Perioada Lego

Eee, da, a venit si asta. Ocazie să fac un mic inventar să văd prin câte am trecut....
A fost mai întâi perioada mașini-de-orice-fel (asta aproape din bebelușie), apoi Cars (combinată un pic cred cu Winnie dar în niciun caz plușuri că astea sunt niște jucării INUTILE pentru Mihu), apoi mașinile-machetă (că nu știu cum să le zic altfel), Spiderman apoi Planes (desigur) și, iată Lego!

Deci cum e cu Lego: cu Lego e obsesiv. Așa cum a fost și cu celelalte. Și se manifestă cam așa: toată ziua facem și desfacem câte ceva cu cartea de instrucțiuni în față...
Pasiunea a apărut brusc la exact 5 ani (tre să fie o chestie aici). Adică și înainte a mai vrut și a mai avut (ceva Duplo, un set de cărămizi, o stație de salvare, etc) însă brusc, de la 5 ani, s-a apucat să le construiască singur. Pe cele cu piese mici (+5, +6, +7). Și uite așa, cum nu credeam eu că va face vreodată singur așa ceva, acum numai asta vrea să facă.
Și când mă gândeam eu că după ce construiește ceva după aia ce mai face cu ea, am descoperit cu surprindere ca îi place să le strice și să le refacă.

Treaba asta ține de vreo 3 luni, podeaua noastră geme de mașini de pompieri și, mai nou, de niște chestii ciudate al căror nume nu reusesc să-l rețin deși piticu depune eforturi - niște animale pe niște păsări în căutarea Chi-ului magic. Hura!

Nu mai spun de bucuria de a-ți rămâne înfiptă în picior vreo piesă pierdută (întodeauna e una și întotdeauna e cea mai ascuțită) sau de plăcerea de a verifica sacul de aspirator ca să recuperezi banana pe care a căzut pacientul care e transportat pe targa de la stația de salvare. Pam-pam!

Un pic de adrenalină la Comana

 

 

 

 

 

 

 

 

Am prins o sâmbătă cu vreme blândă și soare de toamnă și l-am urcat pe Mihu pe traseele de la Parcul de aventură de la Comana.
Părea că se dă pe-acolo dintotdeauna (chiar a zis un alt părinte din jur :D). Ca peștele în apă. Și după ce a făcut traseul pentru pitici (cel alb), l-am dus și pe cel green. Și dacă era după el, mai făcea unul.
Deci le-a făcut pe astea două de două ori, plus tirolienele de nenumărate ori că abia îl mai puteam da jos că nu se mai oprea din chițăit de plăcere. Succes total finalizat cu o traversare a lacului. Împreună cu tata...
Am mai făcut  tură a lacului cu bicla, am mâncat la Casa Comana, pe mal, și am făcut o plimbare până la observatorul de la fântâna cu Nuc.
Mie chiar îmi place la Comana.

De toamnă

Uuuu, deci chiar a venit toamna!
Eu as avea nevoie de mult porumb fiert si placinta cu dovleac si zacusca ca sa uit;)
Mihu nu sufera de spleen dar tot s-a bucurat de porumb, biscuiti cu cioco si alune si suc de mere.
Iesire zgrubulita la targu de la Verona.

 

 

De pe la grădi

 Atunci când nu bolim şi reuşim să ajungem la grădi, Mihul pare să facă lucruri interesante. De plâns nu se plânge niciodată când îl luăm de acolo şi de povestit povesteşte entuziast. Ceea ce nu exclude lipsa de entuziasm din multe dimineţi.

Prin septembrie, în curtea grădiniţei, exersau cercuri şi pătrate.

Colţul unde fac ei tot felul de experimente: cu apă, cu nisip. Aici mi-a zis Mihu că erau pe punctul de a construi o junglă.

Poze de la petrecerea unui coleg. Când e ziua vreunuia se lasă cu tort şi cu animator care deobicei îi pictează pe faţă şi face jocuri cu ei însă de data asta a fost şi mai spectaculos, au avut un spectacol de magie.

Aici îmi place că Mihu e cu gura până la urechi.

  

Aici e la unul din exerciţiile din clasă. Înţeleg că punea buline într-o anumită ordine.

Urmează pozele de la atelierul de cooking pe care îl au o dată pe săptămână şi la care bucătăresc ei ceva. Dulce de cele mai multe ori. Mie mi se pare grozavă ideea.

