De prin week-enduri

 De prin pozele astea nu se vede ca am mai trecut peste o amigdalită, că polipii ne fac probleme mari si iar am chiulit de la grădi la sfatul medicilor. Mai mulți.

 

Sus la înălțat de zmee în Herăstrău.

Jos, la Mogoșoaia, week-endul trecut.

 

 

 

 

 Jos, sîmbăta asta pe biclă.

Sâ

 Și în copac.

 

 

 Astăzi, în Grădina botanică. Simpatic însă așa zisa expoziție de fluturi e un mare fâs. Noi am văzut patru în total și ăia pe frunze. Plus că e într-un spațiu mic și aglomerat. Mai mulți vezi pe pajiște, afară.

  

Distracția cea mai apreciată de pitic în week-end a fost însa cea de sus. :))
Credit foto: tata.

Busy Sunday too

 

 

 

 

 

 

 

 

Plimbăreți. Partea a doua.

 În Lugoj.

 Scurtă oprire la Sarmisegetuza. Ulpia Traiana că până la Regia nu ne-am îndurat să mai facem ocolul.

 Plimbare prin pădure la Hațeg până la rezervația de zimbri. Explicat Mihului ce sunt ăia zimbri.

La Max am reușit să mâncăm fără să spargem ceva din decor ceea ce, credeți-mă, e o performanță,   mai ales că piticu era cu vreo două mașini după el, iar mașini=curse. Dacă terasele nu sunt deschise, nu e întotdeauna evident unde poți să intri cu copilul să mănânci că mai peste tot se fumează. Nouă nu ne-a ieșit din prima. :(

Și ultima oprire, Brașov, unde ne-a prins și un pic de ploaie. Ceaiul și sucul sunt la Bistro del arte care mie îmi place.
A cam fost un tur de forță. Piticul rezistă destul de bine în sensul că nu i se face rău (mie la dus mi-a cam fost) dar la un moment dat se plictisește și începe să întrebe: când ajungem la...? mai e mult? cât înseamnă două ore: mult sau puțin? și tot așa fără să obosească.
Ajută mult la drumurile lungi cu mașina o tableta sau ceva cu desene animate. Pe noi ne-a salvat. S-a mai jucat un pic cu o carte pe care se desenează cu carioca care se șterge și cu o hartă. De fapt harta asta a Romaniei a fost jucăria preferată. A făcut-o ferfeniță dar măcar l-a ținut ocupat. :)
Cel mai fain a fost când, pe la Comarnic, acolo unde se blochează din motive necunoscute circulația, piticul a zis "pipi" și a trebuit să ieșim din coloana de mașini. :D
Și tot un moment fain, pe Podul mincinoșilor de la Sibiu, piticu pe bicicletă rămâne pe pod și strigă după noi: "Ce înseamnă minciună? Mami, tati, dar ce înseamnă minciună?" Un cuplu care trecea pe-acolo (pe el cred ca l-am recunoscut) zice: "Lasă că are timp să învețe..." :)

Plimbăreți. Partea întâi.

Am lipsit motivat că am făcut un drum luuuung până la bunica, atât de lung că mai mult am stat pe drum decât acolo :D. 

 Aici suntem la Sibiu, una din opririle noastre favorite în drumul ăsta lung. Piticul era supărat că nu îl lăsasem să bea tot sucul de mere deodată. Eram la Weinkeller unde au un suc de mere de Mâlăncrav delicios numai că îl țin la frigider că altfel se strică imediat iar noi încercam să îl convingem pe Mih să nu îl bea pe tot că era rece-rece.

 Aici e fața de supărat (cred că îi refuzasem ceva). Supărat care vrea să ne înmoaie inima.

Aici cred că face apel la alte arme de seducție.

Scurtă oprire mămiceasca. Am intrat un pic (cu biclă cu tot) într-un Zara deschis chiar în centrul Sibiului. Cel mai ordonat Zara pe care l-am văzut eu vreodata. Ordonat-ordonat. Nici o haină în dezordine, toate frumos pe umerașe. Plus cea mai completă colecție văzută de mine.

Urmează celelalte episoade din scurta noastră ieșire.
Și câteva concluzii rapide, până nu uit:
- niciodată pe biclă fără cască. Ne-a salvat. Pe pasajul scărilor din Sibiu, pe niște dale de piatră ascuțite, pantă mare, piticul s-a dezechilibrat și dacă nu era casca curgea muuuult sânge. Așa am contabilizat doar un pic de plâns și o zgârietură superficială pe tâmplă. Uf.
- piticu e în continuare descurcăreț, ne rezolvă problemele. Nu venea destul de rapid micul de dejun la pensiunea unde ne-am oprit? a plecat să o caute pe doamna de la recepție și să îi spună că lui îi e foame :D. Sper să îl țină.