa se face şi că "noi nu aşa facem". Dar eu ce mă fac dacă cineva îl loveşte?
Taică-su, mai inventiv, i-a sugerat aseară ca atunci când îl supără cineva "să facă ca tigrul". Ăsta e un soi de mârâit pe care ni-l face şi nouă când se supără. Dar nu sunt sigură că ajută...
Deci noi ce facem?
La vreo 5 minute, Mihul continua să se joace liniştit, acelaşi băieţel vine şi vrea să îi smulgă din mână camionul, Mih nu îl lasă, băieţelul îl împinge, îl răstoarnă pe jos pe spate, eu sar să îl ridic pe băieţel de pe fii-miu, Mihul e deja în hohote de plâns, mama respectivului nu prea face nimic.
Eu enunţ că nu aşa se procedează, nu aşa se face şi îi spun lui Mih (care tot plânge) că are dreptate şi că nu se face aşa cum a făcut băieţelul cu pricina.
Mama respectivului are o reacţie slabă explicându-mi că nici al ei nu făcea aşa, dar că şi pe el l-a împins cineva şi a învăţat. Bun şi după aia a încercat să vină cu odrasla la Mih să îi ofere o locomotivă...
Mih printre sughiţuri: "ţelul (băieţelul) ăla nu e bun, îl arunc la coş" (aşa zice el cînd se supără pe ceva).
Io acu ce îi zic copilului? Cum să reacţioneze când cineva evident că îl agresează. Eu nu am fost capabilă decât să îi spun că nu aşa se face şi că "noi nu aşa facem". Dar eu ce mă fac dacă cineva îl loveşte?
Taică-su, mai inventiv, i-a sugerat aseară ca atunci când îl supără cineva "să facă ca tigrul". Ăsta e un soi de mârâit pe care ni-l face şi nouă când se supără. Dar nu sunt sigură că ajută...
Deci noi ce facem?
vineri, februarie 11, 2011
Săptămâna fără minte
Luni - decid brusc că am contribuit destul la profitul multinaţionalelor şi că cele 15 luni de când Mih bea laptele praf sunt "enough" şi îi dau două porţii de lapte pasteurizat de vacă. Nu treptat aşa cum am făcut cu toate până acum ci dintr-o data că mi s-a părut mie că băiatul e mare deja.
Marţi - Mih face 38,6C. Intrăm pe antitermice, chiar si un Novocalmin că nu prea scădea.
Miercuri - Dimineaţa fără temperatură. La prânz ne "împrietenim" mult prea tare cu oliţa, intrăm pe regim, seara 37,8C.
Joi - Regim, un pic de temperatură. Vizită cu traume la doctoriţă.
Şi mai urmează. În fiecare zi e altceva. Încă nu ne-am lămurit ce exact.
Părţi (mai) haioase din aventura de săptămâna asta:
- mi-a zis "te ubesc foarte mult"
- i-a plăcut foarte mult când am mers cu taxiul la policlinică. A vorbit tot timpul (case, maşini, cine-i acolo?, ce-i asta?, etc) şi a tot repetat: "taxiu ăsta este bun".
Marţi - Mih face 38,6C. Intrăm pe antitermice, chiar si un Novocalmin că nu prea scădea.
Miercuri - Dimineaţa fără temperatură. La prânz ne "împrietenim" mult prea tare cu oliţa, intrăm pe regim, seara 37,8C.
Joi - Regim, un pic de temperatură. Vizită cu traume la doctoriţă.
Şi mai urmează. În fiecare zi e altceva. Încă nu ne-am lămurit ce exact.
Părţi (mai) haioase din aventura de săptămâna asta:
- mi-a zis "te ubesc foarte mult"
- i-a plăcut foarte mult când am mers cu taxiul la policlinică. A vorbit tot timpul (case, maşini, cine-i acolo?, ce-i asta?, etc) şi a tot repetat: "taxiu ăsta este bun".
vineri, februarie 04, 2011
Dificile
Nu sunt toate lucrurile roz.
Eu nu mai am soluţii pentru:
- "nu"-ul spus pentru aproape orice
- refuzul de a se imbrăca (de unde rezultă o nesfârşită alergătură prin casă după copilul gol - hm, da, deja nu mi se mai pare funny)
- muşcăturile, ciupelile şi loviturile la care mă supune mai ales pe mine (da, ştiu, mă iubeşte numai că serios că doare şi lasă urme)
- tot felul de prostii băgate în gură după ce au fost pe jos (nu a făcut asta cât a fost mai mic...)
:(
Eu nu mai am soluţii pentru:
- "nu"-ul spus pentru aproape orice
- refuzul de a se imbrăca (de unde rezultă o nesfârşită alergătură prin casă după copilul gol - hm, da, deja nu mi se mai pare funny)
- muşcăturile, ciupelile şi loviturile la care mă supune mai ales pe mine (da, ştiu, mă iubeşte numai că serios că doare şi lasă urme)
- tot felul de prostii băgate în gură după ce au fost pe jos (nu a făcut asta cât a fost mai mic...)
