M-A-G-N-O-L-I-A

Au înflorit magnoliile, cel puţin la noi în parc. Am făcut un inventar aseară cu piticu: alb-roz-alb.
Am citit pe litere şi tăbliţa din faţă: M-A-G-N-O-L-I-A, G-ul nu-l ştia, i l-am zis eu.
Şi am descoperit zilele astea că,  deşi se întâmplă să ştie toate literele dintr-un cuvânt, procesul de legare (deci citire) e mai greu. Sau oricum nu vine imediat, nu ştiu exact unde trebuie să se producă declicul. Prima dată a reuşit cu un M-A-M-A....

În parc, practicăm o chestie care presupune multă adrenalină pentru mine. Piticu e pe bicicletă şi o ia pe nişte alei paralele cu cea pe care sunt eu cu scopul de ne reînâlni în capătul lor şi bagă viteză, viteză, viteză, îl văd din ce în ce mai departe iar apoi revine pe aleea pe care sunt eu din capătul opus foarte mândru de ispravă... Uneori mi-e teamă că e prea departe şi atunci mă gândesc că e momentul să alerg un pic. :D

Anotimpurile sunt (nu obligatoriu în ordine): iarna, primăvara, vara şi .... doamna. :)) Şi zice foarte convins asta, l-am tachinat un pic aseară şi eu şi tata.

Acu cîteva săptămâni m-a anunţat că pe unul din gemenii cu care se mai joacă în parc îl cheamă Kiwi.
Am ridicat eu un pic din sprâncene: "Kiwi? ca pe fruct? eşti sigur?". Era sigur. Ca pe fruct. Bun, am zis că se poate.
Numai că acu două zile vine şi mă anunţă foarte fericit că şi-a mai făcut un prieten în parc. Zic: "bravo! cum îl cheamă?" "Kiwi". Ei, asta mi s-a părut prea mult. Adică incidenţa numelui Kiwi între prietenii de joacă ai Mihului în parc mi s-a părut cam nerealistă. Aşa că am luat-o la întrebări pe bunica şi am descoperit misterul: Kiwi=Tibi. :D

Aşa. Şi tot din lista cu nume, din motive tot neidentificate, Tudor e pronunţat "Tiudor", cu un accent uşor franţuzit. Parol.

Mihnisme

"Tati, ce înseamnă noroc?" (ehe, aici să aud păreri ;D)

"Pasta asta e neputincioasă" (de unde până unde nu ştiu)

În maşină, în timp ce tata urca un mini-deal pe lângă lacul Floreasca: "wow, e abrupt, dar e distractiv!"

Cînd se supără: "Tu nu eşti bună. Nimeni nu e bun"


De vineri am inaugurat şi programul "de vară". Asta înseamnă că, în plus faţă de plimbarea de 2-3 ore de la prânz, pe la 6 seara când mama ajunge acasă e luată "de proaspătă" şi mai facem o tură de parc. Ocazie să constat că s-a redeschis chioşcul cu sucuri de fructe (una din opririle noastre favorite), Mih cere deobicei portocale cu banane sau portocale simple şi să văd că lângă sucuri au răsărit încă două chioşcuri, de ingheţată de data asta, încă nedeschise dar prevăd loc de tentaţii şi de negocieri la vară.

Trăiască ora de vară, e mult mai bine, ne trezim la 8h iar de culcat cam tot ca înainte suntem, nu e mult mai grav :D

Şi încă nişte poze din week-end când am condus-o pe bunica la gară şi apoi am fost, foarte matinali, în parc.

 

 

Roz de Mogoşoaia

 

Să mai zic că principala distracţie a fost aruncatul de pietricele?

