La castel

Pentru că am ajuns la munte exact când venea zăpada peste noi,


am îmbrăcat copilul cu toate hainele pe care le luasem (sau aproape), unele peste altele, de unde efectul nu-chiar-aşa-de-cool (noroc cu Mihul că e simpatic şi înfofolit - parol erau doar 3 grade şi umed-umed-umed)

şi am înlocuit plimbările lungi cu o vizită în interior.
Pentru că era cel mai aproape şi pentru că Mihul tot cerea să intrăm şi înăuntru, am zis să facem turul ghidat de la Castel. Noi- pentru a nu ştiu câta oară, Mihul- evident în premieră. Prima oară într-un muzeu de fapt.

Concluzii:
- Mihul a fost atent pe bună parte a turului care a durat o oră
- în grupul de vreo 12 persoane în care eram, a fost cel mai activ şi vorbăreţ. Adică a pus cele mai multe întrebări :)) Unele aproape pertinente :D : "unde e butonul?" (tocmai ni se explicase că plafonul din holul central se glisează prin acţionarea unui buton), "unde sunt şinele?" (pe care se glisa plafonul) şi "unde sunt regele şi regina?". La ultima, şi ghidul nostru a rămas un pic încurcat :D.
- a mai avut şi cîteva momente în care şi-a pierdut răbdarea dar am reuşit să ţinem situaţia sub control fără a deranja (cred) prea tare lumea din jur.
În mare, a fost o experienţă reuşită care mi-a arătat că piticii cei mici sunt capabili şi de chestii mai de oameni mari... Fără exagerari, desigur.
PS: Vizita la Peleş a prilejuit şi o reîntâlnire a Mihului cu tabloul lui "preferat" a cărui copie tronează în Salonul florentin (dacă nu mă înşel). Şi Mihnea nu îl ştie drept Rubens ci drept "tanti goală", aşa că asta a exclamat entuziast şi în gura mare când l-a văzut. :/