Vineri am fost la vestita evaluare și, recunosc că, deși eram supărată de lipsa de informații despre procedură și conținut, lucrurile s-au întâmplat destul de simplu.
Ne programasem pentru 14:45 numai că pe la 13 am aflat de la mămica unei colege de-a Mihului că nu se ține cont de programare ci de coada din fața ușii respective (cum????, mi-am zis).
Și am ajuns mai devreme puțin - pe la 14:15, am completat într-un minut cererea de evaluare și când am ajuns în fața ușii de la sala unde se face evaluarea, cineva ne-a invitat înăuntru.
În sală erau deja ocupate cu 4-5 mese cu alți copii+părinți+evaluatori iar nouă ni s-a indicat o masă rămasă liberă unde erau două doamne tinere și super simpatice (una a scris, cealaltă i-a arătat lui Mihnea fișele și i-a pus întrebări).
Ce l-a întrebat (din câte îmi amintesc):
- cum îl cheamă și câți ani are
- dacă are prieteni la grădiniță și cine sunt
- care dintre mulțimile de pe o fișă are mai multe elemente și câte
- zilele săptămânii
- anotimpurile (și să le recunoască pe o fișă)
- să numere un șir de obiecte și să recunoască apoi cifra
- să comenteze niște imagini (un băiețel aruncă o banana pe jos, un altul trage cu praștia în păsări)
- să descrie diferențele între o veveriță și un iepuraș desenate pe o planșă
- să facă pluralul unor cuvinte (aici Mihul a fost amuzant că s-a apucat să facă și adunări cu ele)
- să spună opusul unor cuvinte: rece-cald, bucuros-trist, etc
- să își scrie numele
- să țină un creion în dreapta, în stânga, sub masă și pe cap
- să prindă o minge
- să stea într-un picior
- să recunoască pe o planșă care sunt legume și care fructe
La noi cam atât a fost.
A luat 20 de puncte din 20 (adică 100%) și la sfârșit a declarat că „a fost prea ușor pentru el”. Pe parcursul întâlnirii, s-a oprit de vreo două ori ca să-mi spună mie: „mă pricep foarte bine, ti-am spus că mă pricep!”. Aaa, și era nemulțumit că nu i-a arătat și planșa cu literele. Și la sfârșit a ochit un Rafaello uitat pe o masă pe care l-a cerut și primit :)
Satisfacția mea cea mare a fost că Mihnea a fost foarte dezinvolt în timpul întâlnirii desfășurate cu niște persoane străine și într-un context care mie nu mi s-a părut foarte relaxant (asta după ce evaluarea din primul lui an de grădiniță ne-a dat de înțeles că e mai degrabă timid și foarte reținut). Și a fost și foarte mulțumit de el după întrevedere.
Și mai trebuie să recunosc că doamna care a vorbit cu el a fost foarte, foarte simpatică.
După ce am terminat întrevederea, am așteptat maxim 10 minute până când am primit documentul scris. Am înțeles că mai devreme a durat mai mult eliberarea documentelor dar la noi chiar s-a întâmplat rapid.
luni, februarie 24, 2014
joi, februarie 20, 2014
Ce n-am ințeles despre înscrierea la clasa pregatitoare 2014-2015
- N-am înțeles de ce au devansat cu mai bine de o lună calendarul de înscrieri (argumentul cu evitarea suprapunerii peste alte examene - evaluarea naționala la clasele II-IV nu prea ține.Ieri, spre exemplu, când, potrivit calendarului anunțat, școlile trebuiau să fie deschise pentru a oferi informații, acest lucru nu a fost de facto posibil din cauză că era simulare de evaluare națională...)
- Dacă tot s-a devansat cu mai bine de o lună față de anii trecuți (pe noi ne-a luat prin suprindere deoarece calculasem ca mai avem ceva timp pentru vizitat școli și investigat argumente pro și contra), n-am înțeles de ce nu s-a anunțat măsura mai din timp... A fost publicat pe 12 iar procedurile pentru înscriere au început pe 17. Nici măcar inspectoratele de sector nu par să își fi revenit din șoc. Pe site-ul ISMB sector 2 sunt încă afișate astăzi (20 februarie) condițiile de înscriere pentru anul școlar 2013-2014. Inspectoratul școlar București s-a mobilizat mai repede și aici datele sunt actualizate.
- N-am înțeles de ce evaluarea psihosomatică a copiilor care nu au 6 ani împliniți la 31 august 2014 se poate face doar la sediul grădinițelor de stat în vreme ce copiii grădinițelor private trebuie să se deplaseze la sediul CMBRAE. De ce exact? Copiii de la grădinițele private nu au dreptul la aceleași servicii oferite de CMBRAE??? Mie îmi sună a discriminare, really. În anii trecuți, evaluarea s-a făcut pentru toată lumea la un singur centru decis pentru fiecare sector. Sincer, mi se pare mai echitabil așa...
- N-am înțeles de ce evluarea aceasta psihosomatică la care te prezenți totuși cu un copil de 5 ani, într-un mediu care nu îi este familiar, cu niște persoane străine (well, o grămadă de factori de stres după părerea mea), e învăluită într-un mare mister. Mă așteptam ca site-ul CMBRAE unde sunt publicate informațiile privind evaluarea psihosomatică să mă familiarizeze din prima, pe mine, ca părinte în primul rând, cu felul în care va decurge această evaluare: cât timp durează, cu câți evaluatori, cine sunt aceștia, care sunt așteptările și.... o mulțime de exemple. Ca să știu la ce să mă aștept. Nu am găsit nimic din toate acestea, nimeni nu a considerat necesar să publice așa ceva... Deci am făcut căutare și am identificat pe diverse site-uri o fișă cu criteriile de evaluare. Spre exemplu aici.
Dar nu am găsit și exemple concrete. Și oricum nu cred că ar trebui să explorez eu internetul după așa ceva ci ar trebui să mi se ofere astfel de informații.
Deci mâine mergem la vestitul CMBRAE și de-abia aștept să văd ce mă mai așteaptă acolo.
- Dacă tot s-a devansat cu mai bine de o lună față de anii trecuți (pe noi ne-a luat prin suprindere deoarece calculasem ca mai avem ceva timp pentru vizitat școli și investigat argumente pro și contra), n-am înțeles de ce nu s-a anunțat măsura mai din timp... A fost publicat pe 12 iar procedurile pentru înscriere au început pe 17. Nici măcar inspectoratele de sector nu par să își fi revenit din șoc. Pe site-ul ISMB sector 2 sunt încă afișate astăzi (20 februarie) condițiile de înscriere pentru anul școlar 2013-2014. Inspectoratul școlar București s-a mobilizat mai repede și aici datele sunt actualizate.
- N-am înțeles de ce evaluarea psihosomatică a copiilor care nu au 6 ani împliniți la 31 august 2014 se poate face doar la sediul grădinițelor de stat în vreme ce copiii grădinițelor private trebuie să se deplaseze la sediul CMBRAE. De ce exact? Copiii de la grădinițele private nu au dreptul la aceleași servicii oferite de CMBRAE??? Mie îmi sună a discriminare, really. În anii trecuți, evaluarea s-a făcut pentru toată lumea la un singur centru decis pentru fiecare sector. Sincer, mi se pare mai echitabil așa...
- N-am înțeles de ce evluarea aceasta psihosomatică la care te prezenți totuși cu un copil de 5 ani, într-un mediu care nu îi este familiar, cu niște persoane străine (well, o grămadă de factori de stres după părerea mea), e învăluită într-un mare mister. Mă așteptam ca site-ul CMBRAE unde sunt publicate informațiile privind evaluarea psihosomatică să mă familiarizeze din prima, pe mine, ca părinte în primul rând, cu felul în care va decurge această evaluare: cât timp durează, cu câți evaluatori, cine sunt aceștia, care sunt așteptările și.... o mulțime de exemple. Ca să știu la ce să mă aștept. Nu am găsit nimic din toate acestea, nimeni nu a considerat necesar să publice așa ceva... Deci am făcut căutare și am identificat pe diverse site-uri o fișă cu criteriile de evaluare. Spre exemplu aici.
Dar nu am găsit și exemple concrete. Și oricum nu cred că ar trebui să explorez eu internetul după așa ceva ci ar trebui să mi se ofere astfel de informații.
Deci mâine mergem la vestitul CMBRAE și de-abia aștept să văd ce mă mai așteaptă acolo.
marți, februarie 11, 2014
Perioada Lego
Eee, da, a venit si asta. Ocazie să fac un mic inventar să văd prin câte am trecut....
A fost mai întâi perioada mașini-de-orice-fel (asta aproape din bebelușie), apoi Cars (combinată un pic cred cu Winnie dar în niciun caz plușuri că astea sunt niște jucării INUTILE pentru Mihu), apoi mașinile-machetă (că nu știu cum să le zic altfel), Spiderman apoi Planes (desigur) și, iată Lego!
Deci cum e cu Lego: cu Lego e obsesiv. Așa cum a fost și cu celelalte. Și se manifestă cam așa: toată ziua facem și desfacem câte ceva cu cartea de instrucțiuni în față...
Pasiunea a apărut brusc la exact 5 ani (tre să fie o chestie aici). Adică și înainte a mai vrut și a mai avut (ceva Duplo, un set de cărămizi, o stație de salvare, etc) însă brusc, de la 5 ani, s-a apucat să le construiască singur. Pe cele cu piese mici (+5, +6, +7). Și uite așa, cum nu credeam eu că va face vreodată singur așa ceva, acum numai asta vrea să facă.
Și când mă gândeam eu că după ce construiește ceva după aia ce mai face cu ea, am descoperit cu surprindere ca îi place să le strice și să le refacă.
Treaba asta ține de vreo 3 luni, podeaua noastră geme de mașini de pompieri și, mai nou, de niște chestii ciudate al căror nume nu reusesc să-l rețin deși piticu depune eforturi - niște animale pe niște păsări în căutarea Chi-ului magic. Hura!
Nu mai spun de bucuria de a-ți rămâne înfiptă în picior vreo piesă pierdută (întodeauna e una și întotdeauna e cea mai ascuțită) sau de plăcerea de a verifica sacul de aspirator ca să recuperezi banana pe care a căzut pacientul care e transportat pe targa de la stația de salvare. Pam-pam!
A fost mai întâi perioada mașini-de-orice-fel (asta aproape din bebelușie), apoi Cars (combinată un pic cred cu Winnie dar în niciun caz plușuri că astea sunt niște jucării INUTILE pentru Mihu), apoi mașinile-machetă (că nu știu cum să le zic altfel), Spiderman apoi Planes (desigur) și, iată Lego!
Deci cum e cu Lego: cu Lego e obsesiv. Așa cum a fost și cu celelalte. Și se manifestă cam așa: toată ziua facem și desfacem câte ceva cu cartea de instrucțiuni în față...
Pasiunea a apărut brusc la exact 5 ani (tre să fie o chestie aici). Adică și înainte a mai vrut și a mai avut (ceva Duplo, un set de cărămizi, o stație de salvare, etc) însă brusc, de la 5 ani, s-a apucat să le construiască singur. Pe cele cu piese mici (+5, +6, +7). Și uite așa, cum nu credeam eu că va face vreodată singur așa ceva, acum numai asta vrea să facă.
Și când mă gândeam eu că după ce construiește ceva după aia ce mai face cu ea, am descoperit cu surprindere ca îi place să le strice și să le refacă.
Treaba asta ține de vreo 3 luni, podeaua noastră geme de mașini de pompieri și, mai nou, de niște chestii ciudate al căror nume nu reusesc să-l rețin deși piticu depune eforturi - niște animale pe niște păsări în căutarea Chi-ului magic. Hura!
Nu mai spun de bucuria de a-ți rămâne înfiptă în picior vreo piesă pierdută (întodeauna e una și întotdeauna e cea mai ascuțită) sau de plăcerea de a verifica sacul de aspirator ca să recuperezi banana pe care a căzut pacientul care e transportat pe targa de la stația de salvare. Pam-pam!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)