marți, aprilie 26, 2016

Idei de week-end: biserici fortificate în jurul Brașovului - Hărman-Prejmer-Sânpetru

Se fac, cred, vreo opt ani de când am descoperit cât de frumoase sunt bisericile fortificate din Transilvania.
Mai întâi cele care ne apăreau în drum, între Sibiu și Deva. Apoi, am început să le căutăm noi - de unde am făcut o dată un mare ocol, de la Sibiu, în sus, spre Sighișoara și înapoi la Brașov cu oprire în Viscri...
Cumva, în ultimii ani, ne-am specializat în mici ieșiri de câte o jumătate de zi-o zi prin împrejurimile Brașovului iar atunci când nu încercăm Râșnov, Viscri, Rupea sau când nu ne pierdem în satele de dincolo de Olt și nu mai găsim podul de întoarcere (trebuie să povestesc o dată), ne ducem spre Prejmer și Hărman. Ceea ce am făcut și în week-end-ul trecut pentru că nu ne-am plictisit de cetăți.
Prognoza meteo anunța ploi și frig. În realitate, a fost soare, cald și vreme numai bună de stat pe iabră în curtea bisericilor fortificate.
Ieșind din Brașov spre Sfântu Gheorghe, Hărman e imediat în stânga, iar intrarea se face pe la un sens giratoriu. Biserica fortificată este bine semnalizată și sigur ajungi la ea. La intrare, o doamnă rupe bilete (7 lei-adult, 3 lei -copil peste 5 ani) și e gata să îți povestească rapid ce e mai important de văzut. Biserica, mini-muzeul cu o sală cu costume ale sașilor din regiune, o sală de clasă, o alta care reproduce o sufragerie din casele sașilor și o alta reproducând un dormitor. (Interesant, Mihnea avea întrebări tip: dar de ce au pus și pantofi?).
Pe o scară cam abruptă se poate urca sus, pe întărituri, de unde, printre firide, se vede satul până departe în zare.Urcarea nu e securizată și nu aș recomanda-o pentru copii sub 5 ani iar la cei peste 5 ani, cu supraveghere atentă.
În drepta intrării, una dintre încăperile la care se urcă pe scară e de fapt o veche capelă cu picturi vechi de când lumea iar o alta pare a fi o magazie de unelte. Biserica e mare si foarte răcoroasă, numai bună de vizitat e arșița din iulie-august, aș zice. Dar locul meu preferat e pajiștea din spate, o pajiște perfectă, păzită  acum de un cireș și unde aș putea să zac la nesfârșit în liniște. (Slavă Domnului, nu prea erau turiști, vreo 2-3 care au plecat rapid și m-au lăsat să  mă bucur de iarba mea ceea ce nu pot spune însă și despre Mihu).

 
 
 
 
 
De la Hărman, am ieșit din nou pe șoseaua spre Sfântu Gheorghe și, în dreapta, se face drumul spre Prejmer, pe lângă un lan de rapiță care făcea o combinație perfectă cu norii de ploaie.
Prejmerul seamănă cu Hărmanul, dar pentru a pătrunde în interior trebuie să răzbești mai întăi printr-o primă curte interioară și apoi să străbați intrarea tunelară.
Camerele-depozit de la Prejmer sunt numeroase și supra-etajate. Aspectul interior al zidurilor e deosebit datorită păienjenișului de scări de acces. Muzeul e ceva mai îngrijit și bine amenenajat decât la Hărman (intrarea e 10 lei - adult, 5 lei - elev/student). Indicații privind obictivele de vizitat n-am gasit.



De la Prejmer, ne-am întors din nou prin Hărman și, după o oprire nereușită la Bod (biserica pare abandonată și e închisă), ne-am dus spre Sânpetru.
Nu știu dacă datorită norilor care, în combinație cu soarele dădeau o lumină fantastică sau a sașului care se îngrijește  de biserică și care ne-a făcut o vizită personalizată (intrare: 5 lei/adult, copil gratis), Sânpetru mi-a rămas puternic în minte.
E mai mică decât Prejmer și chiar Hărman, nu a fost încă renovată, astfel că zidurile păstrează o culoare specifică, gălbuie. Capela este bijuteria locului, înțeleg că a fost ridicată pe locul unei foste ruine romanice... E impresionantă. Dar încă și mai impresionante sunt cele două rânduri de ziduri de apărare care înconjoară cetatea. Primul inel e acoperit acum de iarbă și flori. Al doilea - pe vremuri cu apă, este transformat acum în grădină.
 

