marți, ianuarie 31, 2012

Din week-end

 Al doilea week-end cu zăpadă s-a lăsat și cu o expediție cu sania demnă de Polul Nord. Ca și temperaturile. Brrr. Cu tata. De unde  și ochelarii. :D
 Eu abia când am văzut pozele am înțeles care erau munții de zăpadă de care povestea Mihul ;)
 Pitic fericit. Care de altfel nu ratează nici o zi fără o plimbare prin parc. Doar în ziua cu viscol puternic a scos năsucul doar în curte.
 Iar mai jos, la ziua prietenei lui, Teodora (fi-miu a început să aibă o viață socială care în curând mă va face invidioasă), dovada că și băieții știu să hrănească bebelușii, să fim bineînțeleși :D. În afară de asta, să notăm totuși că și-a disputat non-stop singurul trenuleț din casă cu încă trei băieți muuuult mai mari și nu pot zice că a ieșit învins :D. Cine zice doi băieței, zice conflict, credeți-mă! Iar eu ies întotdeauna cea mai obosită din confruntările astea.

luni, ianuarie 30, 2012

Ne "citeşte"!

Săptămâna trecută, Mihnea ne-a zis că vrea să ne citească el "Winnie, Cartea filmului". Am zis da şi piticul a luat cartea şi a început să povestească. Şi nu propria lui versiune ci cu fraze sau bucaţi de fraze exact ca în carte şi urmărind paginile. Prima dată am zis că a reţinut primele două pagini dar după aia am văzut că ştie toată cartea...Carte de copii dar totuşi cu 64 de pagini. Şi reproduce frazele exact cum sunt scrise pe pagini doar că mai sare din când în când câte o propoziţie. Şi e foarte mândru că poate şi el să ne citească acum :D
Am investigat de câte ori i-a fost citită: eu de vreo 3 ori, tata de vreo 2 ori şi încă de vreo 2-3 ori bunica. Oricum nu e cartea pe care să i-o fi citit cel mai des. Primele două locuri sunt ocupate de Albă-ca-Zăpada şi Cars (1 şi 2).
Aici o mică mostră. Întreaga povestire durează 25 de minute în interpretarea piticului.:)

marți, ianuarie 24, 2012

În bucătărie

 Avem un ajutor în bucătărie. Am descoperit că lucrurile sunt mult mai simple dacă îl las să se facă util, așa cum vrea. Vrea să spele vase? Îl las să spele vase. Rezultat: copil fericit care mă anunță victorios "uite, mami, am făcut-o să strălucească!". Bine, se lasă cu mult consum de apă inutil dar asta e, piticu e mulțumit, eu sunt mulțumită. S-a rezolvat. 
Oricum cred că nu mai are rost să îi cumpărăm o bucătărioară de jucărie (cum mă bătea gândul) că mi-e teamă că o va prefera pe cea "mare".

