Portret de Mihu by Foto Union

  

La Portret de copil. Foarte faină ședința foto cu Cristian Șuțu.
Preferata mea e ultima.
Anul trecut a fost așa. 
Pozele de anul acesta îl reprezintă mai bine.
Adevărul e că se relaxează greu când e cineva străin cu aparatul foto și își ia mutra de rușinos și nu iese nimic. Dar acum a fost bine.

Portrete

Sau feţe-feţe surprinse când Mihu se uita la desene animate.

 

 

Mihnea la Bookfest

Mih aşteptînd-o pe mama să termine cu Houellebecq al ei.

 

Astea (şi mai ales ultima) sunt mutriţele tipice ale Mihului.

Ultima poză e de pe fb-ul de la Curtea Veche pentru că am acceptat să ni-l fotografieze. Mihul se prăbuşise de oboseală aşteptîndu-l pe tata să plătească la casă.
Iar mama a făcut poze cu autorul Platformei:

 De cumpărat, am cumpărat mai multe pentru mine decât pentru el ceea ce e o premieră :). Pentru el, doar carţi de activităţi, de la Litera şi de la Gama. Mi-e şi ruşine că nu am găsit sau nu am avut răbdare să găsesc poveşti. Prin faţa ochilor nu mi-au trecut decît aceleaşi poveşti clasice spuse şi răspuse în diferite variante şi cu diferite ilustraţii... Cred că nici n-am fost foarte inspirată. Aaa, de fapt am luat nişte "poveşti de adormit" de la Curte veche dar mi-e teamă că sunt pentru când mai creşte.
Cel puţin o absenţă printre editurile pentru copii - Egmont.

Mihnea la Portret de copil

Astea sunt primele poze ale Mihului în studio. Le-am făcut azi, în proiectul "Portret de copil" al Foto Union și al Jurnalului din burtică. Mulțumim. A fost o experiență nestresantă pentru pitic.
Mihu are o expresie cam ciudată aici, pe care parcă nu i-o recunosc. :D

Plimbăreți. Partea întâi.

Am lipsit motivat că am făcut un drum luuuung până la bunica, atât de lung că mai mult am stat pe drum decât acolo :D. 

 Aici suntem la Sibiu, una din opririle noastre favorite în drumul ăsta lung. Piticul era supărat că nu îl lăsasem să bea tot sucul de mere deodată. Eram la Weinkeller unde au un suc de mere de Mâlăncrav delicios numai că îl țin la frigider că altfel se strică imediat iar noi încercam să îl convingem pe Mih să nu îl bea pe tot că era rece-rece.

 Aici e fața de supărat (cred că îi refuzasem ceva). Supărat care vrea să ne înmoaie inima.

Aici cred că face apel la alte arme de seducție.

Scurtă oprire mămiceasca. Am intrat un pic (cu biclă cu tot) într-un Zara deschis chiar în centrul Sibiului. Cel mai ordonat Zara pe care l-am văzut eu vreodata. Ordonat-ordonat. Nici o haină în dezordine, toate frumos pe umerașe. Plus cea mai completă colecție văzută de mine.

Urmează celelalte episoade din scurta noastră ieșire.
Și câteva concluzii rapide, până nu uit:
- niciodată pe biclă fără cască. Ne-a salvat. Pe pasajul scărilor din Sibiu, pe niște dale de piatră ascuțite, pantă mare, piticul s-a dezechilibrat și dacă nu era casca curgea muuuult sânge. Așa am contabilizat doar un pic de plâns și o zgârietură superficială pe tâmplă. Uf.
- piticu e în continuare descurcăreț, ne rezolvă problemele. Nu venea destul de rapid micul de dejun la pensiunea unde ne-am oprit? a plecat să o caute pe doamna de la recepție și să îi spună că lui îi e foame :D. Sper să îl țină.

Yupiiiii!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  

Piticu m-a trezit de dimineață cu "ninge, mami, ninge!" după care ne-a luat de mână și ne-a tot plimbat când pe unul când pe altul prin fața ferestrei ca să ne convingem de minune.

Când am plecat de-acasă eram cam sceptică în privința șanselor de joacă în zăpadă că nu era decât ceva ud pe jos. Când am ieșit noi de la piesa de teatru de la Mțr (adică pe la 13h) era deja mai bine. Iar în Herăstrău a fost chiar perfect.

Later edit: Am fost atât de disperați după zăpadă încât pe la 7 seara când s-a trezit și piticu după vreo 3 ore și jumătate de somn, am mai fugit o dată în parc să îl dăm cu sania.

 

 

 

Spiriduş

Acum doi ani.

Pantalonii roşii au ieşit la plimbare

Duminică, după vreo 40 de minute de zgribuleală pe la Târgul boierului (unde am căutat ceva ce nu am găsit), eu am decretat că e prea frig pentru prelungit plimbarea în Kisseleff.
Aş, piticu a insistat, a insistat şi-a câştigat: o tură prin parcul mare plus măcar cinci minute la leagăne.

Aşa că în Herăstrăul pustiu am tremurat încă vreo 40 de minute. Frig, nişte picături de ploaie rece, plus un vânt care dubla toată starea de disconfort. La mine cel puţin. Că Mihul şi-a luat porţia de leagăne (nu era decât el şi încă un băieţel pe întreg locul de joacă) fără să îi pese de meteo. Spre suprinderea mea, n-am răcit deşi condiţiile pentru asta erau pe deplin îndeplinite.


Şi aici obrajii roşii de după plimbare, în maşină:


PS: Avem un diferend în familie: tata zice că pantalonii roşii cei-mult-lăudaţi-de-mine nu-s frumoşi. :(((((