 






marți, martie 15, 2016

Primele cărți citite

Nu știu cum a venit, n-am făcut nimic special, copilul a început să citească cumva de la sine.
Mai întâi toate panourile văzute prin oraș, când treceam cu mașina, toate etichetele, toate numele jucăriilor Lego pe care și le dorea și le tot însemna în catalog.
La un moment dat - prin clasa 0 (aka pe la 6 ani), ne-am pus problema că poate ar trebui să îi cumpărăm niște cărți speciale pentru această primă fază de lectură. Și am dat peste colecția de la Editura Gama dedicată chiar Primului Nivel de lectură: Învăț să citesc! pe care cred că am epuizat-o (sau pe-aproape). Era o librărie la parterul blocului unde mergeam săptămânal la pian și de-acolo ne aprovizionam cu câte un număr nou. Sunt povești clasice, rescrise foarte simplu și cu multe cuvinte înlocuite cu imagini. Nu știu dacă e o etapă obligatorie într-ale cititului (dacă mă gândesc bine, eu, personal, nu am bifat-o), dar Mihnea a trecut prin ea.Arată cam așa:
Sursă: www.edituragama.ro

La un moment dat prin vacanțele la bunica, a descoperit ediția din 1985, cea pe care o citisem pe vremuri și eu de la Aventurile lui Habarnam și s-a apucat să o citească pentru că nu găsea întotdeauna pe cineva disponibil să o facă și era prea nerăbdător să afle continuarea poveștii.
De ziua lui, în noiembrie, mama unui prieten i-a oferit Cum să-ți faci viața extraordinară în școala primară de Munro Leaf. Știu că genul acesta de cărți nu  întrunește aprobarea tuturor părinților însă noi am fost entuziasmați pentru că Mihnea a citit-o într-o zi, pe drumul de la București la Brașov.
Sursă: www.elefant.ro (unde au și un preț imbatabil pentru acest volum)
A doua zi, la Humanitasul din Brașov, pe 1 decembrie 2015, a început o altă nebunie: i-am cumpărat primul volum din Jurnalul unui puști de la Arthur (editura specializată în cărți pentru copii și adolescenți a celor de la Editura Art)

Sursă foto: www.editura-art.ro
Așa cum arată și fragmentul de mai sus, nu e chiar o carte ci un fel de bandă desenată unde fiecare pagină conține cel puțin un desen si 3-4 paragrafe. Știu că nici aici nu e unanimitate în zona de parenting în legătură cu seria lui Jeff Kinney (după cum, hm, o arată și pagina de mai sus) însă noi am cedat în fața pasiunii cu care Mihnea a devorat cărțile. Primul volum a fost dat gata în 2-3 zile iar pe 6 decembrie eram la Biblioteca Națională unde Kinney lansa în România volumul 10. Mihnea s-a întâmplat chiar să fie primul din cei cele câteva sute de puști care au luat autografe atunci.

Pe la începutul lui februarie, cele 10 volume din Jurnalul unui puști erau bifate și noi ne întrebam deja ce să mai găsim la fel de pasionant.
Cam așa arată raftul unui fan al Jurnalului unui puști.
Eu am zis că e prea devreme pentru Harry Potter care e un roman adevărat, cu pagini întregi și fără nicio poză/desen. Noroc cu insistența lui taică-său. După devorarea celor 7 filme, Mihu a început primul volum din Harry Potter ca pe cel mai natural lucru posibil. Eu tot nu credeam că are răbdare pentru așa ceva. Merge mai greu decât romanele-BD, dar nu îl lasă din mâini, îl cară după el și pe la școală unde mai „fură” câteva pagini atunci când termină mai repede ce are de făcut. Acum e la pagina 259 :).

PS: Auzind împricinatul despre ce scriu eu aici, mi-a scos din bibliotecă un maldăr de cărți despre care obligatoriu să spun că le-a citit deja. La loc de cinste, și o enciclopedie despre dinoazuri, vreo trei Winnie, doi Paddington, seria de la Gama despre care ziceam mai sus, vreo două cărți Disney și chiar una în engleză pe care zice el că a citit-o „cuvânt cu cuvânt”.

VA URMA: De unde ne cumpărăm noi cărțile

marți, martie 08, 2016

Harry Potter: a venit și vremea lui

Nu știu cum s-a întâmplat că am ajuns să nu mai scriu de un an și nouă luni.
Cred că e exact perioada în care Mihnea a fost cel mai pasionat de Star Wars. Și încă mai e (filme, Lego, personaje, jucării, tot).
De vreo câteva săptămâni, am intrat și în epoca Harry Potter. Mai întîi filmele. De câteva zile, a început și prima carte. Eu am fost sceptică, am zis că nu are deloc poze și nu îl va prinde, dar se pare că funcționează. Avem un cititor adevărat.
Totul a coincis cu pasajul nostru fulger pe la platforma 93/4 (da, da, locul există și e desigur exploatat comercial) din Kings Cross, de unde ne-am întors evident cu o baghetă „adevărată” astfel că lucrurile nu se puteau aranja mai bine.
Harry Potter vine deci după mașini (în general), Cars (filmul, jucăriile, etc.), Planes, Thomas&Friends, Ben10....Și câte or mai urma!