Întâlnire cu Moşul

Asta-i faţa pe care a făcut-o Mihul când, la sfârşitul piesei de teatru de la Mţr, de undeva din spate, a apărut Moşul.

 Şi i-a venit rândul şi lui să se aşeze pe genunchii Moşului.Tata a insistat să nu îl învăţăm noi ce să zică, ce să facă, aşa că a rămas la improvizaţia piticului.
- Câţi ani ai?
- 3 (corect).
-Ai fost cuminte?
-Da. (hm)
-Mergi la grădiniţă?
-Da. (ha? what? poate că io plec la servici şi el fuge la grădi şi eu nu ştiu:DDD)
Mai apoi ne-a explicat că de fapt vroia să spună că va merge la grădiniţă, la una bună că e clar că cea la care a stat 3 zile e... "rea".

 A primit cadou şi a fost super încântat.
Cred că ăsta e singurul Moş "în carne şi oase" pe care îl prinde că celălalt va lăsa sacul şi va fugi cu sania ;).

 La piesă a fost atent-atent chiar dacă nu era cine ştie ce acţiune acolo.

  

Am văzut că mai întodeauna e atent chiar dacă piesa nu e cine ştie ce. Îl prinde cumva.

 

În mod excepţional, am mâncat micul dejun în deplasare înainte de a ajunge la teatru.

 

Şi după cum se poate vedea Mihul cară mai nou după el gentuţa în care a primit costumul de super-erou unde mai adaugă cîte o maşinuţă. N-am reuşit să îl conving să o lase din mână decât după ce şi-a ocupat mâinile cu altceva, recte cu cadoul de la Moşul. :D
PS: am fost şi vineri seară la Cărtureşti şi nu ne-a mai plăcut deloc-deloc. Acum chiar era foarte aglomerat şi era prost organizat, Mih a stat pe covoraş atent la piesă însă noi nici măcar nu mai puteam să îl vedem că se formase un zid de părinţi... Mai tresăream uneori când se mai auzea vreun plâns al vreunui copil disperat că nu-şi mai vede mama sau tatăl...
LATER EDIT: am uitat să vă zic ce a fost mai haios la întâlnire... Moşul i-a zis Mihului că parcă ar fi unul din elfii lui. Din cauza pantalonilor roşii cred. :D