duminică, octombrie 30, 2011

...şi "atelierul" de acasă


Se însemnează.

Se decupează.

Se fotografiază cu mutriţa cea fericită lângă.

Se sting luminile.

Se pune un cap rotund lângă un dovleac asijderea.

Şi se aşează în geam să sperie fantomele. Scary ori nu? :D

Atelier de Halloween la UNA


Duminică dimineaţa ne-am mobilizat să putem pleca de-acasă la 10h şi cu, schimbarea orei, chiar am reuşit.
Am aflat de la Gabi de atelierul pentru pitici de la cafeneaua Danei Nalbaru - UNA, aşa că l-am înscris pe Mih la "grupa mică" ca să facem şi noi ceva care să semene cu grădiniţa (daca acolo încă nu mergem). Halloweenul a fost doar un pretext. Lui Mih i-a placut însă povestea spusă de tata cu dovlecii care sperie fantomele asa că a povestit-o mai departe cum a prins pe cineva :D.


A fost destul de animat şi lume din blogosfera de mamici, simpatic.
Timp de vreo două ore Mih s-a jucat. Desenat, un pic de lipit, plastelina... A fost fun. Pe la sfârşit, după cum se vede, facem ca deobicei: el a găsit un soi de maşinărie şi eu colorez :D.
Păcat că nu aveam 4 ani ca să fim la atelier la "grupa mare" că acolo s-au bricolat tot felul de chestii faine... La cei mici a fost cumva mai obişnuit, chestii pe care la facem şi acasă..

L-am lăsat să mănânce un muffin (nu era foarte dulce, cu dovleac deasupra şi doi stropi de ciocolata). Numai că după aia a mai vrut încă unul :(((. Şi l-a primit.
(Rezultatul a fost previzibil: a mâncat numai pe jumătate la prânz).


Aici e masca pe care am pictat-o acolo.


În oglindă.

La sfârşitul atelierului-zbenguială.

E frumos la cafenea... E simplu, mult alb, cu flori, plus senzaţia că eşti cumva la cineva acasă... Dana a fost gazdă bună. (Mih a plecat şi cu un muffin la pachet :D).
Mi-a placut.
PS: Ca să nu se supere cineva am incercat să facem poze doar cu copilul nostru, asa ca nu prea se vede atmosfera:(

2xpe biclă



Sâmbătă Mihul n-a mai alergat singur pe două roţi în parc. Şi-a luat şi tata biclă şi au făcut curse împreună. :)

luni, octombrie 24, 2011

Shopping de iarnă

Nouă anul trecut ne-a lipsit o salopetă impermeabilă la zăpadă, care ar fi fost foarte bună când piticul decidea că e foarte funny să se arunce în zăpadă.
Duminică am ajuns la Decathlon şi mi-a plăcut asta

dar am cumpărat-o pe asta. Dad's choice. :(

duminică, octombrie 23, 2011

Apple Day

Sâmbătă am dat o fugă rapidă prin parc, mi s-a părut că e prea vânt să mai stăm pe-acolo şi i-am propus Mihului să mai facem doi paşi până la Băcănia veche. Aici tema zilei era mărul aşa că am degustat: suc de mere de Valea Mare ( Mih - două pahare că i-a plăcut aşa de mult că s-a mai dus să ceară unul :D), cornuleţe cu mere (Mih - unul) şi suc de mere cald cu scorţişoara (eu). Am plecat de-acolo cu un bidonaş simpatic de suc de mere (bun-bun, e cam gata) şi două batoane de vanilie pentru nişte prăjituri viitoare.

Cât Mihul a dormit la prânz, am produs şi eu o tartă cu mere, trăiască reţeta lui Jamie că e suficient de simplă până şi pentru mine.


Şi am şi încercat să decupăm, lipim ceva mere pe hârtie dar Mihul n-a fost foarte entuziasmat de idee. Daca n-aveau roţi... :(

