joi, septembrie 30, 2010

Eco-bio-organic, etc: Up and Down


Febra eco-bio-organică şi reproşurile pe care mi le-am facut că nu cresc copilul destul de "eco-bio-organic" ne-au dus spre nişte experienţe cu bune şi cu rele.
La bune aş zice ca am schimbat cele 8 cereale de la Nestle cu 7 cereale bio de la Milupa care par ok şi pe care Mih le-a acceptat fără să zică pâs.
Am descoperit la un magazin de produse tradiţionale de pe Ştefan cel Mare nişte paste bio cu spanac de care Mih a fost încântat (bine el oricum se pare că e mare fan paste, recent introduse în meniul lui).
Tot la bune aş trece săpunurile Rampal Latour dar astea sunt mai mult pentru mine :).
La semi-bune aş trece şamponul organic de la Bentley care nu îi lasă însă părul la fel de moale ca Mustela noastră tradiţională şi neorganică şi care în plus mai are şi avertisment că nu trebuie să ajungă la ochi ceea ce cu Mih e imposibil şi îl mai şi deranjează şi se lasă cu ţipete. Deci mai bine nu, back to Mustela.
La proaste trebuie neapărat să zic de soluţia 90% organică de curăţat mâinile tot de la Bentley care de fapt ne lăsa mâinile cleioase (nu, mersi!) şi de scutecele 100% biodegradabile dar nepurtabile pe care le-am luat de la un magazin din lanţul DM.
Asta nu înseamnă că nu vom mai încerca şi altele...

În oglindă

L-am rugat să probeze căciuliţa de iarnă pe care i-am luat-o (din experienţă, cel mai bine e să cumperi căciuliţele după ce purtătorul le-a probat).
I-a plăcut aşa de mult că s-a şi pupat în oglindă.

Ene, ene! Uuuu, uuuu! As!

În traducere asta înseamnă dimineaţa că Mih vrea desene animate cu trenuleţe. Cu Thomas de preferinţă.
Dar cum Minimaxul tocmai ni l-a scos din grilă pe Thomas:




ne mulţumim cu Chuggington:


Chuggington a fost şi primul desen animat la care Mih a stat să se uite cuminţel pe canapea, de la un cap la altul al episodului, adică vreo 10 minute. Să nu-mi vină să cred ochilor!

Vis

Azi-dimi încercam să îi povestesc maimuţului că nu-mai-ştiu-care din personajele de desene animate la care ne uitam nu a păţit nimic ci doar a visat că a păţit ceva. Şi îl întreb: tu ce ai visat azi-noapte? El: Tea. Ute. Dan. Eu: Ai visat că mâncai fructe cu Teodora şi Dan în parc? El: Da.
Nu sunt încă sigură-sigură că ştie ce înseamnă "a visa" dar dacă ştie sunt tare frumoase visele la vârsta asta.
Adevarul e ca dimineaţa, pe la 11h-11h30, Mih îşi papă fructele împreună cu Dan şi, atunci când e, Teodora, fetiţa-mea-preferată-din-parc. Deschid cutia cu fructe, aloc fiecăruia câte o scobitoare şi ei stau cu gâtul întins şi gura deschisă să cadă fructele. Şi mănâncă mai bine când sunt împreună! Iar eu aş putea face asta toata ziua...

luni, septembrie 27, 2010

Din week-end (III)

Isn't he cute?
Happy, în leagăn. Kisseleff.
M-am oprit din cursă. Voi ce faceţi?
Pensif
Hei! Sunt pe titu! Faceţi loc!

luni, septembrie 20, 2010

La probe


Prin iunie-iulie mama a cumpărat hăinuţe noi iar Mihnea le-a probat. Rezultatul aici.

Din week-end (II)

De câteva zile bune, locul nostru preferat de joacă e în Herăstrău, acolo unde sunt "instalaţiile" suedeze (cele din lemn şi metal la fel ca în Kisseleff şi Gradina Icoanei). Doar că aici marele avantaj e covorul de plastic, cumva amortizant pentru căderi. Mare, mare câştig: NU SUNT PIETRE. Adica 70% din stresul meu la locul de joacă a dispărut. Pentru că Mih, cum ajunge, cum bagă mâinile în pietre, le ridică şi, dacă se poate, presară praful peste el şi peste cei din jur.
Deci TOP locuri de joacă (pentru week-end şi uneori seara că în rest suntem în Circ):
1. Herăstrău, la "suedezi"
2. Kisseleff, tot la "suedezi" (doar că aici sunt pietre pe jos :((( )
3. Grădina Icoanei - Ioanid
Am auzit de la mama lui Dan că ar fi frumos şi în Bordei. Încă n-am ajuns. Next week-end.

Din week-end (I)


În trenuleţul din Herăstrău, în week-endul de după accidentul cu răceala şi julitura de nas.

