Pregătiri de... absolvire :)

Costum de pitic - checked (sau, în sfârșit, rezervat, că de ridicat îl ridic vineri).
Pantalonași - cămașă - cravată pentru dans - checked. Mai rămân pantofii, dar lucrez și la asta. Mi-i trimit cei de la Bigstep la magazinul din Afi și mergem să-i probăm că mie pantofii luați online mi se par un risc. Dacă situația se prezintă cu soare și peste 25 C, va purta pantaloni scurți și cămașă cu mâneca scurta, așa în stil pension.
Rolul de pitic - checked (adică îl știe).
Cântecele - par delicioase, cel puțin unul dintre ele de care ne-am îndrăgostit.

Și așa terminăm și grădinița, n-au fost decât doi ani la noi, grupa mică am chiulit-o iar intrarea la pregătitoare am grăbit-o puțin că altfel ajungeam în clasa întâi la aproape 8 ani :).

Bilanțul e mai fericit decât anticipasem. Anul acesta a fost muuuuult mai bun decât primul, cu puține bolnăveli și cu chef de mers la grădi și jucat cu colegii. Muult bricolat, progrese la engleză, la citit și scris. Hura!

De pe la grădi

 Atunci când nu bolim şi reuşim să ajungem la grădi, Mihul pare să facă lucruri interesante. De plâns nu se plânge niciodată când îl luăm de acolo şi de povestit povesteşte entuziast. Ceea ce nu exclude lipsa de entuziasm din multe dimineţi.

Prin septembrie, în curtea grădiniţei, exersau cercuri şi pătrate.

Colţul unde fac ei tot felul de experimente: cu apă, cu nisip. Aici mi-a zis Mihu că erau pe punctul de a construi o junglă.

Poze de la petrecerea unui coleg. Când e ziua vreunuia se lasă cu tort şi cu animator care deobicei îi pictează pe faţă şi face jocuri cu ei însă de data asta a fost şi mai spectaculos, au avut un spectacol de magie.

Aici îmi place că Mihu e cu gura până la urechi.

  

Aici e la unul din exerciţiile din clasă. Înţeleg că punea buline într-o anumită ordine.

Urmează pozele de la atelierul de cooking pe care îl au o dată pe săptămână şi la care bucătăresc ei ceva. Dulce de cele mai multe ori. Mie mi se pare grozavă ideea.

 

 

Tragedia cea mare e dacă prăjiturica pe care au făcut-o trebuie pusă la cuptor şi nu e gata pâna la 1 când pleacă el acasă. S-a întors de două ori la grădi să şi-o revendice că nici o altă prăjiturică promisă nu a fost acceptată.
Au avut o săptămână în care au putut în fiecare zi să prezinte colegilor o jucărie preferată iar Mihu a apreciat foarte tare săptămâna asta...
O dată la două săptămâni au o trupă de teatru care prezintă spectacole, ceea ce iarăşi recunosc că apreciez.
Cât noi am lipsit am mai pierdut o petrecere în pijamale precum si Sharing Day când au făcut schimb de fructe de toamnă şi dulciuri.
Teoretic săptămâna viitoare avem programată o lecţie deschisă (open day) la care pot participa şi părinţii (n-am avut aşa ceva pâna acum!) şi la sfârşitul lunii ne pregătim de petrecerea de Halloween, desigur.
Aşa că avem treabă, parol!
PS: Revin cu poze de la ce a mai bricolat-creat-desenta piticu pe acolo.

Back to grădi

Fără prea mult entuziasm...
Din fericire, a rămas cu aceeaşi educatoare şi cu o bună parte din colegii vechi.
Sper ca anul ăsta să fie mai liniştit decât cel trecut.

Preview la serbare

Serbarea Mihului e mâine, înregistrarea e de acu vreo două săptămâni dar n-am mai reușit să îl prind între timp.
Să nu râdeți (prea tare)!
Treaba-i că eu de vreo săptămână cânt în continuu (și la job și aiurea, fie și doar în gând) : going to the zoo, zoo, zoo, how about you, you you și three little freckle frogs. Declicioase și obsesive astea două.

