Primele cărți citite

Nu știu cum a venit, n-am făcut nimic special, copilul a început să citească cumva de la sine.
Mai întâi toate panourile văzute prin oraș, când treceam cu mașina, toate etichetele, toate numele jucăriilor Lego pe care și le dorea și le tot însemna în catalog.
La un moment dat - prin clasa 0 (aka pe la 6 ani), ne-am pus problema că poate ar trebui să îi cumpărăm niște cărți speciale pentru această primă fază de lectură. Și am dat peste colecția de la Editura Gama dedicată chiar Primului Nivel de lectură: Învăț să citesc! pe care cred că am epuizat-o (sau pe-aproape). Era o librărie la parterul blocului unde mergeam săptămânal la pian și de-acolo ne aprovizionam cu câte un număr nou. Sunt povești clasice, rescrise foarte simplu și cu multe cuvinte înlocuite cu imagini. Nu știu dacă e o etapă obligatorie într-ale cititului (dacă mă gândesc bine, eu, personal, nu am bifat-o), dar Mihnea a trecut prin ea.Arată cam așa:

Sursă: www.edituragama.ro

La un moment dat prin vacanțele la bunica, a descoperit ediția din 1985, cea pe care o citisem pe vremuri și eu de la Aventurile lui Habarnam și s-a apucat să o citească pentru că nu găsea întotdeauna pe cineva disponibil să o facă și era prea nerăbdător să afle continuarea poveștii.

De ziua lui, în noiembrie, mama unui prieten i-a oferit Cum să-ți faci viața extraordinară în școala primară de Munro Leaf. Știu că genul acesta de cărți nu  întrunește aprobarea tuturor părinților însă noi am fost entuziasmați pentru că Mihnea a citit-o într-o zi, pe drumul de la București la Brașov.

Sursă: www.elefant.ro (unde au și un preț imbatabil pentru acest volum)

A doua zi, la Humanitasul din Brașov, pe 1 decembrie 2015, a început o altă nebunie: i-am cumpărat primul volum din Jurnalul unui puști de la Arthur (editura specializată în cărți pentru copii și adolescenți a celor de la Editura Art)

Sursă foto: www.editura-art.ro

Așa cum arată și fragmentul de mai sus, nu e chiar o carte ci un fel de bandă desenată unde fiecare pagină conține cel puțin un desen si 3-4 paragrafe. Știu că nici aici nu e unanimitate în zona de parenting în legătură cu seria lui Jeff Kinney (după cum, hm, o arată și pagina de mai sus) însă noi am cedat în fața pasiunii cu care Mihnea a devorat cărțile. Primul volum a fost dat gata în 2-3 zile iar pe 6 decembrie eram la Biblioteca Națională unde Kinney lansa în România volumul 10. Mihnea s-a întâmplat chiar să fie primul din cei cele câteva sute de puști care au luat autografe atunci.

Pe la începutul lui februarie, cele 10 volume din Jurnalul unui puști erau bifate și noi ne întrebam deja ce să mai găsim la fel de pasionant.

Cam așa arată raftul unui fan al Jurnalului unui puști.

Eu am zis că e prea devreme pentru Harry Potter care e un roman adevărat, cu pagini întregi și fără nicio poză/desen. Noroc cu insistența lui taică-său. După devorarea celor 7 filme, Mihu a început primul volum din Harry Potter ca pe cel mai natural lucru posibil. Eu tot nu credeam că are răbdare pentru așa ceva. Merge mai greu decât romanele-BD, dar nu îl lasă din mâini, îl cară după el și pe la școală unde mai „fură” câteva pagini atunci când termină mai repede ce are de făcut. Acum e la pagina 259 :).

PS: Auzind împricinatul despre ce scriu eu aici, mi-a scos din bibliotecă un maldăr de cărți despre care obligatoriu să spun că le-a citit deja. La loc de cinste, și o enciclopedie despre dinoazuri, vreo trei Winnie, doi Paddington, seria de la Gama despre care ziceam mai sus, vreo două cărți Disney și chiar una în engleză pe care zice el că a citit-o „cuvânt cu cuvânt”.

 

VA URMA: De unde ne cumpărăm noi cărțile