Carsmania

Carsmania nu a luat sfârşit, e încă în floare. Naşele lui Mih au pus şi ele umărul şi, fără să ştie una de alta şi la câţiva mii de kilometri depărtare, i-au făcut cadou, cam în acelaşi timp, diverse chestii cu... Cars. Ba chiar amândouă s-au gândit să îi ia planşe de colorat cu personajele din filmul ale cărui replici le-am învăţat pe de rost.

Nu s-au gândit rău după cum se poate vedea, că piticu e destul de pasionat de activitate. Ăsta a fost atelierul nostru de pictură de azi dimineaţă, vă rog, vă rog! Că dacă tot stau cu el pînă la 11h şi suntem certaţi cu grădiniţa am zis să facem ceva creativ (altădată decupăm/lipim sau ţopăim) până plecăm (el în parc, eu un pic mai departe, la job).

Deci cam asta se întâmplă la noi în casă tot timpul. Parcul auto (ăsta e doar o parte din el, să fim bine înţeleşi) se deplasează în formaţie organizată prin toate locurile. E în stare să facă treaba asta cu o meticulozitate demnă de... taică-su (sâc!)
Aaa, şi vi s-a întâmplat să ajungeţi la servici şi să descoperiţi că aveti 1-2 sau chiar mai multe maşinuţe în geantă? Mie da. De mai multe ori. :D
PS: nu vi se pare că povestea din Cars 2 e mult mai complicată decât cea din Cars 1? E adevărat că doar am citit cartea (mersi Rux), poate dacă ne făceam curaj să vedem filmul ni se părea mai simplu. Doar că tot nu sunt convinsă că stă piticu două ore cu ochelarii de 3D într-o sală de cinema. (de ce dau sonorul atât de tare la cinema, ştie cineva?)

Prima zi de grădi

Cîteva poze că nu am cuvinte incă. Şi nici nu sunt foarte convinsă că vor fi multe alte zile de grădi în faţă (anul ăsta cel puţin).

Later edit:

Nici acum nu am prea multe cuvinte dar totusi, dupa doua zile situatia e cam asa:
- lasat dimineata la 9h copilul entuziast (cam cum se vede in pozele de sus) la gradi. Nu plinge la despartire desi se cam plinge la greu pe-acolo (sincer eu nu cred ca as rezista ca educatoare).  Am mai stat vreo zece minute si l-am mai intrezarit jucindu-se calm cu un baietel cu masinuta.
-recuperat copilul la 12h - 12h15 ca un pisoi plouat si abandonat si cu ochii rosii. Si se lasa moale pe mine si imi zice ca ma iubeste... (well, mihnea nu face foarte des chestia asta...)
Ieri mi-a zis ca s-a certat pe masinute cu niste baietei si de-aia a plins (asta nu e grav, se mai intimpla, cunosc, e inevitabil). Azi mi-a zis ca a plins ca i-a fost dor de mine (aici nu prea pricep ca el e obisnuit de multe, multe luni ca eu plec la servici si el ramine cu bunica).
PROBLEME MARI:
- nu ii spala pe miini inainte de micul dejun
- in 4 dati din 5 cind am intrat acolo era televizorul dechis
- in afara de joaca, Mih mi-a spus ca ieri dna educatoare le-a spus ca "gradinita este (ca) o casa" iar astazi mi-a spus ca le-a cintat un cintacel insa nu i-a invatat si pe ei sa cinte. Sper sincer ca saracia educativa sa fie scuzata de "primele zile" (desi nu cred ca in mod serios ca asta e o scuza)
- nu au iesit afara, in curte. Mi s-a spus ca vor mai fi scosi "cind e cald". Ori sunt 35 de grade in septembrie. Mai mult de-atit cred ca nu se poate!
Calm, calm.

