Plimbăreți. Partea a doua.

 În Lugoj.

 Scurtă oprire la Sarmisegetuza. Ulpia Traiana că până la Regia nu ne-am îndurat să mai facem ocolul.

 Plimbare prin pădure la Hațeg până la rezervația de zimbri. Explicat Mihului ce sunt ăia zimbri.

La Max am reușit să mâncăm fără să spargem ceva din decor ceea ce, credeți-mă, e o performanță,   mai ales că piticu era cu vreo două mașini după el, iar mașini=curse. Dacă terasele nu sunt deschise, nu e întotdeauna evident unde poți să intri cu copilul să mănânci că mai peste tot se fumează. Nouă nu ne-a ieșit din prima. :(

Și ultima oprire, Brașov, unde ne-a prins și un pic de ploaie. Ceaiul și sucul sunt la Bistro del arte care mie îmi place.
A cam fost un tur de forță. Piticul rezistă destul de bine în sensul că nu i se face rău (mie la dus mi-a cam fost) dar la un moment dat se plictisește și începe să întrebe: când ajungem la...? mai e mult? cât înseamnă două ore: mult sau puțin? și tot așa fără să obosească.
Ajută mult la drumurile lungi cu mașina o tableta sau ceva cu desene animate. Pe noi ne-a salvat. S-a mai jucat un pic cu o carte pe care se desenează cu carioca care se șterge și cu o hartă. De fapt harta asta a Romaniei a fost jucăria preferată. A făcut-o ferfeniță dar măcar l-a ținut ocupat. :)
Cel mai fain a fost când, pe la Comarnic, acolo unde se blochează din motive necunoscute circulația, piticul a zis "pipi" și a trebuit să ieșim din coloana de mașini. :D
Și tot un moment fain, pe Podul mincinoșilor de la Sibiu, piticu pe bicicletă rămâne pe pod și strigă după noi: "Ce înseamnă minciună? Mami, tati, dar ce înseamnă minciună?" Un cuplu care trecea pe-acolo (pe el cred ca l-am recunoscut) zice: "Lasă că are timp să învețe..." :)