miercuri, decembrie 28, 2011

Am tuns copilul!

El care acasă trebuie fugărit, rugat, înduplecat ca să fie pieptănat, el care nu te lasa să îi tai bretonul, el care nu te lasa să îl usuci după baie cu uscătorul, la Ciufolici a luat premiul de cel mai cuminte. N-a mişcat, n-a protestat, n-a zis nimic-nimic (şi am urcat pe maşinuţă după două fetiţe care au plîns non-stop).
Acum aprox un an era aşa.

marți, decembrie 27, 2011

After Christmas în Centrul Vechi

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 


 
 
 

luni, decembrie 26, 2011

Moş, sanie şi cadouri

 Anul ăsta Moş nu am avut în schimb am avut sanie şi cadouri. Moşul se grăbea şi atunci a lăsat sacul cu cadouri şi sania şi a fugit să ajungă şi la ceilalţi copii. A fost totuşi suficient ca să ţinem vie povestea iar cadourile au amorţit eventualele întrebări despre lipsa personajului principal.
Moşul însă ar fi fost foarte simpatic dacă ar fi adus şi nişte zăpadă care ne-ar fi ajutat tare mult la prezentarea principalului cadou. :(
 
 
Acum doi ani era cam aşa.

sâmbătă, decembrie 24, 2011

Gata! Să vină!

Am reuşit şi noi să montăm bradul deci acum, gata, poate să vină şi Moşul. De vreo două zile de când bradul aşteaptă cuminte pe terasă, Mih a tot încercat să îl convingă pe tata să declanşeze operaţiunea împodobitul. Ideea lui era să facem bradul mai repede că aşa vine şi Moşul mai repede.:D
 
Astăzi chiar a reuşit. E primul an în care participă la asta, în ceilalţi l-am făcut noi în timp ce el dormea şi i-am lăsat plăcerea să îl descopere gata făcut dimineaţa.

A scormonit prin toate cutiile cu podoabe, a vrut să le aşeze el pe toate (măcar cu vorba :D). Şi nu s-a lăsat până nu s-a urcat şi pe scăunel ca să ajungă mai sus. Să menţionăm că am agăţat şi decoraţiunile făcute de noi, ba chiar am dat vreo două cadou şi pe la bunici. :)
Spre sfârşit se cam plictisese şi s-a întors la şine şi trenuri.
Ăsta e rezultatul final. Piticul era încântat. Deci, să vină!

joi, decembrie 22, 2011

marți, decembrie 20, 2011

Ce-am mai bricolat. De sezon.

 Nu că ar fi punctul nostru forte, nici al meu, nici al Mihului. :D
Am făcut aseară felicitări pentru bunici şi nu numai... Mai mult eu dar să zicem că a fost şi Mihul în preajmă, el a ales culorile dar nu l-am putut convinge să coloreze el. Am folosit nişte şabloane rămase de la sprayul pentru desenat pe geam, nişte carton colorat (aici m-am păcălit că l-am luat prea subţire:( ) şi nişte acuarele metalice de care m-am îndrăgostit (nu se vede bine în poze însă sunt tare interesante). Le-am luat dintr-un hipermaket, au costat 12 lei şi fac toţi banii :)
 
  
 Felicitările poartă, desigur, "semnătura piticului".
Am început încet-încet (cam prea încet după părerea mea) decorarea casei. Tata şi piticu s-au ocupat în week-end de ferestre. De data asta Mihu a fost foarte entuziasmat de operaţiune şi a ţopăit în continuu...
  
Săptămâna trecută ne-am jucat pentru prima dată cu Fimo. 
Mai mult eu din nou dar a fost şi piticu de ajutor şi chiar participativ pe alocuri. A mai frământat şi el pasta, a mai întins, a mai decupat iar bulinele de pe fluturaş îi aparţin în totalitate. Bine, el cel mai curios era de cum o să bag eu toată treaba la cuptor. 
Ideea de pornire a fost o decoraţiune luată de la un târg cu 10 lei: brăduţul din stânga evident :)
Nu zic că ale noastre au ieşit la fel de bine dar cred că dacă am persevera ne-am apropia si noi...Am învăţat după prima experienţă că trebuia să las pasta un pic mai groasă şi că decupajul trebuia să îl fi făcut mai hotărât să nu lase marginile neestetice. Adevărul e că n-am avut nici măcar timp să caut info despre cum se face, am improvizat rapid doar cu instrucţiunile de pe ambalaj. Mi-a plăcut şi am văzut că sunt si kituri din care poţi încerca să faci mărgele sau oricum cam aşa ceva... Eu am folosit doar un kit de 4 culori de fimo şi nişte forme de biscuiţei :D. Din ele a ieşit şi o pisicuţă ca pe ambalaj dar Mihul a decapitat-o deja deci nu v-o pot arăta :D
Cred că le agăţăm în brad sau le folosim ca să personalizăm un pic pungile de cadouri.
PS: Aseară l-am lăsat să se uite la Polar Express. O fi bine, o fi rău? I-a plăcut deşi fiind la TV era subtitrat şi nu dublat şi a trebuit să îi promitem că îi facem rost de el şi în română.