Dințișorii la control

Am fost și noi azi la clinica stomatologică pentru copii despre care am citit numai de bine prin blogosfera de mămici (aici, aici și aici).
Oricât aș vrea să cârcotesc, nu prea am ce. Mai nimic de altfel. La noi s-a întâmplat așa: am lăsat vineri seara un mesaj prin care ceream o programare, sâmbătă dimineața am fost sunată și am stabilit o înâlnire pentru luni la 11h. Până atunci mi s-a trimis prin mail o fișă de 5 pagini de completat cu de toate, de la pediatrul copilului până la multe întrebări despre alergii, despre experiențele stomatologice anterioare iar aici mi-a plăcut că nu vroiau doar să știe dacă a mai avut o problemă ci și dacă a avut vreo experiență neplăcută în cabinetul stomatologic (pe mine tipul ăsta de abordare m-a cucerit). Am precizat acolo și motivul: evaluare eventuale probleme și punctulețele f mici și negre identificate pe vreo patru dinți care ne-au băgat în sperieți pe noi, părinții.
Am ajuns cu vreo 15 minute înainte de ora programării și cu fișa deja completată. Clinica e într-o vilă frumoasă de pe lângă Cașin, pe pajiștea de la intrare e un loc de joacă cu leagăne iar în interior, în fața recepției e o altă zonă de joacă foarte simpatică. Mihul a remarcat-o de cum am intrat și s-a dus glonț la trenulețe.
Fișa completată a fost dusă sus iar dna dr a coborât ca să ne cunoască jos. Mai întâi am dat eu rapid detalii despre trauma noastră de acum 14 luni și am arătat radiografia din momentul respectiv după care l-a chemat pe Mih, au făcut cunoștință și i-a propus să meargă împreună sus să îi arate cabinetele. Piticu s-a lipit de mâna ei și pe scară a făcut ochii mari la acvariile cu pești, a numărat peștisorii portocalii după care dna dr i-a arătat unul din cabinete unde pe perete erau desenate toate personajele din Nemo, ocazie să îi recunoască pe Nemo, Dory, Gil, broasca țestoasă, etc. L-a întrebat dacă vrea să rămână acolo sau vrea să mai vadă și alt cabinet, Mihul a zis că vrea și altul și ne-am dus într-un al doilea unde l-a așezat pe scaun, i-a dat niște ochelari de soare în caz că îl deranjează lumina când se uită la dinții lui și i-a studiat... Și să nu uit: cum am intrat în cabinet, cum dna dr i-a spus piticului că monstruleții negri de pe pereți rămân pe dințișorii lui dacă nu se spală seara... Deși pe moment mi s-a părut că nu a fost atent, monstruleții l-au marcat că a povestit toată ziua acasă despre ei, cum a prins pe cineva, cum i-a spus ce se întâmplă dacă nu se spală pe dinți seara :D.
M-am bucurat că dna dr nici măcar nu și-a mai dat seama care a fost incisivul cu luxație, atât de bine s-a refăcut. Între paranteze fie spus pentru mine e o veșnică minune felul în care dințișorul pe care l-am văzut deplasat și mișcându-se este acum atât de bine...
Și s-a lămurit și problema cu punctulețele: colorații necariogene provocate de ceva alimente colorate (hm). Ni s-a propus un periaj profesional ca să dispară, am zis da, i-a arătat piticului periuța și aspiratorul de salivă, l-a ăsat să pună mâna pe ele, i-a lăudat pasta de dinți cu gust căpșuni. Bref, a făcut tot ce trebuia ca piticu să accepte ușor periajul. Rezultat: Mihul a stat fff cuminte cele câteva minute bune cât a durat periajul.... la sfârșit a întrebat cu nonșalanță dacă primește și surpriza promisă pentru cumințenie. A primit și abțibildul surpriză și a coborât fericit la parter unde și-a reluat joaca cu trenulețul. Bonus pentru mine: punctele negre au dispărut!
Am beneficiat de aceea primă vizită gratuită (happy visit) și am plătit doar periajul. Ni s-a mai recomandat o procedura de sigilare pentru molari și premolari care ne-a fost prezentată drept măsură profilactică pentru apariția cariilor. Pentru mine e ceva nou, trebuie să mai investighez înainte de a decide așa ceva... Am fost felicitați pentru pasta fără fluor pe care o folosim (gelul de dinți de la weleda) și mi s-a sugerat să trec pe o pastă cu fluor spre 4 ani când va știi bine să scuipe... Am plecat și cu vreo 3-4 pagini de documentație despre sigilare, fluorizare, profilaxie, periaj. De altfel dna dr mi-a făcut și un scurt instructaj despre periajul corect (3 minute, of!)
Piticul abia-abia s-a lăsat dus de-acolo iar acu seara zicea că ce-ar fi să mergem la dentist să ne mai jucăm :D...
Deci a fost bineee.
Să mai zic că nu e prima noastră vizită la stomatolog. Am fost o dată pe la un an și zece luni pentru că vroiam să îi vadă cineva dințișorii pentru că aveam un canin care nu ieșea (deși între timp ieșiseră premolarii) și mă tot întrebam dacă mai iese sau nu și oricum mi se părea util să-l vadă cineva care se pricepe. Era un cabinet privat dar vizita a fost cumva de coșmar. Doctorița respectivă mi-a zis ceva de tipul: că de ce toate mamele își fac griji pentru dinții de lapte și după aia nu le mai interesează? Bine, nu știu de unde generalizarea respectivă, s-a uitat scurt la dinții Mihului, ne-a zis că nu știe nimeni dacă mai iese sau nu dințișorul și cam atât.
Următoarele vizite au fost de nevoie. Puțin înainte de a împlini doi ani, Mihul a căzut spectaculos de pe "titu", a zburat cumva peste el și a aterizat în dinți. A curs sânge, a durut, am văzut prin sânge că unul din incisivii de sus se mișcă, am fost cu el la urgențe la Facultatea de stomatologie, acolo ni s-a recomandat o radiografie ca să vedem cât de afectată e rădăcina, am făcut-o, am avut un diagnostic de luxație dentară după care am mai fost la două sau trei vizite de urmărire tot la Facultate, unde sunt cabinetele pentru copii, la o dnă dr foarte ok care de altfel e și profesor. Piticul a plâns doar la momentul cu radiografia (pentru că îl și durea), în rest vizitele la cabinetele stomatologice nu cred să îi fi lăsat traume că a fost tot timpul cuminte și cooperant. Am fost avertizați atunci că ar putea apărea abcese, infecții, deci să fim atenți dacă se umflă sau își schimbă culoarea... Nu s-a întâmplat nimic până acum.
*
În taxi, la drumul de dus spre clinică, eu zic adresa, șoferul mă întreabă "rămâneți acolo?", eu - "da", piticul: "mami, rămânem să dormim la dna dr?" :))
La drumul de întors, după ce urcăm în taxi, piticul: "mami, dar de ce nu e taxiul cu care am venit?", eu - "pai nu l-am mai găsit, avea treabă altundeva", șoferul: "dar al meu nu îți place?" și scoate un ecran pe care pune Tom și Jerry (n-am vrut să-i stric plăcerea și să-i zic că Mihul își cam epuizase porția zilnică de desene).
A fost ziua serviciilor complete :D.

