De pe la grădi

 Atunci când nu bolim şi reuşim să ajungem la grădi, Mihul pare să facă lucruri interesante. De plâns nu se plânge niciodată când îl luăm de acolo şi de povestit povesteşte entuziast. Ceea ce nu exclude lipsa de entuziasm din multe dimineţi.

Prin septembrie, în curtea grădiniţei, exersau cercuri şi pătrate.

Colţul unde fac ei tot felul de experimente: cu apă, cu nisip. Aici mi-a zis Mihu că erau pe punctul de a construi o junglă.

Poze de la petrecerea unui coleg. Când e ziua vreunuia se lasă cu tort şi cu animator care deobicei îi pictează pe faţă şi face jocuri cu ei însă de data asta a fost şi mai spectaculos, au avut un spectacol de magie.

Aici îmi place că Mihu e cu gura până la urechi.

  

Aici e la unul din exerciţiile din clasă. Înţeleg că punea buline într-o anumită ordine.

Urmează pozele de la atelierul de cooking pe care îl au o dată pe săptămână şi la care bucătăresc ei ceva. Dulce de cele mai multe ori. Mie mi se pare grozavă ideea.

 

 

Tragedia cea mare e dacă prăjiturica pe care au făcut-o trebuie pusă la cuptor şi nu e gata pâna la 1 când pleacă el acasă. S-a întors de două ori la grădi să şi-o revendice că nici o altă prăjiturică promisă nu a fost acceptată.
Au avut o săptămână în care au putut în fiecare zi să prezinte colegilor o jucărie preferată iar Mihu a apreciat foarte tare săptămâna asta...
O dată la două săptămâni au o trupă de teatru care prezintă spectacole, ceea ce iarăşi recunosc că apreciez.
Cât noi am lipsit am mai pierdut o petrecere în pijamale precum si Sharing Day când au făcut schimb de fructe de toamnă şi dulciuri.
Teoretic săptămâna viitoare avem programată o lecţie deschisă (open day) la care pot participa şi părinţii (n-am avut aşa ceva pâna acum!) şi la sfârşitul lunii ne pregătim de petrecerea de Halloween, desigur.
Aşa că avem treabă, parol!
PS: Revin cu poze de la ce a mai bricolat-creat-desenta piticu pe acolo.

Alte premiere nemărturisite

Prin iunie am mai bifat două premiere.

Cea mai cea a fost plecarea în excursie cu grădi. Fără mama, fără tata. Și tocmai până la Câmpina. Au plecat la 9 dimineața, s-au întors pe la 5, cu autocarul.
Am rezistat să o sun o singură dată pe Miss, pe la prânz, să o întreb ce fac. Dar liniștită n-am stat. Nu știu cum sunt alții, nu știu dacă trece cu vârsta dar la 4 ani și jumătate nu mi s-a părut ușor.

El - fericit. A plecat fericit, s-a întors fericit. Și a zis că mai vrea. Prea multe n-am putut afla direct de la el despre ce s-a întâmplat pe-acolo. Mi-a zis că cel mai mult i-a plăcut la locul de joacă și că nu a primit desert la prânz. Asta a fost important :)) Înțeleg că a fost fomist, a mâncat și tot pachețelul pus de mine, și cam tot prânzul de la restaurant. Dar mă așteptam că deobicei așa face la drum, nu se mai oprește :))

Au avut trei obiective: grădina zoologică, muzeul ceasului și locul de joacă. Plus oprire pentru prânz.

Au prins și o zi aproape caniculară, când s-au întors erau moi și transpirați, Mihu a făcut duș, a păpat și a aterizat direct în pat la o oră greu de imaginat în alte condiții. Că în autocar a refuzat să închidă ochii...

 

 Asta era la plecare, încă proaspăt.

 La Muzeul Ceasului din Ploiești. Mihu e undeva în spate, l-a lăsat în clar.

 Mihu agățat de fusta lui Miss.

 Tot de mână cu Miss. (ooo!)

 Bosumflat și cam  obosit cred.

 Happy, la poză.

 Aici e evident la întoarcere. :)

Cealalată a fost serbarea de sfârșit de an. Prima serbare de sfârșit de an la grădi.
Piticu a fost... elefant, a avut de zis ceva scurt despre elefant și în afară de asta au mai cântat niște cântecele haiose cu animăluțe, în engleză. La serbare a fost de nerecunoscut față de cum îl știm noi acasă: foarte rușinat-emoționat-reținut...
De altfel la evaluarea finală am aflat că Mihu nostru cel năzdrăvan acasă e cumințenia grupei la grădi. Moale și cuminte. What??? O fi clona lui... Of, adevărul e că l-am fi vrut mai îndrăzneț și mai cu inițiativă decât ni se povestește că e, cel puțin pe cât de cu inițiativă e în prezența noastră.
 Bun la matematică și puzzle-uri, cu chestii de recuperat la engleză dar nici nu-i de mirare la cât am lipsit noi  anu trecut....
Și poze de la serbare, măcar acum, la o lună și de la eveniment:

Prima serbare - Update

 

  

 

 

 

Of, am supraviețuit. Cu greu, dar am supraviețuit.
Cea mai mare eroare: serbare organizată la un loc de joacă. Note to myself: să mă opun vocal dacă vreodată mai propune cineva așa ceva. Sau nu mergem și gata. Unu că e o prostie că scopul e serbarea și Moșu, nu alergatul pe tobogane, pe ăsta poți să-l faci cu altă ocazie, și doi (personal) că Mihu a transpirat rău dupa câteva minute de sărit pe-acolo, l-am schimbat, iar s-a făcut apă, etc (și noi venim totuși după o pneumonie așa că me not happy). Așa face întotdeauna când ajunge la un loc de joacă și n-am ce să-i fac, aproape imposibil de oprit.

UPDATE:
Piticu a avut rol de îngeraş în mica lor scenetă despre naşterea lui Iisus. Alţii au fost Irod, Iosif, Maria, etc. Şi-a zis foarte bine rolul, cred că are una din cele mai bune dicţii de pe-acolo, adică s-a înţeles tot ce-a zis. La cântat, a cântat cam leşinat, aşa cum mă avertizase şi Miss: "cântă încet, abia se aude, poate că e mai timid". Asta cu încetul şi timidul nu ştiu de unde e, cred că e masca de la grădiniţă că acasă nici nu cântă încet (dimpotrivă) şi nici nu e timid (tot dimpotrivă). La cântecelele în engleză (că au avut vreo 2-3 în română şi vreo 5-6 în engleză)  nu ştia foarte bine toate strofele iar cele două săptămâni de absenţă-bolnăveală nu au ajutat...
Dar pe scena respectivă a fost super ok, m-a surprins că a avut răbdare cât a durat, i-a aplaudat pe ceilalţi, s-a jucat cu pufii de la costumaş care am înţeles că îl cam gâdilă :)), a fost zîmbăreţ (cum se poate vedea şi din poze) dar şi serios, parcă pătruns de importanţă :))

În afară de spectacol, serbarea a fost un fiasco pentru că, imediat ce au terminat spectacolul, toţi plodacii au sărit pe tobogane-bile-chestii de escaladat, nu s-a mai înţeles nimic, sonorizarea era execrabilă, momentul cu Moşul a fost ratat în îmbulzeală şi lipsă de organizare, bref, foarte multe "cum să nu faci o serbare". A trebuit să îi strângem mai întâi să mănânce, apoi să vină Moşu şi asta nu era foarte evident că erau urcaţi pe jucăriile de pe-acolo. A fost o zăpăceală totală.
NU SE FACE SERBARE DE CRĂCIUN LA UN LOC DE JOACĂ!

Azi dimineață

la fereastra Mihului era cam așa:

 
Mihu e într-un extaz continuu de când ninge.
L-a anunțat fericit pe tata că azi nu poate să plece cu mașina la servici și el zice că ar trebui să se ducă cu bicicleta:))
Eu am tras peste hainele lui obișnuite de grădi salopeta de iarna de la Decathlon care se dă ușor jos (ocazie să constatăm că din primăvară și până acu piticu cred că s-a înălțat vreo 7 cm cel puțin :))) și până când am ajuns la sus numita grădi care e la 3 case distanță nu a vrut să meargă decât scufundându-se prin nămeții cei mai mari....

În rest, ne pregătim de minunata serbare unde piticu va presta rolul de înger/arhanghel. Bifat niște aripi din pene adevărate cu care arată mortal, vineri sper să obțin și minunatul costum pe care l-am comandat.... Încă o dată m-am enervat pt că pt fete erau chestii muuuuult mai frumoase....

N-am înțeles de ce serbarea de Crăciun care mai are și temă religioasă tre să aibă loc la un loc de joacă și nici de ce s-a ajuns la sumă oarecum exagerată pentru evenimentul ăsta (după parerea mea)  dar asta e, ședințele cu părinții m-au dat gata, nu știu dacă mai sunt în stare să suport psihic înca unele...

Telegrafic

Pregătim prima serbare a piticului. A fost distribuit în rol de arhanghelul Gavril, au început de vreo trei zile "repetiţiile" la mica scenetă. Îşi ştie rolul, ba chiar am văzut că îl mai ştie şi pe al unei alte fetiţe dar n-a putut să-mi zică exact cine ce personaj joacă (doar despre vreo doi).

Va trebui deci să producem o costumaţie de "îngeraş" (OMG!). Formula minimă ar fi îmbrăcat în alb+aripioare care tocmai ce-am aflat că se găsesc mai peste tot. Dar cum haine albe nu avem, rezultă că fie vom cumpăra, fie vom închiria minunăţia de costum.

Şi într-un registru pur mămicesc, eu am o criză (puternică) la fiecare început de nou sezon că mi se pare (de fapt nu mi se pare ci chiar aşa e :D) că nu am nimic cu care să mă îmbrac sau oricum nimic din ce am nu îmi mai place.

Şi mai am o criză că parcă sunt prea multe posturi publicitare pe blogurile pe care le citesc. :(

Gata pentru Halloween!

Brioșe cu zmeură - checked
Costum de supererou - checked
Nerăbdare piticească - checked

După spusele piticului la grădi mai așteaptă niște dovleci pe care i-au decupat astăzi și niște fantome decupate din hârtie:  ”Și, mami, am tăiat cu o foarfecă adevărată, ca a voastră”.

Poze de la grădi

Sau mai exact de la ieşirea în parc de la grădi că la celelalte activităţi nu prea l-am găsit prin poze :(
Am bleurat ca să nu se supere cineva.

 

 

 

PS: Mă laud singură: bluza roşie e o achiziţie în ultima zi de reduceri la Okaidi (sfârşit de septembrie), de fapt e o bluză care se simte foarte bine, cu un procentaj de lână în ea, probabil de la o colecţie mai veche de iarnă, dar îmi place nu mai pot :D

(Tot) Despre grădi

Acuşi se fac două luni de grădi şi eu n-am reuşit sa depăşesc subiectul :))
Vestea bună e că Mihu e parcă ceva mai ataşat de mersul la grădi. Nu, încă nu trage de mine "hai să mergem la grădi" dar parcă nici eu nu mai e nevoie să trag de el.

Astăzi au avut zi de ieşit în parc de pe la ora 11 până pe la 13, s-a nimerit să ies din casă şi i-am văzut de departe cum mergeau încolonaţi, m-am oprit din tentaţia de a mă duce spre el ca să nu îl scot din program. Mergea cuminte, de mână cu... Elpis. Care s-a întors după mai multe zile de absenţă pe parcursul cărora Mihu repeta că Elpis nu mai vine din cauza lui!!! Well, Elpis a revenit ieri, Mihu m-a anuntat ca i-a spus că "e în continuare prietena lui" şi că i-a mai spus că "îi va fi dor de el până mâine" !!!!!!
Pe cuvânt. Deci avem o idilă.

