(Tot) Despre grădi

Acuşi se fac două luni de grădi şi eu n-am reuşit sa depăşesc subiectul :))
Vestea bună e că Mihu e parcă ceva mai ataşat de mersul la grădi. Nu, încă nu trage de mine "hai să mergem la grădi" dar parcă nici eu nu mai e nevoie să trag de el.

Astăzi au avut zi de ieşit în parc de pe la ora 11 până pe la 13, s-a nimerit să ies din casă şi i-am văzut de departe cum mergeau încolonaţi, m-am oprit din tentaţia de a mă duce spre el ca să nu îl scot din program. Mergea cuminte, de mână cu... Elpis. Care s-a întors după mai multe zile de absenţă pe parcursul cărora Mihu repeta că Elpis nu mai vine din cauza lui!!! Well, Elpis a revenit ieri, Mihu m-a anuntat ca i-a spus că "e în continuare prietena lui" şi că i-a mai spus că "îi va fi dor de el până mâine" !!!!!!
Pe cuvânt. Deci avem o idilă.

Ne pregătim de Halloween :)) (deh, grădiniţă în engleză şi sărbători pe măsură :D). Vor merge costumaţi şi vor putea sta în costum toată ziua. Cu costumul cred că anul ăsta rezolvăm uşor că Mihu zice că vrea să îşi ia costumul de Supererou pe care n-a apucat încă să-l scoată din casă. Avem de pregătit şi ceva de mâncat pentru ziua asta când e şi zi de "sharing" adică pricep că se duce fiecare cu câte ceva şi după aia fac schimb... De preferat "home made" aşa că dacă poate să-mi facă cineva vreo sugestie, pls, pls! Ma gândeam la nişte muffins sau cookies. Numai să-mi iasă.

Şi sper să aducă toată lumea ceva home made că am o aversiune faţă de torturile cremoase şi cumpărate cu care se prezintă părinţii la grădi când e ziua cuiva... (nu le-am văzut dar aşa arată din descrierile Mihului). Mi se pare mult mai sănătos să faci acasă un chec decât să duci o chestie cu cremă şi ciocolată cumpărată din colţ...Aversiunea mea s-a accentuat după un episod de alergie cu care s-a procopsit piticu săptămâna trecută şi care a coincis cu un mâncat de tort aniversar la grădi... S-a umplut de bubiţe incât l-am bănuit scurt şi de o erupţie mai complicată dar de fapt era alergie...
M-am gândit şi să nu îl mai las să mănânce torturi aniversare dar se bucură aşa de tare şi e si un moment de socializare, baloane, cu ceilalţi încât nu am putere să fac asta... Bine, dacă treaba cu alergia se repetă, o vom face că n-avem de ales.

In legătura cu mâncarea, mai avem o dilemă. Mihnea se întoarce la ora 14 acasă şi zice că îi e foame... Deşi mănâncă la grădi şi supă şi felul doi şi un mini-ecler sau mini-tartă... Şi din câte zice el şi din câte mi-au spus şi educatoarele, chiar mănâncă. Nu-mi dau seama dacă asta cu foamea e doar un alint sau e o perioadă de creştere. Deci nu ştim dacă să o luăm de la capăt cu prânzul când ajunge acasă sau nu. În vreo două rânduri, bunica i-a mai dat câte ceva şi el chiar a mâncat...

Mai avem ceva semne de întrebare în legătură cu sistemul de "predare" care ni se pare cam prea... clasic: educator-copil, de sus în jos, cam rigid şi cam cu multe reguli pentru 3-4 ani. Nu că am fi avut prea mult de ales că nu avem în zonă grădiniţe care să aibă un sistem de predare alternativ. Mi-aş fi dorit să fie mai lejer, gândit pe joc şi învăţat prin joc, mai puţin strict şi să încurajeze mai mult iniţiativa copiilor... Din câte povesteşte Mihu, nu e aşa.
Asta cu regulile are şi o parte bună că la fiecare început de săptămână primim programarea cu activităţile şi tematica săptămânii în curs. Şi primim şi câte o "temă" şi noi părinţii: să discutăm cu ei despre ceva ca să îi familiarizăm cu subiectul sau să le dăm să ducă la grădi câte ceva care să îi ajute să înţeleagă subiectul. Spre exemplu în săptămâna în care au vorbit despre creştere, înălţime, greutate i-am dat poze de când era bebe şi poze din prezent ca să facă diferenţa.
Deci eu mă simt ca la şcoală. :D

