Duminică am venit eu cu ideea Muzeul Satului. Proastă idee că aici se aniversau 75 de ani şi aşa cum avem obiceiul nimerim în aglomeraţie. Totuşi suportabilă.
Numai că Mihul n-a prea apreciat iniţiativele mele şi s-a bosumflat rapid şi refugiat în braţe la tata.
(Aici sunt sandalele cele noi cumpărate cu o zi în urmă după ce am probat multe-multe perechi. Sunt un 27! 26 îi veneau fix şi chiar aş vrea să le poarte mai mult de câteva săptămâni:D. Vânzătoarele de la Lalu (al treilea an cu sandale de acolo) au fost neaşteptat de drăguţe cu noi care am început probând mai multe modele de 25 şi am ajuns chiar şi la un 28 care îi venea pentru că îi împingea degetele cumva în faţă. Cât a stat în magazin: a învăţat să meargă pe o trotinetă cu 3 roţi, a primit o jucărie şi i s-a făcut complimentul că arată de cel puţin 3 ani şi jumătate şi nu doar fizic :-))
Eeee, şi zâmbetul i-a revenit brusc după re-întâlnirea cu maşinuţele cele vechi care erau tot acolo unde le lăsasem acum un an. Mare bucurie mare.
Ooo, da, micul distrugător în acţiune.
Happy-happy, abia am mai reuşit să îl luăm de-acolo că depăşisem demult ora prânzului.
PS: Mi-am dat seama că am făcut o obsesie pentru rozul ăsta framboaz de i-am luat Mihului vreo 3-4 tricouri cam la fel. :D
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu