şi asta:
Pe burtă:
sau pe spate:
Deci aţi înţeles. Cel mai greu era să îl scot din apă. De cele mai multe ori mergea cu "hai să mâncăm o piersică". El ar fi vrut şi gogoşi (că tot se plimbau unii pe plajă cu ele) dar am rezistat.
În afară de asta, cum a prins ocazia, cum a stat lipit de Louka pe care o adoră. Da, ştiu, e cu 7 ani mai mare dar se pare că nu contează :D. Cam aşa:
A aruncat cu pietre:
Şi a condus barca:
Apoi s-a mai întâmplat să adoarmă în scaunul de maşină când părinţii iresponsabili nu l-au pus la timp în pat pentru somnul de după-amiază:La masă, la taverne, îşi mai pierdea uneori răbdarea şi tata scotea telefonul cu jocuri... sau mai arunca pâine în apă pentru peştişori dacă se întâmpla să fie apa pe-aproape. De mâncat, am găsit întotdeauna să îi dăm ceva chiar dacă nu era neapărat mâncarea cu care era obişnuit. Încă de anul trecut îi dăm calamari şi caracatiţă, a mai ciugulit legume (dar nu e mare fan de legume crude din păcate), un cartof la cuptor, nu i-am putut refuza în nişte rânduri şi cartofii prăjiţi pe care nu îi vede acasa, o supă, de vreo câteva ori am mai gătit noi ceva. În plus am descoperit o mâncare grecească care se cheamă (fonic) "guveţii", un soi de paste cit bobul de orez făcute cu carne de vită pe care piticu le-a apreciat. Ca de altfel şi pe toate deserturile primite gratuit la sfârşitul meselor de la taverne (plus pentru greci aici, e simpatic obiceiul).
Aici la o taverna din port de la Ormos Panagia.
La "Paris" :D, în Vourvourou. Asta era foarte aproape de apartamentele noastre.
La cea mai bună uzerie de pe Sitonia, în Sarti.
Şi să nu uit. Ce a mai făcut Mihu a fost să se bosumfle. De nenumărate ori, din te miri ce. E o fază recentă şi arată cam aşa:
:))
















