Vulcanii noroioşi. Take two.

  

Duminică am făcut o excursie de o zi la Vulcanii noroioşi (aici întîlnirea cu vaca la care Mihul mi-a arătat "mulgătorul" care "face lapte şi brânză" :))) ), pe unde am mai umblat şi cu un an în urmă  când însă am nimerit o zi ploioasă după alte zile ploioase iar vizita la vulcani s-a lăsat cu mult noroi dar cumva cu impresii pozitive de vreme ce am zis să mai mergem o dată. 

E ok pentru un dus-întors într-o singură zi chiar dacă e obositor. Mihul doarme deobicei în maşină însă acum nu a adormit decât la drumul de întors când a căzut lat şi vă zic imediat şi de ce. Noi am făcut două ore şi un pic cu vreo 2-3 scurte opriri. Sunt cam 135 km pînă acolo.

 

 A fost cald spre foarte cald iar vulcanii nu prea au nici un fel de umbră în jur aşa că ne-a bătut soarele.

 

Pe mine zilele astea călduroase m-au luat pe nepregătite şi mi-am dat seama că nu am nici cu ce să îi acopăr capul Mihului (asta e o pălărioară recuperată de anul trecut care însă mi se pare că nu îi mai vine că acum chiar nu mai e bebe :D) şi nici cremă de protecţie solară (of, of, no. 1 pe to do list). Din cauza asta (no cremă) am preferat să şi las copilul cu o cămaşă subţire dar cu mânecă lungă că am zis să nu se ardă de tot. Că temperatura era de tricou+pantaloni scurţi, ca în Bucureşti.

 

Locurile sunt frumoase, sunt dealuri verzi ca mai sus.

 

Bonus, o făntînă cu cumpănă cum n-am mai văzut demult.

Sunt de fapt două locaţii unde pot fi văzuţi vulcanii, foarte aproape una de cealaltă. La un moment dat drumul se bifurcă, cel asfaltat duce spre Pâclele Mari iar celălalt e indicat cu "Muddy Land", Pâclele Mici dacă am înţeles eu bine. Acum, din experienţă, aş zice că cei de la Muddy Land sunt muuuult mai frumoşi, ceva mai greu accesibili, dar muuult mai frumoşi.

Primii, cei de la Pâclele Mari sunt chiar lângă şosea, te dai jos din maşină şi urci la vulcani. Noi am fost acolo după care ne-am oprit la o terasă să mâncăm ceva şi să ne răcorim la umbră am plecat spre ceilalţi. 

 

Aici e de urcat şi mers cam 500 de metri până se ajunge pe culmea dealului de unde se vede totul frumoooos şi verde, după care apar şi vulcanii, mult mai mulţi şi mai mari decît dincolo.

 Era cam 5 după amiaza, piticu nu dormise de prânz şi totuşi a urcat singur (minus vreo 50m în braţe la tata).

 

 

Ştia el de ce urcă: marea distracţie a fost să arunce bucăţi de noroi uscat intitulate "pietricele" înapoi în vulcan. I-am zis noi că se supără vulcanul şi face bâldâbâc dar tot i s-a părut amuzant.Cu asta s-a ocupat. Noi: să găsim un vulcan fără lume în jur ca să nu împroaşte piticu cu noroi. :D

 

 

Aici e la întoarcere, tot pe propriile picioare spre uimirea noastră şi fără prea multe proteste. Doar un pic. Spre sfârşit. De înţeles. I-am şi zis că a fost un pitic curajos. Care a vrut în plus să mănânce tot timpul. La dus, a mâncat sandvişurile puse pentru noi toţi. Apoi a mîncat ce am găsit "safe" la singura terasă din zonă (cartofi natur şi piept de pui la grătar, cel puţin asta mi s-a părut mie safe) după care a mai vrut portocală, măr, căpşuni, covrigi, tot ce mai aveam prin geantă. Am zis că data viitoare tre să plec cu vreo două cutii de "gustări" numai pentru el. Uf.