:(
marți, decembrie 21, 2010
Săptămâna bolnavă
Ne refacem încet-încet după cea mai lungă bolnăveală, se pare o viroză nenorocită pe care am luat-o cu toţii unul de la altul.
Mihul a facut temperatură vro 7 zile, nu foarte mare - 38,4C maxim însă nu reuşeam să i-o scădem decât cu antitermice dese... Miercuri driţa lui i-a dat un antibiotic care s-a dovedit inutil (primul antibiotic pe care l-am luat ca să ne tratăm după cel pe care a trebuit să îl luăm preventiv ca să nu facem infecţie la dinţişorul luxat). După 48h de antibiotic eram tot rău aşa că vineri am ajuns la Spitalul de copii de lângă noi unde am făcut un set complet de analize (primele). Am oprit antibioticul că nu era infecţie microbiana, am trecut pe o sulfamidă şi am adăugat un sirop de tuse. :( Mihu încă mai tuşeşte, luni i-am făcut şi o radiografie (iarăşi prima), ne-au zis că nu e grav... Joi ne mai ducem la o verificare.
Ne-am cam chinuit cu toţii, Mihu cel mai mult. Căteva zile a rulat în viteza 1-2 faţă de 4-5 cum suntem obişuiţi.
Şi cireaşa de pe tort: de miercuri i-a dispărut apetitul, vro 4-5 zile a mâncat cam 30% din ce ne obişuisem. Abia de duminică şi-a mai revenit dar încă nu suntem la normal. Cred ca slăbit cel puţin 600g.
Ocazie să îmi dau seama că de fapt prefer să fie super activ cum e deobicei şi să apreciez că mănâncă, de cele mai multe ori singur, tot din farfurie....
Din zicerile săptămânii:
"Mihnea face bine, tati - nu" (se pregătea să adoarmă şi l-a auzit tuşind pe tata).
"Omnu otor, injecţie - nu!"
Mihul a facut temperatură vro 7 zile, nu foarte mare - 38,4C maxim însă nu reuşeam să i-o scădem decât cu antitermice dese... Miercuri driţa lui i-a dat un antibiotic care s-a dovedit inutil (primul antibiotic pe care l-am luat ca să ne tratăm după cel pe care a trebuit să îl luăm preventiv ca să nu facem infecţie la dinţişorul luxat). După 48h de antibiotic eram tot rău aşa că vineri am ajuns la Spitalul de copii de lângă noi unde am făcut un set complet de analize (primele). Am oprit antibioticul că nu era infecţie microbiana, am trecut pe o sulfamidă şi am adăugat un sirop de tuse. :( Mihu încă mai tuşeşte, luni i-am făcut şi o radiografie (iarăşi prima), ne-au zis că nu e grav... Joi ne mai ducem la o verificare.
Ne-am cam chinuit cu toţii, Mihu cel mai mult. Căteva zile a rulat în viteza 1-2 faţă de 4-5 cum suntem obişuiţi.
Şi cireaşa de pe tort: de miercuri i-a dispărut apetitul, vro 4-5 zile a mâncat cam 30% din ce ne obişuisem. Abia de duminică şi-a mai revenit dar încă nu suntem la normal. Cred ca slăbit cel puţin 600g.
Ocazie să îmi dau seama că de fapt prefer să fie super activ cum e deobicei şi să apreciez că mănâncă, de cele mai multe ori singur, tot din farfurie....
Din zicerile săptămânii:
"Mihnea face bine, tati - nu" (se pregătea să adoarmă şi l-a auzit tuşind pe tata).
"Omnu otor, injecţie - nu!"
marți, decembrie 14, 2010
Mihu cu temperatură
Nu că mi-ar sta mintea neapărat la posturi dar i-am făcut câteva poze azi dimineaţă. Pe la 9h avea 38,1 C. La Mihu e mai mare temperatura dimineaţa decât seara. E sub control deocamdată însă cu antitermice. În plus tuşim, strănutăm şi avem muci. De fapt toţi trei suntem doborâţi, Mihu ca supliment, cu temperatură.
luni, noiembrie 22, 2010
Dinţişorul fericit
Hura! Dinţişorul cel luxat a evoluat chiar "mai bine decât se aştepta" doamna doctor. Atât de bine încât astăzi nici măcar nu ne-a mai facut o programare fermă urmând doar să mai trecem pentru o verificare prin ianuarie.
Rămânem sub supraveghere, riscul de infecţie mai există pentru că nervul a fost mişcat, dar e bine.
Am avut noroc că nu am făcut vreun abces (cel puţin până acum) cum ne-au avertizat toţi cei trei stomatologi cu care am vorbit.
Şi am mai avut noroc şi pentru că Mihul s-a refăcut cumva nesperat de bine şi din punct de vedere estetic. Incisivii aproape că s-au realiniat, nu sunt perfecţi cum erau :) însă dinţişorul lovit şi-a revenit incredibil faţă de cum era după căzătură...
Şi tot din seria păţaniilor.