Titu, "uuu"

Tata a avut minunata idee de a combina cele două pasiuni ale lui Mih: maşinile şi trenurile.
Deci a strins tot ce avea roţi prin casă şi a făcut un tren lung-lung, dintr-un perete până în altul.
Rezultatul a fost cel scontat: Mih a privit cu ochi mari construcţia fără să zică pâs. Şi a chiuit încântat şi m-a chemat să mi-o arate când a fost gata.
A preluat rapid ideea iar acum construieşte pe unde nu te aştepţi trenuleţe din maşini.
Cum lego-urile şi cuburile îl lasă deocamdată rece, ăsta e primul interes pentru jocuri de "construcţie". Deci suntem mulţumiţi.

Rubens, tanti, goi

Ocupaţie la un an şi 10 luni:
Găsit în bibliotecă un volum dintr-o enciclopedie de artă. Dat jos pe parchet. Răsfoit. Oprit pe o pagină.
"Tanti, Tanti! Goi, goi! Tanti, alta! Cai! Tanti, tanti, goi, goi".
Era un tablou de Rubens.

duminică, septembrie 12, 2010

Aniversare buclucaşă

Sărbătorit joi un an şi zece luni cu tot felul de aventuri.
Mai întâi una bucată mamă chemată de urgenţă acasă de bunică: s-a trezit copilul din somn şi plânge cu gura deschisă (ha?) de nu-l pot opri (asta fiind bunica, care crede oricum că le ştie pe toate şi că pe ea o iubeşte Mih cel mai mult, etc).
Well, cum Mih nu prea plânge aşa, fugit repede acasă.
Găsit una bucată copil cam mârâit şi plângăcios. Cu nasu tot julit şi vânăt. Şi pe care nu putea respira. Şi mai era şi bălos de nu se poate. Adică îi curgea saliva non-stop.
Deci:
1. răcise, avea nasu înfundat, în noaptea de joi spre vineri s-a tot trezit ţipând de mama focului că nu putea să respire. Aplicat în cele din urma aspiratorul-cel-traumatizant-dar-binefăcător. Un pic de temperatură, stat în casă vineri, sâmbătă l-a mai lăsat nasul, l-a apucat tuşitul.
2. căzuse în nas pe minge; sau încercând să prindă mingea, nu mi-a fost clar din povestea bunică-sii (promit poze).
3. i-a ieşit (cel puţin) un dinte: incisivul lateral care eu nu mai speram să iasă şi pt care am fost şi la dentist (care stomatoloagă mi-a exclamat: ce mi-e teamă că nu se mai însoară din cauza asta?-!!!). Posibil şi ultimele perechi de molari că nu mă prea lasă să ma uit.

luni, septembrie 06, 2010

Dicţionar

Piticu a început să "îşi dea drumul" la vorbit. Repetă deja ce aude, mai ales cuvintele mai uşoare. La multe dintre ele, alege însă să pronunţe doar ultimele silabe sau une fel de anagramare a literelor conţinute. Ceea ce ne face să avem multe omonime şi un adevărat dicţionar explicativ.
"una" = (fcţie de context) "mâna" sau "luna" sau "vreau şi eu una" sau "vreau încă una, şi în mâna cealalată"
"unu"= "unu" sau "săpunul" sau "avionul" :))
"anu"= "scaunul"
"ata"= "alta"
"ezi"= "desenezi"
"ane"= "creioane" (colorate)
"dusssssssss"= "duş"
"usss"= "urs"
"ate"= "lapte" sau "noapte"
"ane"= "haine"
"aca"= "geaca"
"ene"= "desene" (animate)
"tete"= "trepte"
"ete"= "pietre"
"cosss"= "coş"
"este"= "peşte"
"aste"= "paste"
"dida"= "minge" (greu de spus de unde până unde)
"uta-uta" = "huţa-huţa" (ăsta e cuvântul obsesiv al ultimelor săptămâni, cel care o exasperează pe mama)
"uc"= "suc"
"esti"= Nestea :)
"oşie", "oşu"= "roşie", "roşu"
"anu"= "galben"
"abă"= "albă"
"oz"= "roz"
"erde"= "verde"
"os"= "jos" sau "os"
"us"= "sus"
"tatane" sau "catane"= "castane"
Cel mai frumos e când mimează "puţin-puţin" şi îşi strânge degeţelele undeva lângă buze şi mijeşte şi ochii sau "mult-mult" când îşi întinde braţul până sus.

La concurs

Pentru că, evident, Mih e cel mai drăguţ. Când vrea.

vineri, septembrie 03, 2010

Matinal

Ieri s-a trezit la 9h. Prima dată la 9 după mult, mult timp. O noapte de somn cum n-am mai prins demult. Pentru o clipă am sperat.
Degeaba: azi dimineaţă la 7h08 reuşise să mă ridice deja din pat. Pentru că nu e suficient că se trezeşte el dar e absolut obligatoriu să mă dau eu jos din pat. Adica vine, trage de mine şi mârâie până când reuşeşte.
Oare ce-aş putea să-i fac să mai doarmă măcar puţin-puţin? (oricum n-are nici o legătura cu ora la care se culcă - asta am verificat).