Şi două faze mai haioase:
Eu, într-o zi când au avut o piesă de teatru de păpuşi: Deci azi aţi avut program mai lejer cu Miss, nu?
Mih: Da, n-am mai făcut matematică.
:)) Asta cu n-am mai făcut matematică mi s-a părut incredibilă că nu mă aşteptam să o aud aşa devreme... Până la urmă nu e foarte complicat ce fac ei la "matematică". Mihu zice că numără ursuleţi sau cam aşa...

Unul din cântecelele învăţate la grădi e cu:
"Fly, fly, butterfly" dar Mihu l-a auzit şi reţinut "Fly, fly, doctor fly" :))) şi n-am putut să-l convingem că e altfel.

Şi câteva desene de prin primele săptămâni de grădi.

Free drawing

Circles

Hand-faces

Straw painting

 Crocodil şi maşini

Culori&co

De când cu frigul şi cu noaptea care vine de la 6h seara (dacă nu cumva chiar 5h), s-a dus şi plimbarea noastră de seară, cea în care eu abia întoarsă de la job plecam "fresh" la o tură (sau mai multe) de parc.

Şi-atunci stăm în casă în loc se alergăm pe biclă în parc. :(.
El ar vrea să se uite la desene (seara am zis nu, ne ajunge calupul înghiţit de dimineaţă), să se joace cu maşinuţele sau trenurile (dar cât timp poate să facă şi asta?) sau să îi citesc (dar şi aici trebuie să mă menajez pentru cele 2-3 cărţi pe care mi le pune în braţe la culcare).
Şi-atunci mai insist din când în când să mai şi desenăm.

Ultima descoperire sunt acuarelele pentru degeţele...
Şi cam asta rezultă în urma atelierelor de creaţie de seara (orice chestie figurativa de pe-acolo îmi aparţine că tot de face el este desigur arta nonfigurativă :D).

"Cercurile" de mai sus, susţine bunica, că îi aparţin Mihului. :)

Atelier de Halloween la UNA

Duminică dimineaţa ne-am mobilizat să putem pleca de-acasă la 10h şi cu, schimbarea orei, chiar am reuşit.
Am aflat de la Gabi de atelierul pentru pitici de la cafeneaua Danei Nalbaru - UNA, aşa că l-am înscris pe Mih la "grupa mică" ca să facem şi noi ceva care să semene cu grădiniţa (daca acolo încă nu mergem). Halloweenul a fost doar un pretext. Lui Mih i-a placut însă povestea spusă de tata cu dovlecii care sperie fantomele asa că a povestit-o mai departe cum a prins pe cineva :D.


A fost destul de animat şi lume din blogosfera de mamici, simpatic.
Timp de vreo două ore Mih s-a jucat. Desenat, un pic de lipit, plastelina... A fost fun. Pe la sfârşit, după cum se vede, facem ca deobicei: el a găsit un soi de maşinărie şi eu colorez :D.
Păcat că nu aveam 4 ani ca să fim la atelier la "grupa mare" că acolo s-au bricolat tot felul de chestii faine... La cei mici a fost cumva mai obişnuit, chestii pe care la facem şi acasă..

L-am lăsat să mănânce un muffin (nu era foarte dulce, cu dovleac deasupra şi doi stropi de ciocolata). Numai că după aia a mai vrut încă unul :(((. Şi l-a primit.
(Rezultatul a fost previzibil: a mâncat numai pe jumătate la prânz).


Aici e masca pe care am pictat-o acolo.


În oglindă.

La sfârşitul atelierului-zbenguială.

E frumos la cafenea... E simplu, mult alb, cu flori, plus senzaţia că eşti cumva la cineva acasă... Dana a fost gazdă bună. (Mih a plecat şi cu un muffin la pachet :D).
Mi-a placut.
PS: Ca să nu se supere cineva am incercat să facem poze doar cu copilul nostru, asa ca nu prea se vede atmosfera:(

Carsmania

Carsmania nu a luat sfârşit, e încă în floare. Naşele lui Mih au pus şi ele umărul şi, fără să ştie una de alta şi la câţiva mii de kilometri depărtare, i-au făcut cadou, cam în acelaşi timp, diverse chestii cu... Cars. Ba chiar amândouă s-au gândit să îi ia planşe de colorat cu personajele din filmul ale cărui replici le-am învăţat pe de rost.