Planuri de week-end

Dacă suntem în sfârsit pe picioare toţi trei (ceea ce nu s-a mai întâmplat de vreo două săptămâni că am bolit cu rândul), am zis că în week-end-ul ăsta facem turul celor trei târguri pe care le-am identificat eu: la MŢR, la Curtea Veche şi la Cărtureşti. La primele două va fi simplu că sunt în aer liber deci piticu va zburda. La al treilea tre să văd cum fac că presimt că ne vom pune răbdarea reciproc la incercare.
Şi duminică mă gândeam la un loc despre care am citit aici ca e family friendly. Poate repetăm povestea cu pictatul pe faţă şi reuşim să mâncăm şi noi ceva...

P. S: Şi poate se termină şi cu zăpada asta că io nu mai pot. Duminica trecută ne-am plimbat un picuţ prin Centrul vechi dar ningea, ningea şi era umed, umed... Nici n-am mai făcut poze de zgribuliţi ce eram.

Anunţ important

Mâine suntem programaţi la Ciufolici. Pe maşinuţă. Daca stă copilul la tuns (că e prima dată, până acu l-am executat home), revenim cu poze. Fapt e că trebuie luate măsuri că i se încurcă părul blond :D şi urlă la pieptănat. Probleme grave.

Operaţiunea somnul

Am tot vrut să povestesc dar am zis să mai astept nişte zile să fim siguri că nu e un accident.
Din 20 ianuarie, Mih adoarme singur. Ştiu că nu e mare realizare să anunţi aşa ceva la 2 ani, 2 luni şi aproape 2 săptămîni dar nouă atât ne-a luat.
Nu s-a putut sau nu am putut noi nici măcar nu ştiu.

În primele luni, Mih adormea mai întotdeauna la sân, sugând.
Mai apoi a avut perioada de colici când adormea pe burta noastră (când nu adormea sugând :-) ). În vremea asta, după avertismente venite din mai multe părţi, am avut câteva tentative de a-l lăsa să adoarmă singur în pătuţ. Copilul nostru urla şi plângea şi deşi unii ne-au zis că trebe lăsat să plângă că aşa învaţă să adoarmă singur noi după vreo două încercări în care ne-am auzit Mihul plângând în sughiţuri după uşa închisă, am abandonat aşa tortură (nu ştiu dacă pentru el, dar pentru noi sigur).

Şi a rămas cum a vrut el.
Adică până pe la 11 luni cât a fost alăptat, seara adormea toropit de respectiva operatiune şi gata adormit îl plasam în pătuţul lui. Adormitul de dimineaţă şi după-amiază era însă mai complicat că trebuia legănat de câteva ori în braţe şi după aia adormit pe burtă. Şi abia după ce adormea îl transferam în patul lui.

După un an, lucrurile s-au complicat încă şi mai mult. După-amiaza a rămas cam la fel doar că de pe la un an şi două luni am rămas cam cu o singură repriză de somn - după-amiaza.
Seara însă, după ce îşi bea laptele, nu mai adormea instantaneu. Şi unul dintre noi trebuia să se retragă cu el pe burtă, să se întindă pe pat şi să spună poveşti. Şi după ce adormea, îl transferam în pat.
Inutil să zic că toate operaţiunile astea durau şi îmi/ne cam luau timp din puţinul pe care îl aveam.

Aşaaaaaaa...
Pe la 1 an şi 10 luni am avansat. :-) Am trecut de la adormitul pe burta unuia dintre noi la adormitul în pătuţul lui DAR cu unul din noi lângă: pentru spus poveşti şi rămas nemişcat până Mihul intra în somn profund şi se putea deschide uşa. Iarăşi inutil să zic că operaţiunea cu adormitul ne lua în unele seri mai zglubalitice mai mult de o oră...

