M-A-G-N-O-L-I-A

Au înflorit magnoliile, cel puţin la noi în parc. Am făcut un inventar aseară cu piticu: alb-roz-alb.
Am citit pe litere şi tăbliţa din faţă: M-A-G-N-O-L-I-A, G-ul nu-l ştia, i l-am zis eu.
Şi am descoperit zilele astea că,  deşi se întâmplă să ştie toate literele dintr-un cuvânt, procesul de legare (deci citire) e mai greu. Sau oricum nu vine imediat, nu ştiu exact unde trebuie să se producă declicul. Prima dată a reuşit cu un M-A-M-A....

În parc, practicăm o chestie care presupune multă adrenalină pentru mine. Piticu e pe bicicletă şi o ia pe nişte alei paralele cu cea pe care sunt eu cu scopul de ne reînâlni în capătul lor şi bagă viteză, viteză, viteză, îl văd din ce în ce mai departe iar apoi revine pe aleea pe care sunt eu din capătul opus foarte mândru de ispravă... Uneori mi-e teamă că e prea departe şi atunci mă gândesc că e momentul să alerg un pic. :D

Anotimpurile sunt (nu obligatoriu în ordine): iarna, primăvara, vara şi .... doamna. :)) Şi zice foarte convins asta, l-am tachinat un pic aseară şi eu şi tata.

Acu cîteva săptămâni m-a anunţat că pe unul din gemenii cu care se mai joacă în parc îl cheamă Kiwi.
Am ridicat eu un pic din sprâncene: "Kiwi? ca pe fruct? eşti sigur?". Era sigur. Ca pe fruct. Bun, am zis că se poate.
Numai că acu două zile vine şi mă anunţă foarte fericit că şi-a mai făcut un prieten în parc. Zic: "bravo! cum îl cheamă?" "Kiwi". Ei, asta mi s-a părut prea mult. Adică incidenţa numelui Kiwi între prietenii de joacă ai Mihului în parc mi s-a părut cam nerealistă. Aşa că am luat-o la întrebări pe bunica şi am descoperit misterul: Kiwi=Tibi. :D

Aşa. Şi tot din lista cu nume, din motive tot neidentificate, Tudor e pronunţat "Tiudor", cu un accent uşor franţuzit. Parol.

Din week-end

 Al doilea week-end cu zăpadă s-a lăsat și cu o expediție cu sania demnă de Polul Nord. Ca și temperaturile. Brrr. Cu tata. De unde  și ochelarii. :D

 Eu abia când am văzut pozele am înțeles care erau munții de zăpadă de care povestea Mihul ;)

 Pitic fericit. Care de altfel nu ratează nici o zi fără o plimbare prin parc. Doar în ziua cu viscol puternic a scos năsucul doar în curte.

 Iar mai jos, la ziua prietenei lui, Teodora (fi-miu a început să aibă o viață socială care în curând mă va face invidioasă), dovada că și băieții știu să hrănească bebelușii, să fim bineînțeleși :D. În afară de asta, să notăm totuși că și-a disputat non-stop singurul trenuleț din casă cu încă trei băieți muuuult mai mari și nu pot zice că a ieșit învins :D. Cine zice doi băieței, zice conflict, credeți-mă! Iar eu ies întotdeauna cea mai obosită din confruntările astea.

Homemade Birthday Card :)