PS: Protestez că măcar în timpul săptămânii a fost şi soare. În week-end a fost mohorât rău. Nu mi-a plăcut. :(((

vineri, octombrie 21, 2011

La oftalmolog

Nimic grav, ochişorii albaştri sunt bine sau aproape bine.
Luni seara am văzut însă conjunctiva cam roşie şi mai întâi am zis că o fi pentru că tocmai se frecase. Marţi dimineaţa era tot aşa iar marţi seara l-am târât la un oftlamolog care ne-a confirmat ce bănuiam: conjunctivită alergică, avem de pus picături câteva zile (ehe, aici am încurcat-o că nu vrea defel, e un calvar :(((( ). Dacă nu se repetă foarte des ne-au zis că nu e motiv de îngrijorare. Şi ar fi bine să ne dăm seama de la ce: praf, polen, parfum, substanţe chimice. Ni s-a sugerat spre exemplu că poate fi soluţie de curăţat covoarele - hi, hi, noi nu avem covoare în casă :D. Oricum lista înţeleg că e infinită.
Partea bună este că dacă tot am ajuns la oftalmolog de nevoie, am făcut şi testele de vedere (pe care ne sfătuise şi pediatra să le facem că noi n-am fost încă la un control specializat). Aşa că am stat vreo oră acolo tot făcând teste (simpatice, adaptate pt copii, cu animăluţe) şi măsurători. Care (hura!) au ieşit toate bune, ba chiar spectaculoase pe alocuri (ni s-a spus) că la vederea la distanţă pe care au testat-o, până la vârsta lui Mih trebuia să vadă pînă în punctul 0.6 şi el vedea deja 1.0. Deci, e de bine. :) Plus ni s-a explicat că, deşi poate uneori avem senzaţia de uşor strabism, de fapt e doar o iluzie din cauză că are pleopele oblice (ups :D) dar măsurătorile arată că ochişorii lui sunt de fapt bine centraţi.
Vultur, ce mai.
Am bifat-o şi pe asta.
Acu sper să treacă şi conjunctivita, deja roşeaţa s-a mai dus.
PS: Aveau acolo nişte boluri cu caramele. Prima dată cînd o dnă asistenta a vrut să îi dea una, Mih i-a explicat foarte serios că el nu mănîncă bomboane pentru că bomboanele fac rău la dinţi. Când o altă doamnă dr i-a întins una, a luat-o. Şi l-am şi lăsat să o mănânce în pauzele de aşteptare între diversele măsurători. Nu mai zic că a mai băgat mâna de două ori în bolul cu bomboane când a ajuns din nou la dna dr. Noroc că nu l-am lăsat să le mânănce pe toate. Şi uite aşa învăţat copilul meu gustul de caramele. La oftalmolog. (În paranteză fie spus, aproape că le merita că a fost cuminte-cuminte de ziceai că nu e el). :D
Later edit: am reuşit în sfârşit să îi dăm picăturile fără scandal şi plâns. La a treia încercare. I-am promis anterior şi cadou-maşină şi (ups) ciocolată dacă ne lasă să i le punem că eram disperaţi (iar cu picăturile pt ochi chiar nu poţi să îl păcăleşti şi să i le pui în altceva). N-a mers. Acu a avut tata ideea să îi promită un... card. Un banal card de plastic. Şi a mers. Nici acum nu ştiu de ce cardul de plastic a bătut maşina şi ciocolată, principalele atracţii. Nu mai contează. Hura!

miercuri, octombrie 19, 2011

Pitic!




Cum am convins copilu să îşi ia căciuliţa:
- mai întâi i-am zis că dacă nu o ia, rămîne acasă şi nu mai pleacă în parc (scuzaţi, ştiu că e ameninţare)
- apoi i-am spus că poate să o ia fără să o închidă sub bărbie
- apoi am zis că îi fac poze să vadă ce bine îi vine...
Pam-pam!
Şi-apoi a cerut singur încă un set de poze pe care să i le şi arăt să vadă cum a ieşit. :D
Şi a plecat în parc cu ea pe cap.
Povestea cu căciuliţa e cam aşa:
- până în toamna asta nu avea nici o problemă cu ce îi puneam pe cap
- de când s-a făcut frig, a acceptat căciuliţele tip fes
Când a bătut vântul însă şi am vrut să îi pun căciuliţele cu urechi, a protestat şi refuzat. Până azi dimineaţă când văd că a mers... Sper să-l ţină.

luni, octombrie 17, 2011

Pantalonii roşii au ieşit la plimbare


Duminică, după vreo 40 de minute de zgribuleală pe la Târgul boierului (unde am căutat ceva ce nu am găsit), eu am decretat că e prea frig pentru prelungit plimbarea în Kisseleff.
Aş, piticu a insistat, a insistat şi-a câştigat: o tură prin parcul mare plus măcar cinci minute la leagăne.

