Sămbătă dimineaţa am urcat copilul în maşină cât am putut mai repede (deci nu foarte repede) şi, în trei ore şi jumătate, eram la mare. Cum am ajuns în miezul zilei, Mihu a avut dreptul, excepţional, la o mică întâlnire cu marea şi cu plaja (să mai zic că i-a plăcut?) după care am fugit la umbră.
Am hrănit copilul.
A tras un pui de somn.
După care am petrecut cele mai relaxante două-trei ore din ultima vreme. Şi asta pentru că, Mihu, care e, hm, un băieţel "solicitant" (asta ca să folosesc un cuvânt blând) s-a jucat în nisip concentrat şi preocupat de parcă nu era el. :D
Poza asta este mai degrabă pentru că se vede cât gunoi pot lăsa oamenii în urma lor.Unele lucruri chiar nu se schimbă, ba chiar se înrăutăţesc.
Iar asta e pur şi simplu pentru că era Mihu drăguţ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu