luni, iulie 25, 2011

AMR 2


Miercuri plecăm şi noi în vacanţă. Urmează deci cele mai "plăcute" două zile pentru mama care trebuie să împacheteze, listeze, trieze nevoi nesfârşite-anticipate-posibile-probabile ale plodului de doi ani şi opt luni... (şi eventual să îşi pună în bagaj şi ceva pentru nevoile proprii dacă o mai fi loc).
Găsită în sfârşit, sâmbătă, şi minunata vestuţă de înot care lipsea la apel (începusem să cred că nu există decât pe magazinele online şi nu în "real life").
Încep să am temeri că nu ajunge stocul de cremă de soare şi alte temeri la fel de importante...
În week-end, nimic spectaculos, doar parcuri. Cînd într-o parte, când în alta a Herăstrăului.
În poză, Mihul poartă tricoul cu Nouky desenat de mama Evei. :)

joi, iulie 21, 2011

Sus, sus!


Printre dureri şi caniculă, marţi seara am ajuns la Decathlon cu gândul să cumpărăm vestuţă de înot Mihului că cea de anul trecut moştenită de la Snoopa (thx) a rămas mică şi săptămâna viitoare vom avea nevoie... N-am găsit :(( în schimb am făcut greşeala să îl pun pe Mih pe trambulină.
Rezultat: n-a mai vrut să iasă (cred că de la ziua Sarei i se trage). Era transpirat, trebuia să plecăm şi nu mai puteam să-l scot.
Soluţia ultimă: mama s-a descălţat şi a intrat după plod pe care l-a luat pe sus.
Uf.

miercuri, iulie 20, 2011

Aventuri cu afte, plânsete şi... măsele

Ne-am petrecut week-endul cu hopuri pentru că Mihul ne-a anunţat sâmbătă că "îl doare gura"... Ne-am uitat, am văzut ceva ce semăna a "afte", am zis "ups" şi am început să inventariem motivele posibile...
A cam făcut mofturi la mâncare (ceea ce nu-i stă în fire) dar am zis că trece... După-amiaza s-a trezit însă din somn plângând şi urlând şi nelăsându-ne să ne apropiem de el să îl liniştim şi asta a durat ceva. Am strâns din dinţi şi am încercat să râmânem calmi în faţa Mihului care nu vroia să ne spună de ce plânge şi nu vroia să se oprească în ciuda eforturilor noastre.
Duminică seara pe lângă toate astea şi o aftă mare-mare descoperită sub limbă, Mihul zăcea letargic şi băloşind pe canapea. Mihul să stea mai mult de două secunde liniştit e semn de maximă îngrijorare aşa că l-am luat de aripă şi am zis "hai să îţi vadă aftele şi cineva care a mai văzut aşa ceva până acum!" sub privirea sceptica a lui tata care se îndoia de "urgenţa" pe care o reprezentau... aftele.
Doamna dr de la camera de gardă m-a luat însă în serios, s-a uitat la aftele incriminate, ne-a liniştit că nu par a fi o formă gravă, ne-a pus pe regim fără alimente acide (adică mai tot ce îi place mihului - iaurt, fructe, etc) şi ne-a mai dat şi un unguent cu anti-viral.
Luni Mihul părea a da oareşce semne de ameliorare - adică nu mai urla la fiecare aliment băgat în gură - "mă doare!, mă doare!". La trezirea din somnul de după-amiază, din nou rău de tot: plâns violent cu urlete aproape o oră, nu ne-a lăsat să ne apropiem de el, nu am reuşit să îi distragem atenţia cu nimic, eram aproape disperaţi şi fără soluţii la cum să ne oprim copilul din plâns. Ne-am pus serios problema să îl ducem din nou să îl vadă un doctor dar în afară de plîns şi afte tot nu aveam alt simptom iar când îl întrebam dacă îl doare ceva, nega. Ca să nu mai zic că unguentul preparat în laboratorul farmaciei s-a dovedit inutil că Mihul nu ne-a mai lăsat să ne apropiem de cavitatea lui bucală.

