Aventuri cu afte, plânsete şi... măsele

Ne-am petrecut week-endul cu hopuri pentru că Mihul ne-a anunţat sâmbătă că "îl doare gura"... Ne-am uitat, am văzut ceva ce semăna a "afte", am zis "ups" şi am început să inventariem motivele posibile...
A cam făcut mofturi la mâncare (ceea ce nu-i stă în fire) dar am zis că trece... După-amiaza s-a trezit însă din somn plângând şi urlând şi nelăsându-ne să ne apropiem de el să îl liniştim şi asta a durat ceva. Am strâns din dinţi şi am încercat să râmânem calmi în faţa Mihului care nu vroia să ne spună de ce plânge şi nu vroia să se oprească în ciuda eforturilor noastre.
Duminică seara pe lângă toate astea şi o aftă mare-mare descoperită sub limbă, Mihul zăcea letargic şi băloşind pe canapea. Mihul să stea mai mult de două secunde liniştit e semn de maximă îngrijorare aşa că l-am luat de aripă şi am zis "hai să îţi vadă aftele şi cineva care a mai văzut aşa ceva până acum!" sub privirea sceptica a lui tata care se îndoia de "urgenţa" pe care o reprezentau... aftele.
Doamna dr de la camera de gardă m-a luat însă în serios, s-a uitat la aftele incriminate, ne-a liniştit că nu par a fi o formă gravă, ne-a pus pe regim fără alimente acide (adică mai tot ce îi place mihului - iaurt, fructe, etc) şi ne-a mai dat şi un unguent cu anti-viral.
Luni Mihul părea a da oareşce semne de ameliorare - adică nu mai urla la fiecare aliment băgat în gură - "mă doare!, mă doare!". La trezirea din somnul de după-amiază, din nou rău de tot: plâns violent cu urlete aproape o oră, nu ne-a lăsat să ne apropiem de el, nu am reuşit să îi distragem atenţia cu nimic, eram aproape disperaţi şi fără soluţii la cum să ne oprim copilul din plâns. Ne-am pus serios problema să îl ducem din nou să îl vadă un doctor dar în afară de plîns şi afte tot nu aveam alt simptom iar când îl întrebam dacă îl doare ceva, nega. Ca să nu mai zic că unguentul preparat în laboratorul farmaciei s-a dovedit inutil că Mihul nu ne-a mai lăsat să ne apropiem de cavitatea lui bucală.

Aşaaaaa.... şi azi când seara m-a anunţat că "au trecut bubiţele" m-a lăsat şi pe mine să mă uit mai bine în guriţa lui (că de 3 zile nici asta nu se mai putea...). Pam-pam: şi am văzut (cel puţin) colţul unui molar din ultimele două perechi care trebuie să ne iasă.

Asta cred că a fost răzbunarea pentru cât de uşor ne-au ieşit până acum mai toţi dinţişorii, aproape fără să simţim.
Uf.

Later edit: poate ca dacă citeam mai atent asta (culmea e ca mi-am aruncat un ochi) eram mai inţeleaptă în abordarea problemei:
Aftele bucale

Apar frecvent la adulti, au ca etiologie mecanisme imunologice si pot fi produse si de factori locali favorizanti (dulciurile cu alune, nuci, ciocolata; ferment excesiv; eruptia dentara; traumatismele cu periuta dentara, virozele, afectiunile gastrointestinale, sarcina, menstruatie, stres).