Nu s-au gândit rău după cum se poate vedea, că piticu e destul de pasionat de activitate. Ăsta a fost atelierul nostru de pictură de azi dimineaţă, vă rog, vă rog! Că dacă tot stau cu el pînă la 11h şi suntem certaţi cu grădiniţa am zis să facem ceva creativ (altădată decupăm/lipim sau ţopăim) până plecăm (el în parc, eu un pic mai departe, la job).

Deci cam asta se întâmplă la noi în casă tot timpul. Parcul auto (ăsta e doar o parte din el, să fim bine înţeleşi) se deplasează în formaţie organizată prin toate locurile. E în stare să facă treaba asta cu o meticulozitate demnă de... taică-su (sâc!)
Aaa, şi vi s-a întâmplat să ajungeţi la servici şi să descoperiţi că aveti 1-2 sau chiar mai multe maşinuţe în geantă? Mie da. De mai multe ori. :D
PS: nu vi se pare că povestea din Cars 2 e mult mai complicată decât cea din Cars 1? E adevărat că doar am citit cartea (mersi Rux), poate dacă ne făceam curaj să vedem filmul ni se părea mai simplu. Doar că tot nu sunt convinsă că stă piticu două ore cu ochelarii de 3D într-o sală de cinema. (de ce dau sonorul atât de tare la cinema, ştie cineva?)

It's a miracle!

S-a întâmplat şi minunea: Mihul colorează! Aseară a făcut asta măcar o jumătate de oră ceea ce este o mare-mare premieră.
Învingătoare au fost acuarelele. Adică după ce creioanele colorate si cariocile l-au lăsat indiferent, astea l-au prins.
Nu, nu a făcut cine ştie ce creaţie liberă, a colorat nişte şabloane din Cars (of course! - mersi Corina pentru cadouri, după ce am terminat şabloanele de la tine, am printat eu unele noi) dar coloratul este un mare eveniment în casa noastră. Trebuia şi imortalizat. :D

Ne place

De dimineaţă avem aproape două ore de desene animate. De fapt e cam o ora de desene privite destul de atent după care mai lăsăm o oră televizorul pe Minimax (ceea ce nu e înţelept, sper să mai reducem) timp în care facem de fapt altele - jucăm bau (asta e ocupaţia favorită de dimineaţă), de fapt un fel de bau pe sub cuvertură combinat cu "guga-guga" (un fel de gâdilătură învăţată de la bunică-sa) şi cu multe alte forme de gâdilici.
Deci ne place Garfield (sincer nu prea ştiu de ce pentru că în mod clar este pentru copii mari dar "mau-mau" asta aud de dimineaţa la 9h când începe pe Boomerang):


Apoi ne place Chuggington (nu neapărat pentru poveste, cred ca mai ales pentru ideea de trenuleţe):


si mai nou Nouky, Paco şi Lola (astea chiar sunt adorabile şi mai aproape de vârsta noastră şi tocmai am descoperit că sunt belges şi deci le vom vizita magazinul de la brux în decembrie :) Dambordstraat 26 cela te dit quelque chose, co?)
Minimax mi se pare cel mai putin agresiv dintre posturile de televiziune pt copii. Eu până acum n-am dat peste desene animate în care personajele să se - scuzaţi, caftească:

Ene, ene! Uuuu, uuuu! As!

În traducere asta înseamnă dimineaţa că Mih vrea desene animate cu trenuleţe. Cu Thomas de preferinţă.
Dar cum Minimaxul tocmai ni l-a scos din grilă pe Thomas:




ne mulţumim cu Chuggington:


Chuggington a fost şi primul desen animat la care Mih a stat să se uite cuminţel pe canapea, de la un cap la altul al episodului, adică vreo 10 minute. Să nu-mi vină să cred ochilor!

Première oeuvre d'art

Iata-l deci si pe Kandinsky cel mic. Ma intrebam acum citeva saptamini daca va incepe si el sa tina creioanele de colorat in mina. Si iata ca o face. Deocamdata mai mult pe parchet si pe masa decit pe hirtie, dar o face.