marți, aprilie 26, 2016

Idei de week-end: biserici fortificate în jurul Brașovului - Hărman-Prejmer-Sânpetru

Se fac, cred, vreo opt ani de când am descoperit cât de frumoase sunt bisericile fortificate din Transilvania.
Mai întâi cele care ne apăreau în drum, între Sibiu și Deva. Apoi, am început să le căutăm noi - de unde am făcut o dată un mare ocol, de la Sibiu, în sus, spre Sighișoara și înapoi la Brașov cu oprire în Viscri...
Cumva, în ultimii ani, ne-am specializat în mici ieșiri de câte o jumătate de zi-o zi prin împrejurimile Brașovului iar atunci când nu încercăm Râșnov, Viscri, Rupea sau când nu ne pierdem în satele de dincolo de Olt și nu mai găsim podul de întoarcere (trebuie să povestesc o dată), ne ducem spre Prejmer și Hărman. Ceea ce am făcut și în week-end-ul trecut pentru că nu ne-am plictisit de cetăți.
Prognoza meteo anunța ploi și frig. În realitate, a fost soare, cald și vreme numai bună de stat pe iabră în curtea bisericilor fortificate.
Ieșind din Brașov spre Sfântu Gheorghe, Hărman e imediat în stânga, iar intrarea se face pe la un sens giratoriu. Biserica fortificată este bine semnalizată și sigur ajungi la ea. La intrare, o doamnă rupe bilete (7 lei-adult, 3 lei -copil peste 5 ani) și e gata să îți povestească rapid ce e mai important de văzut. Biserica, mini-muzeul cu o sală cu costume ale sașilor din regiune, o sală de clasă, o alta care reproduce o sufragerie din casele sașilor și o alta reproducând un dormitor. (Interesant, Mihnea avea întrebări tip: dar de ce au pus și pantofi?).
Pe o scară cam abruptă se poate urca sus, pe întărituri, de unde, printre firide, se vede satul până departe în zare.Urcarea nu e securizată și nu aș recomanda-o pentru copii sub 5 ani iar la cei peste 5 ani, cu supraveghere atentă.
În drepta intrării, una dintre încăperile la care se urcă pe scară e de fapt o veche capelă cu picturi vechi de când lumea iar o alta pare a fi o magazie de unelte. Biserica e mare si foarte răcoroasă, numai bună de vizitat e arșița din iulie-august, aș zice. Dar locul meu preferat e pajiștea din spate, o pajiște perfectă, păzită  acum de un cireș și unde aș putea să zac la nesfârșit în liniște. (Slavă Domnului, nu prea erau turiști, vreo 2-3 care au plecat rapid și m-au lăsat să  mă bucur de iarba mea ceea ce nu pot spune însă și despre Mihu).

 
 
 
 
 
De la Hărman, am ieșit din nou pe șoseaua spre Sfântu Gheorghe și, în dreapta, se face drumul spre Prejmer, pe lângă un lan de rapiță care făcea o combinație perfectă cu norii de ploaie.
Prejmerul seamănă cu Hărmanul, dar pentru a pătrunde în interior trebuie să răzbești mai întăi printr-o primă curte interioară și apoi să străbați intrarea tunelară.
Camerele-depozit de la Prejmer sunt numeroase și supra-etajate. Aspectul interior al zidurilor e deosebit datorită păienjenișului de scări de acces. Muzeul e ceva mai îngrijit și bine amenenajat decât la Hărman (intrarea e 10 lei - adult, 5 lei - elev/student). Indicații privind obictivele de vizitat n-am gasit.



De la Prejmer, ne-am întors din nou prin Hărman și, după o oprire nereușită la Bod (biserica pare abandonată și e închisă), ne-am dus spre Sânpetru.
Nu știu dacă datorită norilor care, în combinație cu soarele dădeau o lumină fantastică sau a sașului care se îngrijește  de biserică și care ne-a făcut o vizită personalizată (intrare: 5 lei/adult, copil gratis), Sânpetru mi-a rămas puternic în minte.
E mai mică decât Prejmer și chiar Hărman, nu a fost încă renovată, astfel că zidurile păstrează o culoare specifică, gălbuie. Capela este bijuteria locului, înțeleg că a fost ridicată pe locul unei foste ruine romanice... E impresionantă. Dar încă și mai impresionante sunt cele două rânduri de ziduri de apărare care înconjoară cetatea. Primul inel e acoperit acum de iarbă și flori. Al doilea - pe vremuri cu apă, este transformat acum în grădină.
 

 






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu