Mihnea la Portret de copil

Astea sunt primele poze ale Mihului în studio. Le-am făcut azi, în proiectul "Portret de copil" al Foto Union și al Jurnalului din burtică. Mulțumim. A fost o experiență nestresantă pentru pitic.
Mihu are o expresie cam ciudată aici, pe care parcă nu i-o recunosc. :D

Din week-end: la Roaba de cultura

 

Sămbătă s-a redeschis Roaba de cultură şi de dimineaţă, nici nu erau bine porniţi, că noi ne-am şi oprit să ne mâncăm fructele la umbră, pe pufii verzi. 

 

Când am ajuns noi nu era nici o activitate, doar nişte jazz pus la un volum ok pentru urechile mele. Piticu a zis că "asta e muzica de când lupul  merge prin pădure". Aţi mai auzit aşa definiţie pentru jazz? :D

 

Ne lipsea un puf. Şi cine, cine s-a dus să îl aducă? Am zis că e piticu-descurcăreţu.

 

Duminică la 11h era programată şi o piesă de teatru dar noi n-am mai avut cum să ajungem dar trebuie să pândesc programul să văd cînd mai e. Anul trecut am văzut câteva spectacole aici şi ne-a plăcut. Mih încă mai cere piesa cu cei tei porcuşori pe care îşi aminteşte că a văzut-o aici. 

E bine că e în aer liber şi la doi paşi de locul nostru preferat de joacă. Cred mai ajungem pe-acolo.

Yupiiiii!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  

Piticu m-a trezit de dimineață cu "ninge, mami, ninge!" după care ne-a luat de mână și ne-a tot plimbat când pe unul când pe altul prin fața ferestrei ca să ne convingem de minune.

Când am plecat de-acasă eram cam sceptică în privința șanselor de joacă în zăpadă că nu era decât ceva ud pe jos. Când am ieșit noi de la piesa de teatru de la Mțr (adică pe la 13h) era deja mai bine. Iar în Herăstrău a fost chiar perfect.

Later edit: Am fost atât de disperați după zăpadă încât pe la 7 seara când s-a trezit și piticu după vreo 3 ore și jumătate de somn, am mai fugit o dată în parc să îl dăm cu sania.

 

 

 

After Christmas în Centrul Vechi

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Sfârşit de noiembrie

Din week-end

Sâmbătă am fost din nou la teatru la Mţr, la "Lupul cu scufiţa" că eu am o inerţie în a schimba ceva atunci când funcţionează.
A fost însă mai puţin bine decât sâmbăta trecută, organizatoric vorbind. Am ajuns la fără 5, la limită însă încă în intervalul care îmi fusese indicat la telefon şi ni s-a spus că rezervările noastre nu mai sunt valabile deci nu mai avem locuri, sala era deja plină, până la urmă ni s-au indicat ultimele două locuri tip bar (deşi eram 3 şi plăteam în consecinţă), undeva lângă intrare.
Well, am bombănit eu un pic, până la urmă pe pitic l-am aşezat pe nişte scăunele suplimentare în faţa scenei iar eu am făcut un du-te-vino faţă-spate că şi piticu meu nu putea sta liniştit. Mă striga în gura mare ba "mami, dă-mi fructele!" (urgenţă mare într-adevăr, îi cam sărisem gustarea de fructe din cauza unui mic dejun întârziat şi a unei urniri dificile din casă şi degeaba le-am pus în geantă că nu am mai avut când să i le dau) sau, şi mai grav, "Mami, mi-e frică de lup!" :DDD, de s-a auzit până în spate unde eram.
Şi cu piesa am oareşce reţineri că, în adaptarea lor, Scufiţa e cam agresivă pentru gustul meu şi îl doboară pe lup cu tehnica ei de karate. Şi încă câteva din astea dar mă opresc că de fapt n-am prea reuşit să urmăresc piesa din cauza du-te-vino-ului. Oricum cred că e greu la povestea asta să nu fie violentă.
Piticu a ieşit mulţumit, mai ales că ne-am întâlnit din întâmplare cu prietena lui din parc, Teodora, aşa că şi săptămâna asta a stat agăţat de mânuţa unei fetiţe la ieşire. :D
Şi duminică, în Parcul Mare, pe un soare cu dinţi: