Saga cu grădiniţa: suişuri şi coborâşuri

Experienţa cu adaptarea la grădi nu se anunţă uşoară.
Momentul de criză a intervenit cam tot în a treia zi, la fel ca anul trecut, când piticul a anunţat din nou de dimineaţă că el nu vrea să mai meargă la grădi.
Că vrea să se mai uite la desene, să meargă în parc, să se joace cu prietenii de-acolo.
Anul trecut nu eram nici eu convinsă de grădiniţa găsită aşa că n-am insistat.De data asta, am decis să "lupt".
Păi vom face un program de desene deseară sau după-amiază, zic. Şi mergem în parc când te trezeşti după-amiază, la fel ca în ultimele două zile. Iar prietenii din parc sunt şi ei toţi la grădiniţe, n-au mai rămas decât bebeluşii în parc, adaug eu.
Cu chiu, cu vai îl trag până la grădi, îi schimb încălţămintea şi odată îl văd că se înmoaie tot, îi tremură buza şi... da, începe să plângă.... El care în primele două zile a plecat voios de lângă mine ba chiar s-a arătat nemulţumit că mai mulţi colegi de-ai lui plâng şi nu-i place asta...
Îl liniştesc, îi promit că vin să îl iau eu la 2 şi intră să pape micul dejun. Îmi arunc un ochi acolo, era ca un pisoi abandonat.... Mă vede, fuge la mine şi iar plînge.
Educatoarele îmi zic că dacă mă vede acolo nu îl va ajuta să se liniştească, eu le zic că nu sunt de-acord să-l las să plângă până se linişteşte. Îl mai iau în braţe, vorbim, se mai linişteşte, îl conving să intre să mănânce spunîndu-i că voi mai rămâne acolo. Am mai rămas vreo 10 minute, mi s-a spus că nu mai plânge şi am plecat.
Mă întorc să-l iau pe la 1 şi jumătate, pisoiul nu e deloc disperat să mă vadă... Îl întreb dacă vrea să rămână să mănânce tort că era ziua cuiva şi zice că da, în consecinţă mai stau eu să-l aştept vreo jumătate de oră. Şi când iese mă întreabă: "Mami, mai pot să vin şi mâine la grădiniţă?" (whaaaaaaat????)
Iar azi dimineaţă a luat-o de la capăt cu "nu vreau să mă mai duc la grădi". Azi l-am trimis cu taică-su, la care n-a plâns, doar s-a moleşit agăţat de gâtul lui până i s-a promis.... luna de pe cer. Sau pe-acolo.

Off, deci mie mi se pare foarte dificil.
Şi îmi dau seama că e o rupere de la rutina lui zilnică, de la confortul lui, de la tot.
Deci dacă există o reţetă cu adaptarea la grădiniţă o vreau şi eu. 

Liste

Peste vreo zece plecăm la mare, ne aşteaptă şi un drum luuuung cu maşina. Nu ştiu alţii cum sunt (adică, hm, mai ştiu), dar eu fac liste, asta îmi mai calmează angoasele. Deci lista Mihului e cam aşa:
Costum de baie (2-3), pantaloni scurţi (4-5), pantaloni lungi (1), tricouri (10-12), şosete (2-3), sandale, papucei, tenişi, şăpcuţe (3), pălărie, cămaşă (2), tricou cu mânecă lungă (2-3 deşi nu prea văd ce facem cu ele), pulovăr (1, nici cu asta nu mi-e clar ce facem), creme de soare, gel de duş, pastă şi periuţă de dinţi, plasturi de ţânţari, aripioare de înot, vestă de înot, jucării de nisip, trusa de medicamente (altă listă), şerveţele umede şi uscate, reductorul de voiaj, pampers pentru somn (of, ce să fac, deocamdată nu se poate fără), papucei protecţie arici de mare, ochelari de soare, o cărticică cu poveşti, 2-3 reviste, carte de desenat şi sters, o carte cu autocolante, tableta cu desene, câteva dvd-uri cu desene, câteva cd-uri cu poveşti şi orice alte idei imi mai vin susceptibile să îl ţină ocupat 12 ore de drum...
Mai am de cumpărat:
- papuceii de intrat în apă fără să te înţepi în arici de mare (sper să aibă la Decathlon)
- ochelari de soare :D, habar n-am de unde, i-am încercat câţiva dar erau urâţi
- o pereche de căşti pt tableta cu desene (pt drum)
Şi mă mai întreb dacă ar fi bine să iau un costum de baie din material cu protecţie solară cum am văzut aici.

Până acum nu am avut aşa ceva, mi se pare util că materialul are protectie solară dar e poliester şi nu ştiu dacă piticu ar rezista să stea îmbrăcat pe plajă cu aşa ceva, dacă nu e totuşi prea cald şi nu lasă corpul să respire. Noi am avut până acum un soi de costume de baie tip bermudă dintr-un material foarte reuşit, de la Z, care se usca imediat şi acoperea piciorul până aproape de genunchi iar eu deobicei cât stă pe plajă arunc şi un tricou pe el de cele mai multe ori...Deci nu ştiu dacă ar fi bun... Anul trecut, pe plaja pe care eram, mai toţi copiii aveau aşa ceva (erau majoritar englezi)... Cred că trebuie să încerc ca să îmi dau seama.