Am bolit. Again.

Nu, n-am făcut varicelă ci un soi de faringo-amigdalită cu vreo 36 de ore de temperaturi ridicate care ne-au terminat pe toţi.
Acu suntem bine, însă facem o pauză de grădi ca să repunem băiatul pe picioare că nu se mai poate.

Relatări de pe frontul cu varicela

4 cazuri până acum. În grupa de 12.
Încă vreo 4 cel puţin stau acasă.
Azi la grădi erau maxim 4.

Varilrix-ul e eficient? Anunţăm în curând.

Eu tot nu vreau.
Uf.

Varicela la grădi. Eu ce fac?

În grupa Mihului parcă s-au adunat toate bacteriile si viruşii din Bucureşti.
Cel puţin nouă aşa ni se pare de când a început grădiniţa. :(
Acu, ultima venită este.... varicela. Sunt deja două cazuri (într-o grupă de 12). Înţeleg ca e foarte, foarte contagioasă (99% am citit) şi e contagioasă vreo două zile înainte să apară vreun simptom. Iar incubaţia e între 10 şi 21 zile.
Suntem cu tensiunea la maxim, ma uit de două ori pe zi la el să văd dacă a apărut vreo bubiţă.
Mihul are vaccinul pentru varicelă făcut însă nu e 100% eficient.
Şi nu vreau să-l văd cu bube care pot lăsa urme pe faţă şi corp!!!!!!!!!!! Nu vreau!!!!
Ce fac îl mai duc sau îl ţin acasă o vreme? Inutil şi asta că poate a luat-o deja sau o ia când se întoarce.
Nu mai vreau!

Semnat: Mama isterică a Mihului

Azi dimineață

la fereastra Mihului era cam așa:

 
Mihu e într-un extaz continuu de când ninge.
L-a anunțat fericit pe tata că azi nu poate să plece cu mașina la servici și el zice că ar trebui să se ducă cu bicicleta:))
Eu am tras peste hainele lui obișnuite de grădi salopeta de iarna de la Decathlon care se dă ușor jos (ocazie să constatăm că din primăvară și până acu piticu cred că s-a înălțat vreo 7 cm cel puțin :))) și până când am ajuns la sus numita grădi care e la 3 case distanță nu a vrut să meargă decât scufundându-se prin nămeții cei mai mari....

În rest, ne pregătim de minunata serbare unde piticu va presta rolul de înger/arhanghel. Bifat niște aripi din pene adevărate cu care arată mortal, vineri sper să obțin și minunatul costum pe care l-am comandat.... Încă o dată m-am enervat pt că pt fete erau chestii muuuuult mai frumoase....

N-am înțeles de ce serbarea de Crăciun care mai are și temă religioasă tre să aibă loc la un loc de joacă și nici de ce s-a ajuns la sumă oarecum exagerată pentru evenimentul ăsta (după parerea mea)  dar asta e, ședințele cu părinții m-au dat gata, nu știu dacă mai sunt în stare să suport psihic înca unele...

Următoarea pe listă: pneumonia

Interstițială. Asimptomatică. Descoperită luni.
Ne gândim serios dacă ne mai întoarcem la grădi.

Telegrafic

Pregătim prima serbare a piticului. A fost distribuit în rol de arhanghelul Gavril, au început de vreo trei zile "repetiţiile" la mica scenetă. Îşi ştie rolul, ba chiar am văzut că îl mai ştie şi pe al unei alte fetiţe dar n-a putut să-mi zică exact cine ce personaj joacă (doar despre vreo doi).

Va trebui deci să producem o costumaţie de "îngeraş" (OMG!). Formula minimă ar fi îmbrăcat în alb+aripioare care tocmai ce-am aflat că se găsesc mai peste tot. Dar cum haine albe nu avem, rezultă că fie vom cumpăra, fie vom închiria minunăţia de costum.

Şi într-un registru pur mămicesc, eu am o criză (puternică) la fiecare început de nou sezon că mi se pare (de fapt nu mi se pare ci chiar aşa e :D) că nu am nimic cu care să mă îmbrac sau oricum nimic din ce am nu îmi mai place.

Şi mai am o criză că parcă sunt prea multe posturi publicitare pe blogurile pe care le citesc. :(

Petrecere cu Peter Pan si Spiderman

 

Multa, multa topaiala.

 

Jocuri.

  

Piticu era lac de apa dupa vreo juma de ora de topait.

  

Si a ales sa se picteze pe fata in... Spiederman. El la desene cu Spiderman nu se uita deloc insa a aflat la gradi ca Spiederman e la moda.

 

  

Poze de la grădi

Sau mai exact de la ieşirea în parc de la grădi că la celelalte activităţi nu prea l-am găsit prin poze :(
Am bleurat ca să nu se supere cineva.

 

 

 

PS: Mă laud singură: bluza roşie e o achiziţie în ultima zi de reduceri la Okaidi (sfârşit de septembrie), de fapt e o bluză care se simte foarte bine, cu un procentaj de lână în ea, probabil de la o colecţie mai veche de iarnă, dar îmi place nu mai pot :D

(Tot) Despre grădi

Acuşi se fac două luni de grădi şi eu n-am reuşit sa depăşesc subiectul :))
Vestea bună e că Mihu e parcă ceva mai ataşat de mersul la grădi. Nu, încă nu trage de mine "hai să mergem la grădi" dar parcă nici eu nu mai e nevoie să trag de el.

Astăzi au avut zi de ieşit în parc de pe la ora 11 până pe la 13, s-a nimerit să ies din casă şi i-am văzut de departe cum mergeau încolonaţi, m-am oprit din tentaţia de a mă duce spre el ca să nu îl scot din program. Mergea cuminte, de mână cu... Elpis. Care s-a întors după mai multe zile de absenţă pe parcursul cărora Mihu repeta că Elpis nu mai vine din cauza lui!!! Well, Elpis a revenit ieri, Mihu m-a anuntat ca i-a spus că "e în continuare prietena lui" şi că i-a mai spus că "îi va fi dor de el până mâine" !!!!!!
Pe cuvânt. Deci avem o idilă.

Ne pregătim de Halloween :)) (deh, grădiniţă în engleză şi sărbători pe măsură :D). Vor merge costumaţi şi vor putea sta în costum toată ziua. Cu costumul cred că anul ăsta rezolvăm uşor că Mihu zice că vrea să îşi ia costumul de Supererou pe care n-a apucat încă să-l scoată din casă. Avem de pregătit şi ceva de mâncat pentru ziua asta când e şi zi de "sharing" adică pricep că se duce fiecare cu câte ceva şi după aia fac schimb... De preferat "home made" aşa că dacă poate să-mi facă cineva vreo sugestie, pls, pls! Ma gândeam la nişte muffins sau cookies. Numai să-mi iasă.

Şi sper să aducă toată lumea ceva home made că am o aversiune faţă de torturile cremoase şi cumpărate cu care se prezintă părinţii la grădi când e ziua cuiva... (nu le-am văzut dar aşa arată din descrierile Mihului). Mi se pare mult mai sănătos să faci acasă un chec decât să duci o chestie cu cremă şi ciocolată cumpărată din colţ...Aversiunea mea s-a accentuat după un episod de alergie cu care s-a procopsit piticu săptămâna trecută şi care a coincis cu un mâncat de tort aniversar la grădi... S-a umplut de bubiţe incât l-am bănuit scurt şi de o erupţie mai complicată dar de fapt era alergie...
M-am gândit şi să nu îl mai las să mănânce torturi aniversare dar se bucură aşa de tare şi e si un moment de socializare, baloane, cu ceilalţi încât nu am putere să fac asta... Bine, dacă treaba cu alergia se repetă, o vom face că n-avem de ales.