 

 

Nu ştiu dacă se vede, dar ultima găselniţă este mersul pe bicicletă ridicat de pe şa. Cred că a văzut el în parc la nişte băieţi şi i s-a părut şmecher. ;)

Cute Blog Award

Luna trecuta, blogul lui Mih (că eu îl consider mai mult al lui decât al meu) a fost onorat de două ori (aici şi aici), de Luminita, mami de huni şi Cristina, mamica lui Costin, cu un premiu simpatic. N-am apucat să zic atunci aici şi nu prea am scuze, dar totuşi zic acum un mare MULŢUMIM.

Premiul vine şi cu un set de întrebări, aşa că zic să ma achit de obligaţie în totalitate, chiar dacă cu întârziere.
Care este produsul de machiaj favorit?
Balsam/gloss de buze
Care a fost trend-ul preferat in 2011?
Nu ştiu daca a fost chiar preferat dar oricum mi s-a părut că "trendul" eco-bio-handmade a câştigat teren/vizibilitate.
Care este desertul tau preferat?
E unul care nu ştiu cum se cheamă dar e cam aşa: bezea+mascarpone+fructe de pădure. Şi tarta cu zmeură şi millefeuille-ul cu zmeură. Şi cam tot ce are zmeură. Evident că nu m-am putut opri la unul singur :D
Culoarea preferata?
Acum, verde.
Care este prenumele tau?
Să nu râdeţi: Camelia Argentina (fiul naşilor mei avea la şcoală o colegă de care era îndrăgostit şi pe care o chema Argentina).
Care este ultima melodie pe care ai ascultat-o.
Piaf - Enfin printemps. 
Pisici sau caini?
Nu mă pot hotări. Şi, şi.
Spune ceva despre tine ce nu ai mai spus nimanui pe blog.
Până să facă Mih un an nu am reuşit să îmi fac timp să scriu nimic pe blog deşi îl creasem. Pur şi simplu pragul de 1 an a fost un prag şi pentru mine, şi pentru timpul meu.


Ar mai trebui să şi premiez nişte bloguri care cred că merită premiul dar nu sunt bună la asta, toate blogurile din blogroll merită asta, m-aş simţi onorată dacă cineva care trece pe aici ar prelua iniţiativa.

Fan de Ionesco. Eugène Ionesco. :)

Preferinţele de lectură ale lui Mihnea mă surprind uneori.

De vreo două săptămîni şi mai bine, cartea cerută seară de seară este 1-2-3-4, o carte cu patru poveşti scrise de Eugène Ionesco pentru fiica sa (în carte o cheamă Josette şi are 33 de luni, un pic mai puţin decît noi). Am cumpărat-o la ultimul Gaudeamus, e scoasă în colecţia Arthur de la editura ART şi iniţial era destinată pentru mai târziu când mai creşte.
Prin ianuarie, în lipsă de cărţi noi, am început să i-o citesc piticului. După primele pagini l-am întrebat dacă îi place şi dacă e sigur că vrea să continuu. A zis că da şi până la urmă i-am citit toate cele patru poveşti. Pe măsură ce citeam, am avut şi nişte momente de ezitare pentru că mi-a fost cumva teamă să nu "destabilizez" copilul pentru că, deşi poveştile sunt pentru copii iar cuvintele sunt simple şi uşor de înţeles, Ionesco nu se dezminte şi pe alocuri, well, istorisirea ia o turnură absurdă. Pe la pasajul care zice "podeaua este tavanul, tavanul este podeaua, fereastra este uşa, ş.a.m.d" am avut o ezitare foarte serioasă dar am văzut că piciul de trei ani care abia a învăţat să vorbească gustă jocul cu cuvintele. De atunci am mai citit-o în diverse reprize dar acum suntem în plină pasiune pentru Josette care este solicitată mereu, ne-am plictisit de ea, şi eu, şi tata.
Dacă totuşi vreţi poveşti simpatice care nu seamănă deloc cu cele Disney (care şi ele ne plac, să fie clar) şi în care autorul se joacă cu cuvintele, atunci asta e bună. Mie mi se pare că solicită şi imaginaţia şi provoacă la joacă cu cuvintele. În povestea numărul 3 e vorba spre exemplu de o călătorie a tatălui cu fiica în avion, descrisă cu toate amănuntele deşi ei nu s-au mişcat din pat. În a 4-a, tatăl e în baie şi, ca să câştige timp şi să îşi termine toaleta de dimineaţă, o roagă pe fetiţă care bătea nerăbdătoare la uşă, să îl caute în salon, în bucătărie, ceea ce Josette şi face deşi ştie foarte bine că tatăl e în baie. Nu-mi iese mie prea bine repovestirea dar în carte e interesant.
Aviz însă că sunt şi astfel de replici: "Ah, iar a început taică-tău cu tâmpeniile lui!", decideţi voi dacă "cenzuraţi" sau nu.
De fapt nu textele sunt cea mai mare provocare a cărţii pentru părinţi ci desenele semnate de Etienne Delessert care sunt suprarealiste, merg uneori în paralel, uneori fără o legătură directă cu textul, iar dacă piticul de trei ani vă cere explicaţii, of, nu e uşor. Aici un exemplu:

O mică descriere de pe site-ul editurii, aici.
Şi promit în curând şi o părere despre vreo 6-7 din colecţia Nemi de la Nemira pe care le-am cumpărat şi citit în ultimele săptămâni.


PS. Fără legătură: rog autorităţile să grăbească trecerea la ora de vară deoarece al nostru copil se trezeşte de vreo 10 zile înainte de ora 7 (faţă de 8 sau chiar 8:30 spre 9 pe vremuri) iar eu nu mai fac faţă.

Din week-end

 

Cred că toată lumea cu copii a fugit in week-end în parc că după ce am aşteptat atât, acum a fost cald şi soare şi bine.

 

 

Eu aseară am produs această tartă în cinstea pasiunii pentru căpşuni (care bat ciocolata, yupiii) a piticului şi a ouălor galbene-galbene aduse de bunica de la găini "adevărate". Aşteptând căpşunile cu gust, româneşti, au fost bune şi cele greceşti. Reţeta e de aici.
PS: din păcate n-am poze de duminică ca sa vă arăt hanoracul roz, foarte roz.

Ceva bun...

Când am intrat în campania celor de la Editura All, am ales o carte de reţete pentru copii pentru că sunt în pană de idei.
Sunt aproape trei ani de când îi gătesc în fiecare zi mesele piticului (mai puţin ultimele vacanţe şi poate vreo zece zile în care le-am lăsat pe cele două bunici să facă câte ceva) şi marele meu noroc a fost şi este că Mihul mănâncă fără să facă nazuri.
Nu ştiu ce zic mămicile cu copii mai mari dar eu duc lipsă de idei pentru mese care să fie sănătoase, să aibă ingrediente cât de cât uşor de găsit şi... să se facă şi repede că timpul nu mi-e prieten. Aşă că am luat la răsfoit cu speranţă cartea asta de peste 200 de pagini scrisă de doi dieteticeni pediatri britanici.