Aşaaaaa.... şi azi când seara m-a anunţat că "au trecut bubiţele" m-a lăsat şi pe mine să mă uit mai bine în guriţa lui (că de 3 zile nici asta nu se mai putea...). Pam-pam: şi am văzut (cel puţin) colţul unui molar din ultimele două perechi care trebuie să ne iasă.

Asta cred că a fost răzbunarea pentru cât de uşor ne-au ieşit până acum mai toţi dinţişorii, aproape fără să simţim.
Uf.

Later edit: poate ca dacă citeam mai atent asta (culmea e ca mi-am aruncat un ochi) eram mai inţeleaptă în abordarea problemei:
Aftele bucale
Apar frecvent la adulti, au ca etiologie mecanisme imunologice si pot fi produse si de factori locali favorizanti (dulciurile cu alune, nuci, ciocolata; ferment excesiv; eruptia dentara; traumatismele cu periuta dentara, virozele, afectiunile gastrointestinale, sarcina, menstruatie, stres).

duminică, iulie 17, 2011

"No pampers" - update

Avem mai multe săptămâni de când operaţiunea "No pampers"-cât-timp-Mih-e-treaz se desfăşoară cu succes. Nici un accident sau de fapt o jumătate de accident, în toate săptămânile astea, când ne-a anunţat, numai că era un pic cam târziu.

Mi s-au mai destrămat şi temerile în legătură cu "unde facem atunci când nu suntem acasă". În timpul săptămânii nu prea ieşim decât în parc deci apelăm la soluţia "copăcelul" că eu altă idee n-am. Când ne-a prins evenimentul la cumpărături, am testat mai toate toaletele din mall. (Am descoperit eu că cele mai comode pentru operaţiunea asta implicând două persoane sunt cele destinate mamei şi copilului, la Băneasa sunt unele, dotate şi cu canapeluţă :D). Bine, cred că de câteva ori l-a plimbat pe tata până acolo doar ca să experimenteze cum e cu locurile astea noi...

Cel mai critic mi se pare când ni se anunţă iminenţa evenimentului în timp ce e în scaunul de maşină (şi zău ca l-am întrebat dacă doreşte înainte de a-l urca acolo). Prima dată s-a întîmplat când ne apropiam dinspre Piaţa presei spre Arcul de Triumf. Spre stresul şoferului, acolo nu prea se poate parca, nici măcar ca să facă Mihu pipi. L-am rugat să nu dea drumul şi am reuşit să ajungem în primul loc unde se putea opri, undeva pe Primăverii. La copac, asta e, zău că n-aveam de ales. Culmea a fost că exact a doua zi, plecăm din Herăstrău, întreb copilul dacă vrea să facă, zice nu şi după două minute, exact tot pe Primăverii, cam în acelaşi loc, ne anunţă urgenţa. Asta e, am udat copăcelul în două seri la rând.

Cam din aceeaşi serie a fost şi anunţul de pe drumul de întoarcere de la mare. Mihul a aţipit în scaunul de maşină fără pampers şi eu făceam deja planuri cum scot-schimb-spăl husa. După vreo oră şi ceva s-a trezit. De făcut pipi, nu făcuse. Însă după vreo cinci minute ne-a anunţat, cum mă aşteptam, iminenţa acţiunii. Eram în minunatul blocaj de pe la Medgidia, bară la bară, cu zeci dacă nu sute de maşini în spate (la limita răbdării ca şi noi, presupun) şi nici o perspectivă de posibilitate de a trage pe dreapta... Well, printr-o minune, am identificat un pampers într-o geantă, i l-am tras rapid Mihului şi l-am invitat să facă...