In legătura cu mâncarea, mai avem o dilemă. Mihnea se întoarce la ora 14 acasă şi zice că îi e foame... Deşi mănâncă la grădi şi supă şi felul doi şi un mini-ecler sau mini-tartă... Şi din câte zice el şi din câte mi-au spus şi educatoarele, chiar mănâncă. Nu-mi dau seama dacă asta cu foamea e doar un alint sau e o perioadă de creştere. Deci nu ştim dacă să o luăm de la capăt cu prânzul când ajunge acasă sau nu. În vreo două rânduri, bunica i-a mai dat câte ceva şi el chiar a mâncat...

Mai avem ceva semne de întrebare în legătură cu sistemul de "predare" care ni se pare cam prea... clasic: educator-copil, de sus în jos, cam rigid şi cam cu multe reguli pentru 3-4 ani. Nu că am fi avut prea mult de ales că nu avem în zonă grădiniţe care să aibă un sistem de predare alternativ. Mi-aş fi dorit să fie mai lejer, gândit pe joc şi învăţat prin joc, mai puţin strict şi să încurajeze mai mult iniţiativa copiilor... Din câte povesteşte Mihu, nu e aşa.
Asta cu regulile are şi o parte bună că la fiecare început de săptămână primim programarea cu activităţile şi tematica săptămânii în curs. Şi primim şi câte o "temă" şi noi părinţii: să discutăm cu ei despre ceva ca să îi familiarizăm cu subiectul sau să le dăm să ducă la grădi câte ceva care să îi ajute să înţeleagă subiectul. Spre exemplu în săptămâna în care au vorbit despre creştere, înălţime, greutate i-am dat poze de când era bebe şi poze din prezent ca să facă diferenţa.
Deci eu mă simt ca la şcoală. :D

Şi două faze mai haioase:
Eu, într-o zi când au avut o piesă de teatru de păpuşi: Deci azi aţi avut program mai lejer cu Miss, nu?
Mih: Da, n-am mai făcut matematică.
:)) Asta cu n-am mai făcut matematică mi s-a părut incredibilă că nu mă aşteptam să o aud aşa devreme... Până la urmă nu e foarte complicat ce fac ei la "matematică". Mihu zice că numără ursuleţi sau cam aşa...

Unul din cântecelele învăţate la grădi e cu:
"Fly, fly, butterfly" dar Mihu l-a auzit şi reţinut "Fly, fly, doctor fly" :))) şi n-am putut să-l convingem că e altfel.

Şi câteva desene de prin primele săptămâni de grădi.

Free drawing

Circles

Hand-faces

Straw painting

 Crocodil şi maşini

Grădiniţa după prima lună

Am depăşit deja prima luna de mers la grădiniţă.
Dificilă lună. Greu de rezumat.

Cum e Mihnea acum?
Of, nu e în situaţia ideală, adică nu trage de mine dimineaţa "mami, mami, hai să mergem la grădi că întârziem". Nu, aş fi vrut eu, dar nu e aşa. Mai degrabă trag eu de el. Dar mergem

Cea mai dificilă a fost săptămâna în care a plâns la despărţire. Din ziua 3 până în ziua 10. Pentru că, după ce în primele două zile a fost entuziasmat că se duce într-un loc nou să se joace, prin a treia zi cred că a înţeles că el de acum înainte asta trebuie să facă. Sau cam aşa ceva. Şi nu i s-a părut amuzant. Deci am avut o săptămână în care ne despărţeam cu lacrimi de crocodil, greu, greu de tot (a încercat să îl ducă şi tata dar tot cu dramă la despărţire se lăsa).
Prin ziua a 10-a eu mi-am dat seama că deşi vorbeam liniştit cu el înainte de a ajunge acolo, în momentul în care trebuia să ne despărţim tot ce vorbisem calm înainte dispărea şi se punea pe plâns. Mie mi s-a părut că pur şi simplu nu ştia cum să îşi ia la revedere aşa că i-am spus că există o formulă magică pe care el trebuie să o spună când ne despărţim "pa, mami! sa-mi aduci un cadou!" (că atât m-a dus capul deşi probabil ideea cu cadoul recompensă nu e cea mai fericită şi educativă). Fapt e că a funcţionat şi de atunci ne despărţim fără plâns... Bine, în unele zile e mai vesel, în altele e mai trist la despărţire, dar nu mai plânge.

Are momente când e entuziasmat când vine vorba de grădiniţă. Cel mai bine a fost în perioada floricelelor pentru Elpis... Numai că şi acolo s-a ajuns la o mică dramă că s-au certat din cauza unei... şine roz pe care el n-a vrut să i-o dea iar ea i-ar fi zis că "nu mai e prietena lui" şi el suferea ca un pisoi plouat...
Ba chiar, deunăzi zicea că Elpis n-a mai venit la grădi şi că asta e din cauza lui (i-am explicat că are cu siguranţă alte motive de absentat).

E mândru nevoie mare când poate să ne arate ce a făcut la grădi: desene, cântecele, cuvinte, numărat.
Şi îi place când au ora de cooking şi fac sandvişuri amuzante.
Şi îi mai place când ies afară să se joace în curte...

Are alte momente când nu e entuziasmat...
Când aude că e week-end, se bucură că nu trebuie să se ducă la grădi ceea ce  mi se pare foarte deprimant...

În primele două săptămâni eram puţin îngrijoraţi că nu îşi ştie colegii după nume şi că nu vine să ne anunţe că "şi-a mai făcut un prieten". Asta se întâmpla mai în fiecare zi în parc unde, după zece minute de joacă cu vreun băieţel sau fetiţă ne anunţa că "şi-a mai făcut un prieten" chiar dacă uneori nici nu îi ştia numele.
Acum lucrurile stau bine, îşi ştie mai toţi colegii de grupă şi cred că şi pe mulţi din alte grupe pentru că mi s-a întâmplat să mi-i arate prin parc.

Îmi dau seama că i-am dublat cumva dificultăţile înscriindu-l la o grădiniţă în engleză (educatoarele vorbesc tot timpul cu ei în engleză). În primele zile ne-a zis bosumflat că el nu înţelege ce zice Miss... Dar acum cred că deja lucrurile stau mai bine şi parcă sunt optimistă din punctul ăsta de vedere. Astă seara ne-a cântat un cântecel de patru versuri în engleză, ştie să numere până la 10, ştie să salute, ştie mai multe expresii uzuale şi ne surprinde uneori spunându-ne ce-a mai învăţat. Cumva nu mi se mai pare că asta e partea cea mai dificilă.

Bolile. Of, da, am bifat şi din astea. Şi dacă înainte ajungeam la doctor o dată la jumătate de an, acum am fost de două ori într-o lună din care o dată la urgenţe, plus că am blatul de la bucătărie plin cu sticluţe cu siropuri ceea ce mă deprimă.
După enteroviroza care ne-a pus la pământ în prima săptămână de grădi, săptămâna asta am bifat şi o faringită sau cam aşa ceva cu două zile de temperatură. De data asta nici măcar nu cred că pot să dau vina pe grădi că mai întâi m-a luat pe mine luni dimineaţa şi abia peste o zi şi-a făcut apariţia la Mih.
Rezultatul e că acum iar tuşeşte după ce mai tuşise vreo două săptămâni dar fără alt simptom înainte şi abia ce scăpasem de tusea numărul unu.

Mâncarea.E prima dată când las mesele Mihului pe mâna altcuiva şi ideea îmi dă oarecare vertij. Dar aici e cel mai puţin complicat că, la nevoie, putem reveni şi mânca acasă, nu ar însemna o mare schimbare, doar să vină cu o oră mai devreme.
El zice că îi place şi că mănâncă. Cântarul zice că stăm bine în ciuda săptămânii de bolit şi lipsă de apetit.
Cumva între momentul în care am făcut eu alegerea grădiniţei şi prezent, cineva a decis să bage şi desert în meniul de la prânz iar eu nu mă pot bate cu nişte mini-tarte şi mini-ecleruri. Alte plângeri nu prea am la mâncare.