sâmbătă, decembrie 17, 2011

Întâlnire cu Moşul

Asta-i faţa pe care a făcut-o Mihul când, la sfârşitul piesei de teatru de la Mţr, de undeva din spate, a apărut Moşul.
 Şi i-a venit rândul şi lui să se aşeze pe genunchii Moşului.Tata a insistat să nu îl învăţăm noi ce să zică, ce să facă, aşa că a rămas la improvizaţia piticului.
- Câţi ani ai?
- 3 (corect).
-Ai fost cuminte?
-Da. (hm)
-Mergi la grădiniţă?
-Da. (ha? what? poate că io plec la servici şi el fuge la grădi şi eu nu ştiu:DDD)
Mai apoi ne-a explicat că de fapt vroia să spună că va merge la grădiniţă, la una bună că e clar că cea la care a stat 3 zile e... "rea".
 A primit cadou şi a fost super încântat.
Cred că ăsta e singurul Moş "în carne şi oase" pe care îl prinde că celălalt va lăsa sacul şi va fugi cu sania ;).
 La piesă a fost atent-atent chiar dacă nu era cine ştie ce acţiune acolo.
  
Am văzut că mai întodeauna e atent chiar dacă piesa nu e cine ştie ce. Îl prinde cumva.
În mod excepţional, am mâncat micul dejun în deplasare înainte de a ajunge la teatru.
Şi după cum se poate vedea Mihul cară mai nou după el gentuţa în care a primit costumul de super-erou unde mai adaugă cîte o maşinuţă. N-am reuşit să îl conving să o lase din mână decât după ce şi-a ocupat mâinile cu altceva, recte cu cadoul de la Moşul. :D
PS: am fost şi vineri seară la Cărtureşti şi nu ne-a mai plăcut deloc-deloc. Acum chiar era foarte aglomerat şi era prost organizat, Mih a stat pe covoraş atent la piesă însă noi nici măcar nu mai puteam să îl vedem că se formase un zid de părinţi... Mai tresăream uneori când se mai auzea vreun plâns al vreunui copil disperat că nu-şi mai vede mama sau tatăl...
LATER EDIT: am uitat să vă zic ce a fost mai haios la întâlnire... Moşul i-a zis Mihului că parcă ar fi unul din elfii lui. Din cauza pantalonilor roşii cred. :D

vineri, decembrie 16, 2011

Super-erou

Aseară a primit costumul de super-erou (mersi Cornélie), deci l-am probat rapid în pat, cu pelerina un pic invers. I-a plăcut, acum vrea ca tata să îl facă să şi zboare....
Şi din zicerile cu care ne lasă cu gura căscată am mai reţinut-o pe asta:
- Mami, mami, e ceva misterios pe şosetă, uite!
(well, nu era chiar aşa misterios :DD, doar o fărâmă de frunză uscată :)).
Şi dacă are cineva chef de poveşti citite sîmbătă dimineaţa, am descoperit asta. Noi nu putem că la ora aia vom fi la teatru. Sper să nu mai întîrziem şi să pierdem locurile că bat pe cineva de data asta :).

joi, decembrie 15, 2011

Poveşti la Cărtureşti


Ieri seară ne-am mobilizat să ajungem la 19h la Cărtureşti (Verona) unde până pe 17 decembrie se întâmplă nişte seri cu citit de poveşti şi teatru pentru copii. Cînd i-am expus Mihului planul pentru aseara, m-a aprobat cu un: "Îmi place. Ce idee distractivă!" :D
Pentru noi e un pic dificil să ajungem la ora asta dar aseară am ajuns exact cînd începea şi Mihul a mai prins un loc pe covor, în colţ (el e pata roşie :D).
Aseară a citit Daniela Nane o poveste - Surorile cereşti cred. A fost parţial reuşit că era cam foială şi zgomot, Mih fiind mai în spate nu ştiu dacă auzea tocmai bine, a stat acolo relativ atent şi la un moment dat când l-am întrebat despre ce e povestea chiar mi-a rezumat vreo două propoziţii. Partea a doua, un teatru de păpuşi, l-a absorbit însă total, i-a plăcut.
Una peste alta, e simpatic deşi atenţie că e foarte cald, cam aglomerat, părinţii stau pe-acolo pe post de cuiere şi eventual vizitează târgul de Crăciun care se întâmplă tot la mansardă.
Totul durează o oră şi noi sperăm să mai ajungem undeva vineri-sîmbătă seară.

La ieşire am făcut o tură prin centru, cu maşina, să vadă piticu luminiţele. Cînd am ajuns la bradul de lumini din centru la Universitate:
Mih: Parcă ar fi Turnul Parisului! :))
Tata: Seamănă. Numai că nu e la Paris...
Mih: Eu sper că e la Paris :D
Şi ce-am mai făcutprin week-end.

Am condus-o pe bunica la gară şi Mihul i-a cărat bagajul (greu).

Am făcut o vizită nereuşită la Bazarul de Crăciun de la Ceainăria Serendipity de pe Dumbrava roşie. Bazarul- foarte înghesuit, n-am înţeles nimic. Ceaiul inclus în biletul de intrare nu putea fi băut decît afară că înăuntru nu mai era pic de loc.
Atelierul "handmade" pentru copii se întâmpla tot afară şi era anunţat drept o supriză. Surpriză a fost şi cînd domnul care îl ţinea a vrut să ne ceară 50 de lei ca să lipească Mihul nişte boabe de porumb pe o castană. Cînd mi-am exprimat uimirea pentru preţul nejustificat al operaţiunii mi-a zis că de banii ăştia se va duce şi la Budimex să facă un atelier cu copiii bolnavi de acolo... Tot mi s-a părut scandalos aşa că am zis pas. Deci nu vă recomand.