 

 

Tragedia cea mare e dacă prăjiturica pe care au făcut-o trebuie pusă la cuptor şi nu e gata pâna la 1 când pleacă el acasă. S-a întors de două ori la grădi să şi-o revendice că nici o altă prăjiturică promisă nu a fost acceptată.
Au avut o săptămână în care au putut în fiecare zi să prezinte colegilor o jucărie preferată iar Mihu a apreciat foarte tare săptămâna asta...
O dată la două săptămâni au o trupă de teatru care prezintă spectacole, ceea ce iarăşi recunosc că apreciez.
Cât noi am lipsit am mai pierdut o petrecere în pijamale precum si Sharing Day când au făcut schimb de fructe de toamnă şi dulciuri.
Teoretic săptămâna viitoare avem programată o lecţie deschisă (open day) la care pot participa şi părinţii (n-am avut aşa ceva pâna acum!) şi la sfârşitul lunii ne pregătim de petrecerea de Halloween, desigur.
Aşa că avem treabă, parol!
PS: Revin cu poze de la ce a mai bricolat-creat-desenta piticu pe acolo.

Sicilia în două săptămâni

După ce mai mulţi ani am fost fideli Greciei (ultimii trei împreună cu Mihnea), în vacanţa aceasta am trădat Grecia cu Sicilia, un plan care s-a născut în vara trecută si pe care l-am tot pregătit. Well, mai mult sau mai puţin bine.
Aşa că primele două săptămîni din august au fost siciliene.

În prima am stat în nordul insulei, în a doua undeva în sud, sud-vest. În prima, într-un apartament chiar pe malul mării, în a doua la vreo 15 minute cu maşina de plajă...
În prima parte am profitat mai mult de proximitatea plajei şi a mării, spre bucuria piticului. Apa era perfectă pentru copii, cu nisip şi creştea gradual, îl puteam lăsa câţiva metri în apă doar privindu-l de pe mal, ceea ce e un mare lux pentru mine. Mihu a fost greu de scos din apă, mai greu decât în alţi ani. A stat şi a înotat mereu cu aripioare iar anul ăsta i-a plăcut şi în valuri.... El nu prea era amator de apă pe ochi şi pe faţă şi înghiţită dar anul ăsta i s-a părut pentru prima dată foarte amuzantă şi partea asta...

 

Cred ca va zdrobi nişte inimi cu atitudinea asta ;)

  

Mihu şi Sirena.

În afară de mare şi plajă, am vizitat trei vechi sate de munte care, într-o duminică dimineaţă când am fost noi, păreau un adevărat decor de film, cu domni în vârstă aşezaţi pe scaune în pieţele centrale ale localităţilor, flori, case şi străzi de piatră, am rămas cu imagini frumoase.
Aproape de noi era şi Cefalu, un oraş pitoresc, turistic, cu străzi medievale şi o faleză bună de cărţi poştale.
Am făcut o escapadă şi la Palermo. A fost însă o zi grea, cu caniculă şi nu prea bună pentru bătut oraşul cu doi copii după noi aşa că nu ne-am atins toate obiectivele.
O altă ieşire, într-o după-amiză a fost spre Scopello, Tonnara din Scopello (unde s-au filmat scene din Ocean s Twelve) şi Rezervaţia naturala Zingaro. A fost o parte de Sicilie care mie mi-a plăcut mult.

În Petralia Sottana

Petralia Sottana

Petralia Soprana

Gangi

:)

Palermo

Castelammare del Golfo

Cefalu

Scopello

 

Tonnara di Scopello

Riserva di Zingaro

În a doua săptămână accesul la plajă a fost mai complicat deşi plaja era imensă, comparabilă cu cea de la ocean. În  plus, în primele două zile a fost un soi de furtună cu valuri uriaşe în care era imposibil de intrat.
În săptămâna asta am făcut multe ieşiri în oraşele baroce din sudul şi sud-estul Siciliei: Modica, Ragusa Ibla, Noto şi Siracusa. Absolut minunate, pun nişte poze care vorbesc mai bine decât aş face-o eu.

Apoi am făcut o incursiune până la Taormina care pentru mine a fost dezamăgitoare, poate mai puţin amfiteatrul grec de unde priveliştea spre mare este unică.
Aici însă am sacrificat cumva plăcerea Mihului care desigur ar fi fost mai mulţumit dacă rămâneam numai la mare. În schimb noi îl târam prin oraşe baroce :). Dar am încercat să îl cointeresăm şi de cele mai multe ori a rezistat foarte bine plimbărilor noastre.Adevărul e de data asta am vrut să facem mai multe lucruri deodată: şi mare, şi descoperiri de oraşe, ultimele făcându-le pâna acum mai degrabă în doi, fără Mihu  (cu câteva excepţii totuşi)...

Modica

Noto, pe covorul roşu.

Noto: ce vezi când eşti mic.

Noto: oboseala mare.

Ragusa Ibla: doi pe o scară.

Isola di Ortigia - Siracusa, minunat oraş.

Taormina: amfiteatrul grec.

  

Şi plaja din sud-vest: