Portret de Mihu by Foto Union

  

La Portret de copil. Foarte faină ședința foto cu Cristian Șuțu.
Preferata mea e ultima.
Anul trecut a fost așa. 
Pozele de anul acesta îl reprezintă mai bine.
Adevărul e că se relaxează greu când e cineva străin cu aparatul foto și își ia mutra de rușinos și nu iese nimic. Dar acum a fost bine.

De la Mihu

Din proprie initiativa. A fost cu bunica la florarie ;)

Portrete

Sau feţe-feţe surprinse când Mihu se uita la desene animate.

 

 

Mihnea la Portret de copil

Astea sunt primele poze ale Mihului în studio. Le-am făcut azi, în proiectul "Portret de copil" al Foto Union și al Jurnalului din burtică. Mulțumim. A fost o experiență nestresantă pentru pitic.
Mihu are o expresie cam ciudată aici, pe care parcă nu i-o recunosc. :D

Mihu Biciclistu'

 Se vede ceva deosebit la poza asta? Dacă nu se vede, zic eu că e o poză foarte, foarte specială. E o poză cu Mihu care merge pe bicicleta cu două roţi fără roţi ajutătoare. Wow! Am mai zis eu că e sportiv... :D

 Ziua a început aşa: am intrat în parc pe 4 roţi (două+două ajutătoare). După ce am mâncat fructele, tata zice: hai să dăm jos roţile ajutătoare. Mih ba vrea, ba nu vrea, până la urmă vrea cu condiţia ca tata să îl ţină tot timpul din spate. Îi explicăm că dacă se dezechilibrează, nu trebuie decât să pună picioarele jos cum face la bicla fără pedale. Şi asta a fost. După două-trei încercări, tata vede că începe să îşi ţină echilibrul şi lasă puţin câte puţin din mâna de echilibru. La un moment dat a zis că nu mai vrea dar un pic mai târziu şi-a dat seama că îi reuşeşte. De la Roaba de cultură şi până la locul de joacă n-a mai vrut roţi ajutătoare. Deja când am ajuns la locul de joacă, tata nu mai ţinea mâna pe bicicleta lui.

 Şi uite aşa am ieşit din parc. Pe două roţi. Şi mândru nevoie mare că l-am tot lăudat. Ca un păunaş era. :D

 Încă o poză cu bicicleta că mie parcă nici nu-mi vine să cred. Cred că anul de dat pe bicla fără pedale a ajutat acum foarte mult la echilibru.
Cred că şi lui i se pare super. La prânz, nu reuşea să adoarmă şi i-am zis să închidă ochii şi să se gândească la ceva frumos. El: păi nu pot să mă gândesc decât la bicicleta mea fără roţi ajutătoare...

Şi încă o poză de la locul de joacă. Happy.

Look-ul de primăvară

= albastru+roşu+muuuult zâmbet pentru că, aşa cum v-aţi dat seama, avem de-a face cu un copil vesel, vesel, vesel. Şi năzdrăvan, desigur. Porţia de parc după atelierul de sâmbătă.

 

 

 

 

 

 

Din week-end: "Basov" şi Râşnov

 

  

Nu, nu e cafea, dar i-a plăcut recipientul şi i-am făcut pe plac şi am pus apă în el.

 

 

  

 

Aici a "redecorat" Cărtureştiul din Braşov. Şi, victorie!, ne-am plimbat inclusiv pe la raionul cu jucării şi cărţi şi nu a făcut nici o criză când i-am zis că acum nu cumpărăm nimic. Deci a fost o zi bună.

 

  

La cetatea de la Râşnov se urcă cu un soi de remorcă acoperită şi trasă de un tractoraş. Să vă mai zic că piticu a fost super entuziast? 

 

 

 

 

 

  

PS: Iar mi l-a făcut cineva "fetiţă". Era cu căciuliţa de pitic, în verde şi cu vreo doi stropi de roşu la haine.

Ne "citeşte"!

Săptămâna trecută, Mihnea ne-a zis că vrea să ne citească el "Winnie, Cartea filmului". Am zis da şi piticul a luat cartea şi a început să povestească. Şi nu propria lui versiune ci cu fraze sau bucaţi de fraze exact ca în carte şi urmărind paginile. Prima dată am zis că a reţinut primele două pagini dar după aia am văzut că ştie toată cartea...Carte de copii dar totuşi cu 64 de pagini. Şi reproduce frazele exact cum sunt scrise pe pagini doar că mai sare din când în când câte o propoziţie. Şi e foarte mândru că poate şi el să ne citească acum :D
Am investigat de câte ori i-a fost citită: eu de vreo 3 ori, tata de vreo 2 ori şi încă de vreo 2-3 ori bunica. Oricum nu e cartea pe care să i-o fi citit cel mai des. Primele două locuri sunt ocupate de Albă-ca-Zăpada şi Cars (1 şi 2).
Aici o mică mostră. Întreaga povestire durează 25 de minute în interpretarea piticului.:)

Yupiiiii!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  

Piticu m-a trezit de dimineață cu "ninge, mami, ninge!" după care ne-a luat de mână și ne-a tot plimbat când pe unul când pe altul prin fața ferestrei ca să ne convingem de minune.

Când am plecat de-acasă eram cam sceptică în privința șanselor de joacă în zăpadă că nu era decât ceva ud pe jos. Când am ieșit noi de la piesa de teatru de la Mțr (adică pe la 13h) era deja mai bine. Iar în Herăstrău a fost chiar perfect.

Later edit: Am fost atât de disperați după zăpadă încât pe la 7 seara când s-a trezit și piticu după vreo 3 ore și jumătate de somn, am mai fugit o dată în parc să îl dăm cu sania.