PS: evident la toată lista mea se va adăga "bagajul" lui, recte un rucsăcel plin cu maşinuţe şi trenuleţe al căror număr va fi subiectul celor mai aprige negocieri. Uf.

Cine poate să-mi atingă (apostrofator) copilul?

Duminică pe la prânz, mi-a devenit destul de evident ca agentul de pază de la BGS nu.
Eram pentru prima dată în parcul IOR, am ajuns într-un loc cu nişte păuni închişi într-un ţarc, Mihul s-a lipit de gard să se uite, posibil să-l fi şi zgâltâit o dată (cu forţa :D celor doi ani şi 10 luni, desigur). Noi eram cu trei paşi în urma lui, moment în care văd sutpefiată cum un agent de pază de la BGS vine spre el şi îi zice ceva atingându-l de mai multe ori cu antena de la walkie-talkie peste mână.
Mie mi se pare că visez, sunt şocată şi evident că înaintez spre individ să îi zic că e inacceptabil să facă ceea ce tocmai a făcut cu copilul meu şi că dacă vrea să ne atenţioneze să ne atenţioneze pe noi, părinţii, în nici un caz să nu îmi atingă copilul. Tipu pare surprins şi îmi zice înţepat că "nu i-a făcut nimic", eu insist că nu are voie să îmi atingă copilul. El: "nu are voie să se apropie de gard!". Eu: "Îmi spuneţi mie, dar nu îmi atingeţi copilu". Nu l-am convins şi a plecat vociferând. Ce naiba să fac?
Eu chiar cred că nu avea dreptul să îmi tamponeze braţul copilului cu orice ar fi fost. Iar daca Mihul făcea ceva "interzis" (încă nu mi-e clar unde era explcitată regula cu neatinsul gardului şi nici gradul de pericol implicat) trebuia să mă avertizeze, eventual chiar sancţioneze pe mine, părintele copilului. În nici un caz să mi-l atingă apostrofator.
Păi data viitoare ce face? Mi-l şi bate?
Sau exagerez? Un pic?

Mutriţe, dileme şi nostalgii

Eu mai pot să îl îmbrac cu body oare? Cred că aş mai găsi o mărime de 3 ani care să îi fie bună (la limită cred) pe undeva dar oare mai poate să îl poarte? Că acum face singur pipi şi de multe ori nu mă mai lasă să îl ajut să se dezbrace. Deci dacă îi pun body, mai poate să se dezbrace?
Cred că de fapt am doar o nostalgie după articolul ăsta genial de îmbrăcăminte şi parcă deprim că Mihul nu îl va mai purta.
Adică, gata, bodyurile din primăvară au fost ultimele??
Erau de la Marks&Spencer, le-a purtat multe luni şi erau impecabile. Le-am iubit. Deci, gata? Numai maieuri şi chiloţei? :(((((

Prima zi de grădi

Cîteva poze că nu am cuvinte incă. Şi nici nu sunt foarte convinsă că vor fi multe alte zile de grădi în faţă (anul ăsta cel puţin).

Later edit:

Nici acum nu am prea multe cuvinte dar totusi, dupa doua zile situatia e cam asa:
- lasat dimineata la 9h copilul entuziast (cam cum se vede in pozele de sus) la gradi. Nu plinge la despartire desi se cam plinge la greu pe-acolo (sincer eu nu cred ca as rezista ca educatoare).  Am mai stat vreo zece minute si l-am mai intrezarit jucindu-se calm cu un baietel cu masinuta.
-recuperat copilul la 12h - 12h15 ca un pisoi plouat si abandonat si cu ochii rosii. Si se lasa moale pe mine si imi zice ca ma iubeste... (well, mihnea nu face foarte des chestia asta...)
Ieri mi-a zis ca s-a certat pe masinute cu niste baietei si de-aia a plins (asta nu e grav, se mai intimpla, cunosc, e inevitabil). Azi mi-a zis ca a plins ca i-a fost dor de mine (aici nu prea pricep ca el e obisnuit de multe, multe luni ca eu plec la servici si el ramine cu bunica).
PROBLEME MARI:
- nu ii spala pe miini inainte de micul dejun
- in 4 dati din 5 cind am intrat acolo era televizorul dechis
- in afara de joaca, Mih mi-a spus ca ieri dna educatoare le-a spus ca "gradinita este (ca) o casa" iar astazi mi-a spus ca le-a cintat un cintacel insa nu i-a invatat si pe ei sa cinte. Sper sincer ca saracia educativa sa fie scuzata de "primele zile" (desi nu cred ca in mod serios ca asta e o scuza)
- nu au iesit afara, in curte. Mi s-a spus ca vor mai fi scosi "cind e cald". Ori sunt 35 de grade in septembrie. Mai mult de-atit cred ca nu se poate!
Calm, calm.

Care-i mai frumos?

Mai avem vreo două săptămâni până când începem grădiniţa.
Avem deja un rucsăcel frumos şi roşu (multumim, Co!) dar tocmai am aflat de la mama Andreei că aş putea cumpăra unul precum cei de sus personalizat cu numele copilului şi nu cred că rezist tentaţiei.
Numai că nu m-am hotărât care-i mai frumos.
Probleme mari.

Later edit:
Piticu a decis: trenuleţ să fie!