Aseară am descoperit că piticul e alergic. La scorţisoară după toate aparenţele. I-am făcut griş cu lapte cu scorţişoară şi cu un pic de dulceaţă de vişine. Aproape instantaneu s-a înroşit in jurul gurii. Rău. Eu ştiam că îi mai dădusem câte un pic de scorţişoară de vreo două ori. Cred că acum era mai multă şi că blondul meu cu ochi albaştri e alergic. Deci fără mere la cuptor cu scorţişoară. :(
Rămânem sub supraveghere, riscul de infecţie mai există pentru că nervul a fost mişcat, dar e bine.
Am avut noroc că nu am făcut vreun abces (cel puţin până acum) cum ne-au avertizat toţi cei trei stomatologi cu care am vorbit.
Şi am mai avut noroc şi pentru că Mihul s-a refăcut cumva nesperat de bine şi din punct de vedere estetic. Incisivii aproape că s-au realiniat, nu sunt perfecţi cum erau :) însă dinţişorul lovit şi-a revenit incredibil faţă de cum era după căzătură...
Şi tot din seria păţaniilor.
Aseară am descoperit că piticul e alergic. La scorţisoară după toate aparenţele. I-am făcut griş cu lapte cu scorţişoară şi cu un pic de dulceaţă de vişine. Aproape instantaneu s-a înroşit in jurul gurii. Rău. Eu ştiam că îi mai dădusem câte un pic de scorţişoară de vreo două ori. Cred că acum era mai multă şi că blondul meu cu ochi albaştri e alergic. Deci fără mere la cuptor cu scorţişoară. :(
vineri, noiembrie 05, 2010
luni, noiembrie 01, 2010
I hate ora de iarnă
Urăsc, urăsc că ora 8 dinainte este acum ora 7.
Iar Mih nu a aflat încă asta. Deci el se trezeşte tot la 8 adică la 7. Ce să fac eu să-l mut şi pe el pe ora de iarnă ca să dorm şi eu din nou măcar până la 8?
Vreau şi eu să dorm!
Iar Mih nu a aflat încă asta. Deci el se trezeşte tot la 8 adică la 7. Ce să fac eu să-l mut şi pe el pe ora de iarnă ca să dorm şi eu din nou măcar până la 8?
Vreau şi eu să dorm!
duminică, septembrie 12, 2010
Aniversare buclucaşă
Sărbătorit joi un an şi zece luni cu tot felul de aventuri.
Mai întâi una bucată mamă chemată de urgenţă acasă de bunică: s-a trezit copilul din somn şi plânge cu gura deschisă (ha?) de nu-l pot opri (asta fiind bunica, care crede oricum că le ştie pe toate şi că pe ea o iubeşte Mih cel mai mult, etc).
Well, cum Mih nu prea plânge aşa, fugit repede acasă.
Găsit una bucată copil cam mârâit şi plângăcios. Cu nasu tot julit şi vânăt. Şi pe care nu putea respira. Şi mai era şi bălos de nu se poate. Adică îi curgea saliva non-stop.
Deci:
1. răcise, avea nasu înfundat, în noaptea de joi spre vineri s-a tot trezit ţipând de mama focului că nu putea să respire. Aplicat în cele din urma aspiratorul-cel-traumatizant-dar-binefăcător. Un pic de temperatură, stat în casă vineri, sâmbătă l-a mai lăsat nasul, l-a apucat tuşitul.
2. căzuse în nas pe minge; sau încercând să prindă mingea, nu mi-a fost clar din povestea bunică-sii (promit poze).
3. i-a ieşit (cel puţin) un dinte: incisivul lateral care eu nu mai speram să iasă şi pt care am fost şi la dentist (care stomatoloagă mi-a exclamat: ce mi-e teamă că nu se mai însoară din cauza asta?-!!!). Posibil şi ultimele perechi de molari că nu mă prea lasă să ma uit.
Mai întâi una bucată mamă chemată de urgenţă acasă de bunică: s-a trezit copilul din somn şi plânge cu gura deschisă (ha?) de nu-l pot opri (asta fiind bunica, care crede oricum că le ştie pe toate şi că pe ea o iubeşte Mih cel mai mult, etc).
Well, cum Mih nu prea plânge aşa, fugit repede acasă.
Găsit una bucată copil cam mârâit şi plângăcios. Cu nasu tot julit şi vânăt. Şi pe care nu putea respira. Şi mai era şi bălos de nu se poate. Adică îi curgea saliva non-stop.
Deci:
1. răcise, avea nasu înfundat, în noaptea de joi spre vineri s-a tot trezit ţipând de mama focului că nu putea să respire. Aplicat în cele din urma aspiratorul-cel-traumatizant-dar-binefăcător. Un pic de temperatură, stat în casă vineri, sâmbătă l-a mai lăsat nasul, l-a apucat tuşitul.
2. căzuse în nas pe minge; sau încercând să prindă mingea, nu mi-a fost clar din povestea bunică-sii (promit poze).
3. i-a ieşit (cel puţin) un dinte: incisivul lateral care eu nu mai speram să iasă şi pt care am fost şi la dentist (care stomatoloagă mi-a exclamat: ce mi-e teamă că nu se mai însoară din cauza asta?-!!!). Posibil şi ultimele perechi de molari că nu mă prea lasă să ma uit.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)