E structurată în cinci părţi: noţiuni de alimentaţie sănătoasă, primele alimente, perioada 1-2 ani, 3-6 ani şi în sfârşit o parte despre elaborarea meniurilor. Partea care mă interesa cel mai mult (3-6 ani) e şi cea mai consistentă şi recunosc că peste cea cu primele alimente (piureuri, piureuri, piureuri) am trecut mai repede.
Ce mi-a plăcut:
- că e organizată într-un fel uşor de folosit. Începând cu faptul că e spiralată şi stă usor deschisă pe blatul de bucătărie când încerci o reţetă şi ai nevoie de ea sub ochi (eu cel puţin) şi până la simbolurile care indică la fiecare reţetă conţinutul de ou, alune, fier, calciu, omega-3 sau daca nu contine lactoză, gluten, grâu sau e pentru vegetarieni. Plus că e trecut timpul de preparare şi felul în care poate fi păstrată (frigider, congelator, etc) şi pentru cât timp. Foarte anlgo-saxon mi s-a părut.
- că autorii par să încurajeze ingredientele sănătoase
- că e un capitol special despre gătitul împreună cu copiii
Ce mi-a plăcut mai puţin:
- o serie de ingrediente cam "britanice" adică nu tocmai uşor de găsit la un shopping normal în magazinele noastre
- o reţinere aş avea şi la reţetele de budinci cu câte două linguri de zahăr tos prezentate pentru vârsta de 6-7 luni când nu prea cred că bebe are nevoie de zahăr...
Am şi încercat una din reţete (una simplă, simplă aşa ca pentru mine :D) ca să văd dacă funcţionează: Crochete din legume fripte, de fapt legume tăiate bastonaşe, unse cu ulei de măsline şi băgate la cuptor. Timpul de preparer e de 45 de minute dar de fapt nu durează mai mult de 15 minute să le cureţi (evident cu piticul lângă tine - al meu strânge cojile de la legume, le pune într-un vas, adaugă apă şi face supă) după care nu ai decât de chibiţat pe lângă cuptor aşteptând să se facă.
În carte erau aşa:

Iar nouă ne-au ieşit aşa:

Le-am făcut într-o seară, piticului i-au plăcut deşi după vreo două-trei încercări din sfeclă (din care i-am mai dat eu să guste dar e drept că nu i-am gătit-o în mod obişnuit până acum) s-a întors la celelalte legume mai... tradiţionale. În general mi se pare că la vârsta asta (3 ani şi 4 luni, exact 40 de luni azi!) e mult mai puţin deschis la alimente noi decât era cu puţin timp în urmă.  Ce a "intrat" până acum, e bun intrat. Ce nu, vom vedea...
Mă obsedează şi o reţetă de batoane de muesli pe care am văzut-o în carte si pe care trebuie neapărat să o încerc. Probabil că multă lume n-are nevoie de reţetă ca să facă aşa dar eu funcţionez mai bine cu ceva scris în faţă. Vă spun cum au ieşit când le fac. :)
Postul  de sus face parte din campania vALLuntar iniţiata de Grupul Editorial ALL. Fiecare recenzie a unei cărţi valorează 15 minute de voluntariat ce va fi prestat de către echipa editurii. Fiecare comentariu referitor la carte sau la campanie mai adaugă 3 minute de voluntariat.

Mihnisme de 8 Martie

Mihu aseară când ajung acasă:
- Mama, mama, a zis bunica să îţi facem o surpriză! O felicitare-camion, uite aşa! (şi îmi arată dintr-o carte de bricolat). Surpriză! :D
Azi dimineaţă, surpriza a continuat:
- Mami, mami, hai să facem felicitarea surpriză! Te ajut şi eu.
Degeaba i-am explicat cu toţii că surpriza înseamnă să nu anunţi persoana "surprinsă" dinainte... :D

Şi tot azi, sunând-o pe mama a cărei zi de naştere e chiar pe 8:
"Bunica, trebuie să îţi trimitem un cadou. Prin telefon."
Bunica îl întreabă ce să îi aducă când vine la el. Mihul, modest: "Ce ai tu pe-acolo... " :)

Din week-end: "Basov" şi Râşnov

 

  

Nu, nu e cafea, dar i-a plăcut recipientul şi i-am făcut pe plac şi am pus apă în el.

 

 

  

 

Aici a "redecorat" Cărtureştiul din Braşov. Şi, victorie!, ne-am plimbat inclusiv pe la raionul cu jucării şi cărţi şi nu a făcut nici o criză când i-am zis că acum nu cumpărăm nimic. Deci a fost o zi bună.

 

  

La cetatea de la Râşnov se urcă cu un soi de remorcă acoperită şi trasă de un tractoraş. Să vă mai zic că piticu a fost super entuziast? 

 

 

 

 

 

  

PS: Iar mi l-a făcut cineva "fetiţă". Era cu căciuliţa de pitic, în verde şi cu vreo doi stropi de roşu la haine.