Eh, da, şi după toate astea, a venit şi seara cea mare în care Mihul nostru a acceptat să rămână în pat fără ca mami sau tati să fie lângă. Era o joi seară de ianuarie.
Încercări am mai avut şi câte nu i-a promis dacă adoarme singur! Însă acum a funcţionat şi a doua zi a primit cadou o maşinuţă (de fapt un autobuz) pentru temerara faptă.
Războiul nu e câştigat 100% pentru că seara uşa trebuie să rămână deschisă să ne vadă prin ea. Şi pentru că în multe seri se ridică de două-trei ori din pat şi vine la noi sub pretextul de "abesc-apup" şi se lasă greu convins să se întoarcă în pat şi parcă ar mai vrea să prelungească procedurile de adormire.
După-amiaza însă adoarme cu uşa închisă - aproape nu îmi vine să cred...

Aşa că eu am dezvoltat filosofia cu "fiecare lucru se întâmplă natural la vremea lui".
- Mih a băut un biberon de lapte noaptea pe la 2h până pe la 1 an şi 5 luni când din proprie iniţiativă nu s-a mai trezit să îl ceară (n-am încercat să îl las să plângă ca să nu mai ceară sau să îi dau ceai în loc lapte)
- a început să mănânce singur cu linguriţa când a vrut, iar din proprie iniţiativă
-şi mai nou a început să îşi scoată singur hainele de pe el :D
etc, etc.

Ne place

De dimineaţă avem aproape două ore de desene animate. De fapt e cam o ora de desene privite destul de atent după care mai lăsăm o oră televizorul pe Minimax (ceea ce nu e înţelept, sper să mai reducem) timp în care facem de fapt altele - jucăm bau (asta e ocupaţia favorită de dimineaţă), de fapt un fel de bau pe sub cuvertură combinat cu "guga-guga" (un fel de gâdilătură învăţată de la bunică-sa) şi cu multe alte forme de gâdilici.
Deci ne place Garfield (sincer nu prea ştiu de ce pentru că în mod clar este pentru copii mari dar "mau-mau" asta aud de dimineaţa la 9h când începe pe Boomerang):


Apoi ne place Chuggington (nu neapărat pentru poveste, cred ca mai ales pentru ideea de trenuleţe):


si mai nou Nouky, Paco şi Lola (astea chiar sunt adorabile şi mai aproape de vârsta noastră şi tocmai am descoperit că sunt belges şi deci le vom vizita magazinul de la brux în decembrie :) Dambordstraat 26 cela te dit quelque chose, co?)
Minimax mi se pare cel mai putin agresiv dintre posturile de televiziune pt copii. Eu până acum n-am dat peste desene animate în care personajele să se - scuzaţi, caftească:

Matinal

Ieri s-a trezit la 9h. Prima dată la 9 după mult, mult timp. O noapte de somn cum n-am mai prins demult. Pentru o clipă am sperat.
Degeaba: azi dimineaţă la 7h08 reuşise să mă ridice deja din pat. Pentru că nu e suficient că se trezeşte el dar e absolut obligatoriu să mă dau eu jos din pat. Adica vine, trage de mine şi mârâie până când reuşeşte.
Oare ce-aş putea să-i fac să mai doarmă măcar puţin-puţin? (oricum n-are nici o legătura cu ora la care se culcă - asta am verificat).

O zi la 1 an

8h Dam trezirea (cade bine, e tocmai ora buna sa il trezim si pe tata sa plece la job)
Ne schimbam din pijamaluta in echipamentul de joaca
8h30-9h30 Ne jucam
9h30-10h Papam
10h-11h/11h30 Ne jucam si ne pregatim hainutzele pt plimbare in timp ce ascultam Cutiuta muzicala 5
11h30-13h/13h30 In parc (unde intre 12h si 12h40 dormim iar in rest incercam sa mergem pe 2 picioare; in plus fugarim toti bebeii ca sa le luam jucariile :\)
13h30 Ne intoarcem acasa
14h14h30/14h45 Papam
14h30-16h Ne jucam
16h-18h Dormim
18h018h30 Papam
18h30-20h30 Ne jucam
20h30 Facem baie
20h45 Bem laptic
21h Ne culcam
2h/3h Pauza de laptic