Am făcut-o şi pe asta...

 Am dus copilul la film. La Cars 2, evident. Mai citisem despre o experienţa asemănătoare aici şi mă aşteptam la orice :D.
Acum, cu înţelepciunea de după această experienţă, nu aş mai repeta-o şi aş mai amâna intrarea într-o sală de cinema cu câţiva ani. Lui i-a plăcut. A stat 2 (două) ore nemişcat, pe scaun şi cu ochelarii (ăştia enormi că alţii n-am găsit) pe nas. L-am întrebat de mai multe ori dacă vrea să ieşim (mai ales că au fost mai mulţi copii care au plecat în timpul filmului) şi de fiecare dată a zis hotărât că el vrea să rămînă.
De ce nu:

- pentru că avalanşa de stimuli audio-video este prea mare cred eu pentru vârsta asta  (înţelepciunea de pe urmă...)
- pentru că sonorul e dat mult prea tare şi pentru un adult, dar mai pentru un copil
- pentru că vreo 15 minute am fost asasinaţi cu reclame (de mai multe ori la parfumul J'adore de la Dior şi reamintesc că noi eram la Cars iar media de vârsta a spectatorilor era pe la 5 ani, e drept însoţiţi) şi promo-uri la alte filme pentru copii mult mai mari. Aşa îmi trebuie dacă intru în sală la timp ca să nu îi deranjez pe ceilalţi. Mai bine întârziam.
- pentru că acţiunea din Cars 2 este mult mai complicată decât cea din Cars 1 şi mult peste vârsta Mihului zic eu. La fel ca şi primul, e cumva o pledoarie în favoarea prieteniei dar intriga e zăpăcitoare şi pentru un adult. Primul a fost cumva si mai simplu, si mai romantic. (gata filosofia cu Cars 1 si 2! :D)
Ar fi şi nişte da-uri:
- Mihului i-a plăcut şi a avut răbdare să stea pînă la sfărşit. Şi îi face plăcere să povestească despre asta şi ne-a cerut să mai mergem (peste câţiva ani cred)
- l-a ajutat să vizualizeze cartea. Drept urmare, acum când îi citesc din carte mă întrerupe la fiecare două propoziţii şi începe să povestească : "cînd am fost eu la film, la Cars 2, Bucşă s-a deghizat şi în albastru...", etc.
- a făcut cred un execiţiu de înţelegere şi ceva-ceva a priceput el din film (cartea era deja citita) dar sunt sigura că n-a priceput tot.

Carsmania

Carsmania nu a luat sfârşit, e încă în floare. Naşele lui Mih au pus şi ele umărul şi, fără să ştie una de alta şi la câţiva mii de kilometri depărtare, i-au făcut cadou, cam în acelaşi timp, diverse chestii cu... Cars. Ba chiar amândouă s-au gândit să îi ia planşe de colorat cu personajele din filmul ale cărui replici le-am învăţat pe de rost.

Nu s-au gândit rău după cum se poate vedea, că piticu e destul de pasionat de activitate. Ăsta a fost atelierul nostru de pictură de azi dimineaţă, vă rog, vă rog! Că dacă tot stau cu el pînă la 11h şi suntem certaţi cu grădiniţa am zis să facem ceva creativ (altădată decupăm/lipim sau ţopăim) până plecăm (el în parc, eu un pic mai departe, la job).

Deci cam asta se întâmplă la noi în casă tot timpul. Parcul auto (ăsta e doar o parte din el, să fim bine înţeleşi) se deplasează în formaţie organizată prin toate locurile. E în stare să facă treaba asta cu o meticulozitate demnă de... taică-su (sâc!)
Aaa, şi vi s-a întâmplat să ajungeţi la servici şi să descoperiţi că aveti 1-2 sau chiar mai multe maşinuţe în geantă? Mie da. De mai multe ori. :D
PS: nu vi se pare că povestea din Cars 2 e mult mai complicată decât cea din Cars 1? E adevărat că doar am citit cartea (mersi Rux), poate dacă ne făceam curaj să vedem filmul ni se părea mai simplu. Doar că tot nu sunt convinsă că stă piticu două ore cu ochelarii de 3D într-o sală de cinema. (de ce dau sonorul atât de tare la cinema, ştie cineva?)

Întrebare

De câte ori se poate uita un băieţel (e drept, înnebunit după maşinuţe) la "Cars"?
Deocamdată răspunsul la noi este: de nenumărate.
:(((((((

Din vacanţă: la muzeul Astra

Şi eu care eram încântată de Muzeul Satului de pe Kisseleff... Ori la Sibiu totul e de 10 ori mai mare şi mai frumos. :(

Mihnea a explorat toate morile de vânt şi nu numai.


A ronţăit flori...

Şi, normal, aveam şi o maşinuţă la noi.

Morile mi s-au părut cele mai frumoase.

Din week-end (II): la Muzeul Satului

Duminică am venit eu cu ideea Muzeul Satului. Proastă idee că aici se aniversau 75 de ani şi aşa cum avem obiceiul nimerim în aglomeraţie. Totuşi suportabilă.

Numai că Mihul n-a prea apreciat iniţiativele mele şi s-a bosumflat rapid şi refugiat în braţe la tata.





(Aici sunt sandalele cele noi cumpărate cu o zi în urmă după ce am probat multe-multe perechi. Sunt un 27! 26 îi veneau fix şi chiar aş vrea să le poarte mai mult de câteva săptămâni:D. Vânzătoarele de la Lalu (al treilea an cu sandale de acolo) au fost neaşteptat de drăguţe cu noi care am început probând mai multe modele de 25 şi am ajuns chiar şi la un 28 care îi venea pentru că îi împingea degetele cumva în faţă. Cât a stat în magazin: a învăţat să meargă pe o trotinetă cu 3 roţi, a primit o jucărie şi i s-a făcut complimentul că arată de cel puţin 3 ani şi jumătate şi nu doar fizic :-))



Eeee, şi zâmbetul i-a revenit brusc după re-întâlnirea cu maşinuţele cele vechi care erau tot acolo unde le lăsasem acum un an. Mare bucurie mare.

Ooo, da, micul distrugător în acţiune.



Happy-happy, abia am mai reuşit să îl luăm de-acolo că depăşisem demult ora prânzului.
PS: Mi-am dat seama că am făcut o obsesie pentru rozul ăsta framboaz de i-am luat Mihului vreo 3-4 tricouri cam la fel. :D