joi, septembrie 27, 2012

Books&tips

Azi pe site-ul editurii All, toate cărtile sunt reduse cu 50%.
La Strada de C'Arte, deschisa până sâmbătă inclusiv în spatele BCU, sunt câteva edituri care au cărti în promoţii interesante. Pentru copii, nouă ni s-a părut faină oferta de la Rao unde erau mai multe titluri cu reduceri de 40%, 50%, inclusiv titlurile din Enciclopedia Larousse pentru copii, am luat şi noi un prim volum...

marți, septembrie 25, 2012

Primul pupic la grădi

Cum timp de scris nu am până mâine, doar să consemnez telegrafic că Mihu m-a anunţat că azi a fost pupat de o colegă de la grădi. Care se cheama Elpis (speranţă în greacă, mersi Rux). Şi căreia i-a promis că mâine îi duce o floricică.

Later edit: Se pare (din povestirile mihnuleşti) că Elpis a zis mersi, mersi, mersi de mai multe ori când a primit floarea şi i-a dat-o mamei ei să o ducă acasă. Şi că pe undeva pe aici a pupat şi Mihul fetiţa. Şi i-a promis că îi mai aduce. Deci azi ne-am dus cu una de altă culoare... Şi de asemenea am mai aflat că Elpis nu îi pupă şi pe ceilalţi băieţei ci doar pe el. Şi e "drăguţă" cu el.... OMG!

miercuri, septembrie 19, 2012

marți, septembrie 18, 2012

Din vacanţă: Rila

Am rămas cu bucăţi nepovestite din vacanţa noastră de vară şi pentru că tata tot a făcut poze faine, am zis să pun şi eu câteva. Drumul nostru spre şi dinspre Grecia a trecut prin Bulgaria unde ne-am oprit o zi la Rila, centrul creştinătăţii din ţara vecină.Am stat în satul de lângă mănăstire (cam lugubru ni s-a părut, trist, capăt de lume parcă) iar dimineaţa am făcut o tură prin locul de pelerinaj foarte căutat din câte ne-am putut da seama (multe autocare la poarta mănăstirii). E frumoasă mănăstirea dar nu e neapărat mai impresionantă decât multe alte mănăstiri din România.
În imagini a fost cam aşa:

 
 
 
 
 

duminică, septembrie 16, 2012

Busy Saturday

 Sâmbătă am avut program încărcat. Am început de dimineaţă la programul pentru familli de la MNAR organizat de data asta in jurul expoziţiei temporare "Arhetipuri sculpturale. Sculptura în lemn". Am fost la grupa 4-6 ani (deşi avem doar 3 ani şi 10 luni mi s-a spus că se poate când am întrebat). Programul e compus din două părţi: o oră în muzeu în care animatoarea le-a povestit din ce pot fi făcute sculpturile (lemn, piatră, bronz) şi în care au vorbit un pic despre vreo 3 sculpturi din expoziţie (ce reprezintă) şi încă o oră în care au fost lăsaţi cam de capul lor în atelierul Muzeului (habar n-aveam că există) şi unde au putut spre exemplu să încerce să şlefuiască materialele despre care au vorbit anterior.
 
 Ca să fiu sinceră, eu aş fi scurtat la jumătate prima parte şi aş fi făcut-o un pic mai digerabilă şi mai simplă. Din punctul ăsta de vedere mi se pare că atelierele organizate în muzee de asociaţia De dragul artei sunt mai bine adaptate, pentru vârstele mici cel puţin.
 Mihnea a gustat evident mai mult a doua parte în care a putut să pună mâna pe lucruri şi să experimenteze.
 
  
Aici sunt un soi de cutii negre în care puteai să bagi mâna şi să descoperi tot soiul de materiale.
 Scurt intermezzo de fructe şi plimbare între două locaţii că pe la prânz am ajuns şi la atelierele Micii bucătari organizate de Curtea Veche la Librăria Bastilia.
Sunt simpatice, le recomand.
  
Au ascultat un fragment dintr-o cărticică despre seminţe citit chiar de autor.
 
 Au aflat chestii despre seminţe şi au creat o formă din ele pe o farfurioară.
 