Cred că era pregătit pentru etapa asta că acum daca e cumva treaz şi are pampersul pe el (dimineaţa sau seara înainte de culcare), oricum ne anunţă că face pipi şi mă întreabă dacă are pampers.
În schimb, nu prea văd nici un semn că ar dori să renunţe la pampers în timpul somnului. Citisem eu că ar trebui să lase scutecul din ce în ce mai uscat atunci când se apropie momentul ori nici vorbă, la noi e la fel de plin ca întotdeauna, şi la prânz, şi noaptea...
Oricum acum nu am forţă să mai încerc nimic nou... Sunt mulţumită că într-o lună, o lună şi jumătate am ajuns aici, am micşorat sensibil consumul de scutece şi nu numai că facem pipi, dar facem (uitasem) direct la wc. Daaa, ne-am mutat pe reductor, e mult mai simplu, zău, plănuiesc să iau minunatul reductor şi în vacanţă. (E de fapt un 2 în 1, oliţă şi reductor. genial, nu :D?)

vineri, iulie 15, 2011

Eco-bio, handmade, târguri

Aşa, deci ce-am mai văzut pe bloguri cât am avut timp (puţin) să îmi arunc un ochi.LinkPe KaBea e un concurs frumos cu premii din magazin.


E concurs, aniversar dacă înţeleg eu bine, şi tot cu săpunuri premiu şi pe Luthelo. Nice.

Iar la Muzeul Tăranului, dacă cineva se aventurează să iasă afară din casă în week-endul ăsta de foc, miroase a lavandă.

Eu recunosc că am văzut mai întâi anunţul aici. Dacă ieşim din casă, trecem şi pe-acolo.

marți, iulie 12, 2011

Din week-end: la mare (III) - Balcic


Duminică pe la prânz, când oricum nu se mai punea problema de stat pe plajă, tata a zis că el mai vrea să conducă aşa că în loc să facem dreapta spre Bucureşti, am făcut stânga spre bulgari şi...

... siesta la Balcic.

Am hrănit copilul cu nişte cartofi cu unt şi mărar (că asta mi s-a părut mie safe). Plus nişte măsline şi paste ciugulite de la noi.

Aici a vrut el să pozeze :).


Şi am bântuit prin grădinile castelului de la Balcic până când am obosit şi noi, şi Mihul care, spre sfârşit, cerea "baţe, baţe!".

Deturnarea spre Balcic a avut şi partea mai puţin roz. Am plecat din Vamă spre Bucureşti abia pe la 6 seara, destul ca să prindem un minunat blocaj de 2 (două) ore de mers bară la bară înainte de intrarea pe autostradă. În final, drumul de retur ne-a luat aproape şase ore.
Mihul a rezistat cumva neaşteptat de bine şi a tras chiar şi două puiuri de somn în timpul drumului. Ştiu, nu e scaunul de maşină cel mai confortabil loc dar cum nu facem asta chiar în fiecare zi nu a fost chiar aşa grav că a dormit în el (încă mai încape în unul care are o pozitie de dormit foarte ok).

Din week-end: la mare (II)



A doua zi dimineaţă ne-am grăbit să ajungem pe plajă cât nu e soarele foarte sus. Pe Mih nu l-am putut opri din băutul unui lapte bătut al cărui mare fan pare să fie dar aici nu e nici o surpriză că el oricum e mare fan de iaurt în general.



Marea atracţie a fost salteluţa cu care l-a plimbat tata prin apă, asta ca să mai compenseze apa-gheaţă în care nu putea fi vorba de înot ci doar de bălăceală la mal.

Cealaltă atracţie: liber la pufuleţi. Dacă l-aş lăsa, cred că ar fi în stare să mănânce o pungă întreagă. Ca să nu mai zic că îi bănuiesc că sunt cei care au provocat bubiţele-mici-cât-acul-de-gămălie cu care s-a procopsit Mihu în jurul gurii (well, chestiile astea mai tot apar iar eu n-am reuşit încă să îmi dau seama de la ce).