sâmbătă, ianuarie 21, 2012

Yupiiiii!

 
 
 
 
 
 
 
 
 
  
Piticu m-a trezit de dimineață cu "ninge, mami, ninge!" după care ne-a luat de mână și ne-a tot plimbat când pe unul când pe altul prin fața ferestrei ca să ne convingem de minune.
Când am plecat de-acasă eram cam sceptică în privința șanselor de joacă în zăpadă că nu era decât ceva ud pe jos. Când am ieșit noi de la piesa de teatru de la Mțr (adică pe la 13h) era deja mai bine. Iar în Herăstrău a fost chiar perfect.
Later edit: Am fost atât de disperați după zăpadă încât pe la 7 seara când s-a trezit și piticu după vreo 3 ore și jumătate de somn, am mai fugit o dată în parc să îl dăm cu sania.
 
 
 

joi, ianuarie 19, 2012

Cum vă plac?

Sau ce-am găsit frumos în perioada de sales. Că eu recunosc că îi iau Mihului multe chestii de îmbrăcat acum.
Da, da, binecunoscuţii pantaloni slim.
În iarna asta, mi-au plăcut mai mult  tricourile de la Zara decât cele de la Okaidi de care am fost îndrăgostită anul trecut.
Şi ceva pulovăre, cam triste la culori dacă mă uit bine acum dar nu uitaţi că noi am ieşit definitiv din colecţiile alea care până la 36 de luni  tot mai au ceva haine colorate şi suntem acum la băieţeii "mari" unde este şi mai, si mai boring...:(
PS: voi ce-aţi văzut frumos????

joi, ianuarie 12, 2012

Amestecate

- Cea mai tare "ameninţare" (scuzaţi, dar eu nu mă descurc fără) nu mai este "îţi iau maşina" (plus că astea sunt aşa de multe că ar trebui să le strâng pe toate într-un sac ca să aibă ceva efect) ci "nu-ţi mai citesc poveste deseară".