 Au amestecat ingrediente pentru un chec...:)). Eee, aici, ideal ar fi fost ca logistica să le permită să se implice chiar mai mult dar a fost bine şi aşa.
Şi au şi mâncat o bucată de chec cu seminţe....
 După un somn binemeritat de refacere, am decis să culcăm copilul mai târziu şi să îl luăm să vadă show-ul din Piaţa Constituţiei ("Muara" prezentat de o companie de teatru de strada spaniolă - Voala)
 
 
Video a fost cam aşa:


Muzica de la show (live şi rock) a fost cam tare pentru plozi (şi nu numai). Piticu a alergat dupa confetti-ul aruncat, a fost atent dar i-a plăcut mai puţin decât anul trecut cînd am fost la un spectacol asemănător, tot în B-FIT prezentat.
Later edit: Chestii practice despre ateliere
- Programele de la MNAR se întâmplă în fiecare sâmbătă a lunii, pentru grupe diferite de vârstă. Tema am înţeles că se schimbă în fiecare lună. Grupa cea mai mică este cea la care am fost noi, respectiv 4-6 ani. Eu sunt pe mailing list-ul lor aşa că îmi ajung în mail informaţiile când anunţă programul pe luna în curs. Cost: 5 lei de persoana (copil sau părinte). Cred că de fapt ăsta e costul biletului de intrăre la expoziţia temporară.
- Despre atelierele Micii Bucătari am aflat de pe pagina FB a editurii Curtea Veche şi de pe cea a Librariei Bastilia. Şi apoi am văzut informaţia reluată pe alte site-uri. Cost: 10/copil.

vineri, septembrie 07, 2012

Prima saptamina, prima enteroviroza :(((

Later edit:
Deci am păţit aşa.
Joi seara, am culcat Mihul cu voie bună şi energie. Doar în cursul după-amiezii se plînsese că îl doare în gât dar mai apoi spusese că parcă nu îl mai doare, deci nu ne-am îngrijorat foarte tare.
Peste vreo jumătate de oră a vărsat. Am zis că o fi mâncat prea mult că aşa ni se păruse.... Numai că nu s-a oprit şi între 23h şi 4 dimineaţa a vărsat în continuu, cam la jumătate de oră. Nu mai avea ce să verse şi tot vărsa. Temperatură nu avea. Nici scaune moi.
Pe la 3 şi jumătate-4 dimineaţa am îmbrăcat copilul, l-am pus în maşină şi ne-am dus la spital, la urgenţe.
Aici erau cel puţin încă trei copii care vărsau identic cu Mihu.
Doctoriţa care l-a văzut şi i-a pus diagnosticul de enteroviroză ne-a spus că cele două soluţii sunt: injecţie cu metoclopramid sau internare şi perfuzii. După o scurtă dezbatere, am decis să înţepăm copilul.
Injecţia a fost magică şi ne-am felicitat că am făcut-o pentru că după ea Mihul n-a mai vărsat deloc (ni se spusese că ar mai putea să verse de vreo două ori), ne-am întors acasă şi a reuşit să mai doarmă vreo patru ore din noaptea aia. Cel mai greu a fost să nu îi dăm apă o oră după injecţie pentru că cerea cu încăpăţânare şi cu plâns şi ni se se spusese că îi facem rău dacă îi dăm.
Vineri a avut o stare proastă, a ciugulit câte ceva (regim, evident) şi a făcut un pic de temperatură dar mică. (un 37,2+37,3). Şi vreo două-trei scaune diareice. Plus muci şi durere în gât.
Sâmbătă era deja vioi. Din mâncarea de regim, a ciugulit aşa, cam la 20% din potenţial... Simptome n-a mai avut decât vreo 2 scaune moi.
Duminică, simptomele au cam dispărut (muci, gât, scaune), energia a fost la maxim, apetitul la minim însă.
Şi am căzut pe rând pradă virozei cu dureri de gât şi stomac în acelaşi timp (eu n-am mai avut aşa ceva): mama, tata, bunica şi bunicul.
Auci!