Aşa că în Herăstrăul pustiu am tremurat încă vreo 40 de minute. Frig, nişte picături de ploaie rece, plus un vânt care dubla toată starea de disconfort. La mine cel puţin. Că Mihul şi-a luat porţia de leagăne (nu era decât el şi încă un băieţel pe întreg locul de joacă) fără să îi pese de meteo. Spre suprinderea mea, n-am răcit deşi condiţiile pentru asta erau pe deplin îndeplinite.


Şi aici obrajii roşii de după plimbare, în maşină:


PS: Avem un diferend în familie: tata zice că pantalonii roşii cei-mult-lăudaţi-de-mine nu-s frumoşi. :(((((

duminică, octombrie 16, 2011

Desertul din week-end

Asta am făcut în week-end. Şi s-a mâncat. Toată. E un cheese cake cu sos de fructe de pădure. Reţeta e de aici (mersi Anca!), un pic adaptată pentru că, dupa ce în ultimele 2-3 săptămâni am făcut o adevărată cură de zmeură (adevărată, gustoasă, românească şi luată de la aprozarul din colţ), exact când să cumpăr şi pentru prăjitură, a dispărut. Şi cu vremea de-afară nici nu cred că sunt mari şanse să se întoarcă. Aşa că am scos fructele îngheţate de la congelator. :(
Piticu a avut şi el dreptul la o porţie mai subţire. După care a cerut supliment. Ce mă fac cu el că e topit după deserturi? :D
Între paranteze fie spus, eu nu sunt neapărat prietenă cu bucătăria, dar fac eforturi măcar din când în când. Piticu are noroc că ştiu cîteva reţete destul de simple şi sănătoase pe care i le tot rulez la mesele de prânz. Iar eu am noroc că el cam mănâncă fără mofturi. Mare noroc. :)

sâmbătă, octombrie 15, 2011

La atelierele pentru copii de la Mţr

Am ajuns în sfârşit azi la atelierele pentru copii de la Mţr. Ne-a plăcut, poate chiar ne vom întoarce prin noiembrie când tema atelierului se va schimba, vor învăţa să facă păpuşi în loc de cuiburi de păsărele...

Atelierele au două părţi. Una care se întâmplă chiar în muzeu în jurul unei case ţărăneşti din lemn unde o actriţă le povesteşte despre Moş Mogoş care a construit casa din lemne şi le prezintă câteva obiecte din casă.

Sesiunea asta e interactivă şi antrenantă, copiii sunt încurajaţi să răspundă la întrebări şi să participe la poveste. Mih a fost activ, gata tot timpul să dea răspunsuri, unele chiar amuzante... "Din ce e făcut ulciorul? Din lapte. :D" "Cine ne dă nouă lână? Văcuţa." :)))

Copiii au urcat şi pe o scară de unde au putut vedea ce se păstrează în podul Casei lui Moş Mogoş... Păreau interesaţi.

A doua parte se întâmplă într-un spaţiu de lângă librăria Cărtureşti, unde copiilor li s-au dat lut, crenguţe, pietre, beţe, frunze şi nisip şi au fost lăsaţi să facă un cuib pentru păsărele.

Aici abordarea a fost interesantă că nu li s-a propus un model de cuib, adică nu le-a arătat nimeni mai întâi cam cum ar putea să facă aşa ceva... S-a dat frâu liber imaginaţiei...
Dar cum picii erau chiar mici, până la urmă s-a dat frâu imaginaţiei părinţilor :).

Mih a făcut multe, multe ouă, sau oricum ceva din lut care semăna a ouă. :D Apoi animatoarea atelierului i-a făcut o pasăre iar tata a contribuit şi el la ceva ce semăna a cuib. Am luat, desigur, creaţia acasă.
Ce ne-a plăcut:
- că era totul făcut pe înţelesul piticilor
- că era încurajată participarea şi creativitatea lor
- că durează exact cât trebuie pentru ca piticii de 2-3 ani să nu se plictisească.
Ce ne-a plăcut mai puţin:
- că era o grijă cam exagerată pentru ca piticii să nu atingă absolut nici un exponat din muzeu. Pot să înţeleg grija pentru conservare dar cred că multe muzee de pe la noi ar trebui să îşi gândească expozitiile astfel încât vizita să fie una senzorială completă... Adică cred că unele exponate ar putea fi gândite asfel încât să poată fi atinse şi în felul ăsta poate mai bine înţelese. Şi la conceptul de "children friendly" cred că s-ar mai putea lucra...
- că era cam frig... Citisem că în vară a fost prea cald şi fără aer. Ei, acum era răcoare în muzeu şi cam friguţ în atelier unde am stat cu haina pe noi de nevoie...