- În consecinţă, aseară, când teribila pedeapsă a fost pusă în practică, piticul s-a uitat singur şi bosumflat pe pozele de la vreo 2-3 cărţi iar eu mi-am odihnit vocea.

- Seara avem 1-2 momente de curată nebunie. Recte: una bucată pitic intră într-un soi de vrie-stare fără de stare-agitaţie de neoprit. Sare pe pat, sare pe canapea, alearga de la un cap la altul al casei, nu te lasă să vorbeşti (sau doar cu el), ţipă, e nemulţumit, e fericit, e agitat şi toate la un loc. Rezultat: mult zgomot, agitaţie şi uneori şi adrenalină că săriturile devin  pe alocuri periculoase, moment în care chiar ai vrea să îl opreşti dar nu prea ai cum (doar să îl salţi de la locul faptei şi să te aştepţi la proteste-plânsete :( ). O fi bucuros că ne vede pe amândoi acasă? vrea să ne atragă atenţia (dar zău că o are)? o fi "un pic" hiper-activ (dacă n-ar reuşi să se concentreze pe multe alte lucruri zău că aş fi investigat problema)?

- Aseară, ne-a anunţat de pe, scuzaţi, wc, că a mai învăţat o litera: N. Revelaţie privind la pachetul de hârtie igienică. :)) Am zis să îi instalăm un alfabet în baie că o fi mai distractiv.

- În timpul "vacanţei" de iarnă s-a întâmplat şi minunea. Un filmuleţ, de altfel adorabil, cu Winnie şi Crăciunul, a detronat Cars (1 şi 2) urcând pe prima poziţie a celor mai vizionate filmuleţe de desene animate.

duminică, ianuarie 08, 2012

A, O, M, I, S

Astea sunt literele pe care piticul le recunoaște pe unde le vede și ni le arată foarte mândru.

Am descoperit minunea în una din serile trecute când avea o carte pe care scria ANIMALE DOMESTICE și m-a chemat să îmi arate "Mami, uite A, M, A, I (mă rog, nu le identifică el neapărat în ordine). I le-am mai arătat eu pe N și E și l-am pus să le zică pe rând și ordine. Se cheamă cumva că aproape le-am citit, nu? :D L-am lăudat și așa cum face în astfel de situații, s-a făcut că nu mă aude :D

Joaca cu literele a început așa:
Am primit o tăbliță magnetică cu litere (mersi, Ioana) și încă un set de litere magnetice (mersi, Corina). Eu stau la tăbliță și îi arăt Mihului de ce literă am nevoie, el fuge la mașina de spălat unde stă al doilea set de litere și îmi aduce litera de care am nevoie. Câteodată uită, i-o mai arăt încă o dată însă e mândru nevoie mare când o găsește. Ce scriem? "Numele prietenilor" că asta vrea el. Iar unele litere le-a căutat de atâtea ori încât le-a și învățat.

Nu ne-am propus să îl învățăm să citească de la 3 ani dar joaca asta e ceva care pare să îl pasioneze (parcă mai mult decât cifrele unde număram până la 10 și puțin după dar mai cu poticneli). Când mergem cu mașina ne strigă să ne arate literele pe care le-a identificat pe panourile publicitare. Sau când mănâncă "citește" paharele de iaurt :))

Aici "desenează" litere:

luni, ianuarie 02, 2012

La Antipa

Saptamina trecuta am prins o zi cind nu era coada in fata si am intrat la Antipa.
A fost placut, piticul a fost interesat de ce vedea acolo (eu ma temeam ca nu cumva sa fie inca prea mic). Bine, nu a memorat si nici nu i-am citit cum se cheama fiecare specie de-acolo, dar asa, mai in mare i-am povestit ce vedeam, plus ca recunostea si el ba chiar mi-a aratat ca niste pasari erau "lopatari" si chiar erau, habar n-am de unde a memorat asa ceva. Erau multi pitici, chiar mai mici.
La inceput ne-a intrebat daca "pestii astia sunt statui?". Si de fapt cam avea dreptate, erau "statui", adica niste facaturi din plastic spre deosebire de cei vii pe care ii vazusem la Gradina zoologica.țIar la sfirsit, cind ne indreptam spre iesire: "pai si nu mergem sa vedem si dinozaurii, si pe Piciorus?". Da-i si explica-i ca oasele vazute sunt cam toti dinozaurii disponibili acolo. Mare dezamagire.
Muzeul, dupa recenta renovare, e simpatic. Exponatele sunt prezentate in "scene" destul de reusit construite, in fata sunt niste tablete interactive cu informatii, in plus din loc in loc sunt proiectate filmulete, e si un pic de multimedia. Demisolul e cu biodiversitatea Romaniei, parterul cu cea a Terrei iar etajul e structurat pe istorie naturala.
Dar... Noi am ajuns intr-o zi relativ lejera, fara coada in fata. La cele 2 (doua) automate de cumparat bilete era un pic de coada, nu vreau sa stiu cum e intr-o zi aglomerata. La demisol mai ales era deja cam inghesuiala, culoarele sunt pe alocuri inguste si, cind am fost noi, nu prea era aer.
Bine de stiut (ca de scris nu e scris niciunde) ca linga magazinul de suveniruri sunt casute cu cheie unde poti sa iti lasi haine si bagaje ca sa poti sa vizitezi mai comod.
Unul din locurile cele mai placute e cafeneaua. Nici ea nu e semnalizata niciunde, o gasiti dupa toalete, in spate. Fresh de portocale n-aveau asa ca Mihul ca gustat un pic de limonadat care nu i-a placut insa ambianta e placuta, m-as duce acolo intr-o duminica la prinz sa maninc o supa si o salata. :)

2012/2011

2011 a fost anul în care Mih:
- a învățat să înoate in cele citeva zile petrecute la mare
- si-a dat drumul complet la limbaj si ne-a uimit pentru ca progresele au fost rapide, spectaculoase, poate si pentru ca a fost mai putin vorbaret pina pe la doi ani si ceva
- a fost nedezlipit de bicicleta lui de lemn cu doua roti
- si-a petrecut toate zilele frumoase in parc cu cei doi prieteni
- a fost 3 (trei) zile la gradinita dupa care, hm, am aminat-o
- a fost la citeva petreceri aniversare pe care le-a adorat (inclusiv pe a lui)
- a facut o pasiune mistuitoare pentru Cars (filmul, cartea si masinile)
- a devenit foarte, foarte, foarte pupacios (si credeti-ma, e un mare expert :D)
- am inceput sa iesim impreuna la muzeu, la teatru de papusi si chiar la cinema (o data)
- a facut calatorii lungi (masina, avion) si le-a rezistat
- a fost dificil cum numai un copil de 3 ani poate fi :D
- a descoperit ciocolata (big mistake) si evident ca o adora. numai capsunile o mai detroneaza. :))

In 2012 as mai vrea asa - chestii practice ca evident ca vreau sa fie sanatos ;) :
- sa-i gasim o gradinita (una "buna" ca sa il citez pe fi-miu)
- sa-l ducem undeva sa inoate
- sa mai gasesc niste retete simple si sanatoase pentru mesele lui ca am cam inceput sa intru in pana de idei
- sa scapam de pampersul din timpul somnului (da, rusine, stiu, dar pur si simplu nu functioneaza ceva acolo)
- sa il re-conving sa isi bea laptele dimineata. Cochetez chiar cu ideea de a-l ameti (laptele) cu un pic de cacao. Suna scandalos?? Dar daca nu merge, asta e, am noroc ca oricum devoreaza alte lactate si compenseaza. Si inca mai bea lapte seara...
- sa facem niste teste alergologice sa vedem totusi de ce se irita in jurul buzelor. Daca ii ramine cam orice mincare (tata zice ca si de la apa cind face baie!!!) pe pielea din jurul buzelor, fie si doar citeva zeci de secunde, ii apar niste pete mici si rosii. Dispar destul de repede, de asta nici nu ne-am mobilizat pina acum sa testam dar e clar ca e ceva pe-acolo. :(