Din punct de vedere mămicesc, nu ştiu la alţii cum e, dar eu am un sentiment de vinovăţie. Mi se pare că l-am abadonat, cumva. Plus că l-am băgat în sistem, în sistemul de care o să aibă parte toată viaţa, ăsta cu zile de lucru şi week-end. Până să meargă la grădi, Mihu nu prea ştia ce e ăla week-end şi nici nu l-a interesat că zilele lui nu erau foarte diferite. Acu ştie, aşteaptă week-endu şi asta mă deprimă.

Primul pupic la grădi

Cum timp de scris nu am până mâine, doar să consemnez telegrafic că Mihu m-a anunţat că azi a fost pupat de o colegă de la grădi. Care se cheama Elpis (speranţă în greacă, mersi Rux). Şi căreia i-a promis că mâine îi duce o floricică.

Later edit: Se pare (din povestirile mihnuleşti) că Elpis a zis mersi, mersi, mersi de mai multe ori când a primit floarea şi i-a dat-o mamei ei să o ducă acasă. Şi că pe undeva pe aici a pupat şi Mihul fetiţa. Şi i-a promis că îi mai aduce. Deci azi ne-am dus cu una de altă culoare... Şi de asemenea am mai aflat că Elpis nu îi pupă şi pe ceilalţi băieţei ci doar pe el. Şi e "drăguţă" cu el.... OMG!

Prima zi la grădi fără plâns la despărţire :)

Prima zi de grădi

Cîteva poze că nu am cuvinte incă. Şi nici nu sunt foarte convinsă că vor fi multe alte zile de grădi în faţă (anul ăsta cel puţin).

Later edit:

Nici acum nu am prea multe cuvinte dar totusi, dupa doua zile situatia e cam asa:
- lasat dimineata la 9h copilul entuziast (cam cum se vede in pozele de sus) la gradi. Nu plinge la despartire desi se cam plinge la greu pe-acolo (sincer eu nu cred ca as rezista ca educatoare).  Am mai stat vreo zece minute si l-am mai intrezarit jucindu-se calm cu un baietel cu masinuta.
-recuperat copilul la 12h - 12h15 ca un pisoi plouat si abandonat si cu ochii rosii. Si se lasa moale pe mine si imi zice ca ma iubeste... (well, mihnea nu face foarte des chestia asta...)
Ieri mi-a zis ca s-a certat pe masinute cu niste baietei si de-aia a plins (asta nu e grav, se mai intimpla, cunosc, e inevitabil). Azi mi-a zis ca a plins ca i-a fost dor de mine (aici nu prea pricep ca el e obisnuit de multe, multe luni ca eu plec la servici si el ramine cu bunica).
PROBLEME MARI:
- nu ii spala pe miini inainte de micul dejun
- in 4 dati din 5 cind am intrat acolo era televizorul dechis
- in afara de joaca, Mih mi-a spus ca ieri dna educatoare le-a spus ca "gradinita este (ca) o casa" iar astazi mi-a spus ca le-a cintat un cintacel insa nu i-a invatat si pe ei sa cinte. Sper sincer ca saracia educativa sa fie scuzata de "primele zile" (desi nu cred ca in mod serios ca asta e o scuza)
- nu au iesit afara, in curte. Mi s-a spus ca vor mai fi scosi "cind e cald". Ori sunt 35 de grade in septembrie. Mai mult de-atit cred ca nu se poate!
Calm, calm.

Care-i mai frumos?

Mai avem vreo două săptămâni până când începem grădiniţa.
Avem deja un rucsăcel frumos şi roşu (multumim, Co!) dar tocmai am aflat de la mama Andreei că aş putea cumpăra unul precum cei de sus personalizat cu numele copilului şi nu cred că rezist tentaţiei.
Numai că nu m-am hotărât care-i mai frumos.
Probleme mari.

Later edit:
Piticu a decis: trenuleţ să fie!