joi, septembrie 06, 2012

Saga cu grădiniţa: suişuri şi coborâşuri

Experienţa cu adaptarea la grădi nu se anunţă uşoară.
Momentul de criză a intervenit cam tot în a treia zi, la fel ca anul trecut, când piticul a anunţat din nou de dimineaţă că el nu vrea să mai meargă la grădi.
Că vrea să se mai uite la desene, să meargă în parc, să se joace cu prietenii de-acolo.
Anul trecut nu eram nici eu convinsă de grădiniţa găsită aşa că n-am insistat.De data asta, am decis să "lupt".
Păi vom face un program de desene deseară sau după-amiază, zic. Şi mergem în parc când te trezeşti după-amiază, la fel ca în ultimele două zile. Iar prietenii din parc sunt şi ei toţi la grădiniţe, n-au mai rămas decât bebeluşii în parc, adaug eu.
Cu chiu, cu vai îl trag până la grădi, îi schimb încălţămintea şi odată îl văd că se înmoaie tot, îi tremură buza şi... da, începe să plângă.... El care în primele două zile a plecat voios de lângă mine ba chiar s-a arătat nemulţumit că mai mulţi colegi de-ai lui plâng şi nu-i place asta...
Îl liniştesc, îi promit că vin să îl iau eu la 2 şi intră să pape micul dejun. Îmi arunc un ochi acolo, era ca un pisoi abandonat.... Mă vede, fuge la mine şi iar plînge.
Educatoarele îmi zic că dacă mă vede acolo nu îl va ajuta să se liniştească, eu le zic că nu sunt de-acord să-l las să plângă până se linişteşte. Îl mai iau în braţe, vorbim, se mai linişteşte, îl conving să intre să mănânce spunîndu-i că voi mai rămâne acolo. Am mai rămas vreo 10 minute, mi s-a spus că nu mai plânge şi am plecat.
Mă întorc să-l iau pe la 1 şi jumătate, pisoiul nu e deloc disperat să mă vadă... Îl întreb dacă vrea să rămână să mănânce tort că era ziua cuiva şi zice că da, în consecinţă mai stau eu să-l aştept vreo jumătate de oră. Şi când iese mă întreabă: "Mami, mai pot să vin şi mâine la grădiniţă?" (whaaaaaaat????)
Iar azi dimineaţă a luat-o de la capăt cu "nu vreau să mă mai duc la grădi". Azi l-am trimis cu taică-su, la care n-a plâns, doar s-a moleşit agăţat de gâtul lui până i s-a promis.... luna de pe cer. Sau pe-acolo.

Off, deci mie mi se pare foarte dificil.
Şi îmi dau seama că e o rupere de la rutina lui zilnică, de la confortul lui, de la tot.
Deci dacă există o reţetă cu adaptarea la grădiniţă o vreau şi eu. 

luni, septembrie 03, 2012

Prima zi de grădi. Reloaded.

 
 
Primele impresii după prima zi la grădi sunt pozitive. Şi sper să rămână aşa.
Dacă anul trecut lăsam copil fericit dimineaţa şi găseam copilul plângând (de ceva vreme) la prânz, acum am lăsat copil fericit dimineaţa şi am luat la prânz un copil care nu se mai îndura să plece de-acolo.
Şi nici n-am plecat de-acolo până nu mi-a arătat nu ştiu ce maşinuţă roz, cuburile pe care le construise precum şi toată dotarea din curtea de joacă. Ba chiar m-a servit cu "suc" şi mi-a demonstrat că a învăţat să arunce la coşul de baschet.
Ce m-a mai surprins a fost că, spre seară, a cerut singur, din proprie iniţiativă, să îi ducă flori uneia dintre educatoare. Mi s-a părut foarte surprinzătoare chestia asta, nu ştiu de unde i-a venit ideea (că noi n-am dus flori azi), dar l-am încurajat :) ...
Din ce a povestit, a fost ok.
După grădi, s-a purtat însă un pic altfel: a fost foarte "mămos" (el nu e neapărat aşa), a stat mai tot timpul lipit de mine, cu declaraţii şi pupături :). Şi mi-a adus flori de două ori. :D
Asta cu florile se pare că a fost leitmotiv azi.