Ne pregătim de Halloween :)) (deh, grădiniţă în engleză şi sărbători pe măsură :D). Vor merge costumaţi şi vor putea sta în costum toată ziua. Cu costumul cred că anul ăsta rezolvăm uşor că Mihu zice că vrea să îşi ia costumul de Supererou pe care n-a apucat încă să-l scoată din casă. Avem de pregătit şi ceva de mâncat pentru ziua asta când e şi zi de "sharing" adică pricep că se duce fiecare cu câte ceva şi după aia fac schimb... De preferat "home made" aşa că dacă poate să-mi facă cineva vreo sugestie, pls, pls! Ma gândeam la nişte muffins sau cookies. Numai să-mi iasă.

Şi sper să aducă toată lumea ceva home made că am o aversiune faţă de torturile cremoase şi cumpărate cu care se prezintă părinţii la grădi când e ziua cuiva... (nu le-am văzut dar aşa arată din descrierile Mihului). Mi se pare mult mai sănătos să faci acasă un chec decât să duci o chestie cu cremă şi ciocolată cumpărată din colţ...Aversiunea mea s-a accentuat după un episod de alergie cu care s-a procopsit piticu săptămâna trecută şi care a coincis cu un mâncat de tort aniversar la grădi... S-a umplut de bubiţe incât l-am bănuit scurt şi de o erupţie mai complicată dar de fapt era alergie...
M-am gândit şi să nu îl mai las să mănânce torturi aniversare dar se bucură aşa de tare şi e si un moment de socializare, baloane, cu ceilalţi încât nu am putere să fac asta... Bine, dacă treaba cu alergia se repetă, o vom face că n-avem de ales.

In legătura cu mâncarea, mai avem o dilemă. Mihnea se întoarce la ora 14 acasă şi zice că îi e foame... Deşi mănâncă la grădi şi supă şi felul doi şi un mini-ecler sau mini-tartă... Şi din câte zice el şi din câte mi-au spus şi educatoarele, chiar mănâncă. Nu-mi dau seama dacă asta cu foamea e doar un alint sau e o perioadă de creştere. Deci nu ştim dacă să o luăm de la capăt cu prânzul când ajunge acasă sau nu. În vreo două rânduri, bunica i-a mai dat câte ceva şi el chiar a mâncat...

Mai avem ceva semne de întrebare în legătură cu sistemul de "predare" care ni se pare cam prea... clasic: educator-copil, de sus în jos, cam rigid şi cam cu multe reguli pentru 3-4 ani. Nu că am fi avut prea mult de ales că nu avem în zonă grădiniţe care să aibă un sistem de predare alternativ. Mi-aş fi dorit să fie mai lejer, gândit pe joc şi învăţat prin joc, mai puţin strict şi să încurajeze mai mult iniţiativa copiilor... Din câte povesteşte Mihu, nu e aşa.
Asta cu regulile are şi o parte bună că la fiecare început de săptămână primim programarea cu activităţile şi tematica săptămânii în curs. Şi primim şi câte o "temă" şi noi părinţii: să discutăm cu ei despre ceva ca să îi familiarizăm cu subiectul sau să le dăm să ducă la grădi câte ceva care să îi ajute să înţeleagă subiectul. Spre exemplu în săptămâna în care au vorbit despre creştere, înălţime, greutate i-am dat poze de când era bebe şi poze din prezent ca să facă diferenţa.
Deci eu mă simt ca la şcoală. :D

Şi două faze mai haioase:
Eu, într-o zi când au avut o piesă de teatru de păpuşi: Deci azi aţi avut program mai lejer cu Miss, nu?
Mih: Da, n-am mai făcut matematică.
:)) Asta cu n-am mai făcut matematică mi s-a părut incredibilă că nu mă aşteptam să o aud aşa devreme... Până la urmă nu e foarte complicat ce fac ei la "matematică". Mihu zice că numără ursuleţi sau cam aşa...

Unul din cântecelele învăţate la grădi e cu:
"Fly, fly, butterfly" dar Mihu l-a auzit şi reţinut "Fly, fly, doctor fly" :))) şi n-am putut să-l convingem că e altfel.

Şi câteva desene de prin primele săptămâni de grădi.

Free drawing

Circles

Hand-faces

Straw painting

 Crocodil şi maşini