Iar ăsta e unul din puţinele momente când am reuşit să îi aranjez hainele. Că de la îmbrăcat-schimbat pleacă conflictele noastre cele mai rele. :S
P.S.: Duminică dimineaţă, pe plajă o mamică alăpta o fetiţă cam de doi ani. Tocmai mă gândeam "ce cool" când aceeasi fetiţă se îndreaptă spre sticla de bere a tatălui si bea de vreo două ori din ea după care tatăl îi spune "destul, destul!" ca şi când era cel mai obişnuit lucru. E ceva care îmi scapă mie? Berea are alcool totuşi... Şi nu cred că face bine unui copil de doi ani.

luni, iulie 11, 2011

Din week-end: la mare (I)


Sămbătă dimineaţa am urcat copilul în maşină cât am putut mai repede (deci nu foarte repede) şi, în trei ore şi jumătate, eram la mare. Cum am ajuns în miezul zilei, Mihu a avut dreptul, excepţional, la o mică întâlnire cu marea şi cu plaja (să mai zic că i-a plăcut?) după care am fugit la umbră.

Am hrănit copilul.

A tras un pui de somn.







După care am petrecut cele mai relaxante două-trei ore din ultima vreme. Şi asta pentru că, Mihu, care e, hm, un băieţel "solicitant" (asta ca să folosesc un cuvânt blând) s-a jucat în nisip concentrat şi preocupat de parcă nu era el. :D


Poza asta este mai degrabă pentru că se vede cât gunoi pot lăsa oamenii în urma lor.Unele lucruri chiar nu se schimbă, ba chiar se înrăutăţesc.



Iar asta e pur şi simplu pentru că era Mihu drăguţ.

luni, iulie 04, 2011

Din week-end: la Ferma animalelor


Sâmbătă am pus copilul în maşină şi am plecat să căutăm Ferma animalelor că tot îmi povestise mama lui Alex ce bine s-au distrat ei acolo.

Am făcut şi noi cam tot ce se putea face. Adică admirat caprele, iepurii, găinile, viţeii şi toate celelalte animăluţe. Mih a fost interesat mai ales de etapa cu hrănitul aşa că după ce a dat fân şi iarbă la capre şi la iepuri a fost cam dezamăgit să vadă ca găinile şi viţeii erau deja servite cu papa şi nu mai putea participa la hrănire. "Acuma ce le dăm?"

A fost cam supărat că porcuşorii erau ascunşi la umbră şi nu i-am văzut iar raţele moţate l-au lăsat rece probabil pentru că raţe are şi în fiecare zi pe lacul din parc.

A chinuit jucăriile de pe pajişte (ăsta parcă nu mai era pentru vârsta lui).

S-a urcat pe tractor şi, spre sfârşitul şederii, şi-a dat seama cum e şi cu pedalele care îl pun în mişcare. (am zis deja că fi-miu e anti-talent la orice are pedale?)

Şi da, a călărit şi poneiul, uşor surprins de ipostază şi scuturături. Plus că poneiul îi e iarăşi familiar pentru că se mai plimbă din când în când cu trăsurica trasă de Puiu în parc (ideea bunicii, n-am nici o contribuţie aici).
Ne-a prins şi prânzul aici iar cartofii la cuptor cu rozmarin şi pieptul de pui la grătar au fost ok şi pentru Mih.
Una peste alta, Mihul s-a distrat bine de tot. (să mai spun că momentul favorit a fost pe salteaua de sărit după cum se vede în postul de mai jos?).
Mie, Ferma mi se pare o idee bună pentru copiii mai de la oraş care nu au o bunică cu gospodărie prin apropiere. Tata a fost un pic mai reticent cu aprecierile şi mai cârcotaş, ca să zic tot adevărul.
Încă un bemol: nu m-aş duce acolo într-o zi foarte călduroasă şi însorită. Mai toate activităţile se întâmplă în plin soare şi nu prea sunt copăcei cu umbră prin jur. Sunt totuşi amenajate nişte foişoare unde te mai poţi adăposti.