joi, aprilie 05, 2012

Cum se rezolvă problemele la 3 ani

Marți seara am luat piticu, am traversat parcul și ne-am oprit la magazinul de biciclete. Mai fuseserăm cu o seară înainte când am fost sfătuiți să revenim chiar cu bicicleta problemă ca să vedem dacă se potrivește cauciucul care la cifre nu coincidea exact-exact cu ce aveam noi acasă.
Bicicleta problemă era cea de lemn cu două roți care avea unul din cauciucuri făcut praf, dar praf-praf, de atâta folosință. S-au crucit și meșterii de-acolo de ce-au văzut.
La magazin ne-am așteptat rândul și când meșterul de biciclete s-a eliberat ne-am înființat și noi cu cauciucul care trebuia schimbat, plus verificată camera ca să vedem dacă trebuie să o cumpărăm la nevoie și pe aia. Operațiunea a durat ceva, vreo 20 de minute, dacă nu mai bine. Tot timpul ăsta piticu n-a zis pâs. A stat atent, atent și din când în când s-a conversat cu meșterul care l-a suspectat că "vrea să fure meseria", ceea ce Mihu evident că nu a înțeles ce înseamnă. La un moment dat a cerut un scaun că obosise, am găsit unul pe care însă a trebuit să i-l instalez acolo ca să aibă meștereala sub ochi... Când să termine, piticu: "mami, îi zici să îmi ridice șauau?" Eu, pentru că deja se făcuse coadă cu alți bicicliști care așteptau la reparații zic: "las' că o ridicăm acasă". Da' piticu nu se lasă așa că abordează problema direct: "Îmi ridici și mie șaua?" și se lansează într-o explicație care în mare vrea să zică că are picioarele prea lungi și nu se mai descurcă.
Să mai zic că meșterul nu i-a rezistat și s-a executat ridicându-i (la maxim) și șaua (ne-a taxat doar pentru lipirea camerei).
Piticu a fost mândru nevoie mare. Acu zburdă din nou pe cele două roți fără pedale. Cu viteză.

Cam la fel a rezolvat problema cu un clovn de la care am cumpărat un balon în formă (aproximativă) de avion. La un minut după, avionul a aterizat pe o pietricică și vreo 2-3 baloane din construcție au decedat. Mare dramă, mare pentru pitic care, atunci când am trecut la întoarcere pe lângă clovnul vânzător,  s-a dus glonț la el: "Poți să mi-l repari?". Și s-a executat și el.

Deci, avem un pitic vorbitor care știe să își rezolve singur problemele.

8 comentarii:

  1. tare Mihu:) baiat mare deja
    Noi inca nu suntem acolo. A mea daca are o problema o cheama pe mami sa o repare:)). Mami, m-a lovit dulapul. Cearta-l...

    RăspundețiȘtergere
  2. hi, hi, ce haioasa e Andreea cu "cearta-l!"
    Mihnea e intr-o faza din aia in care nu face decit sa spuna: eu sunt mare, eu pot singur, eu pot mai bine decit tine, nu ma ajuta!
    Recunosc ca as vrea sa isi pastreze dezinvoltura asta cu care rezolva lucrurile acu cu conditia insa sa nu treaca in obraznicie si uneori mi se pare ca linia e subtire...

    RăspundețiȘtergere
  3. :) Independent! Bravo lui! ;) ... doar nu te asteptai sa stea dupa voi. :)))))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da, doar ca uneori e cam greu de facut fata la independenta asta... :D

      Ștergere
  4. Eu zic ca e bine. Mai tarziu va intra si intr-o faza in care va fi mai timid, probabil. Apoi isi va reconsidera pozitia fata de adulti. Oricum, si daca linia e subtire, cand o va trece va fi un prilej bun sa ii explici care e diferența. Uneori tb sa faci si lucruri mai putin bune ca sa intelegi de ce nu e bine sa le repeti. Al meu e mai mare, asa ca mai ma avant si eu in explicatii...:D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. of, tare as vrea sa nu fie un timid...
      Se vede ca ai experienta. Parca se vad mai relaxat lucrurile de la tine ;)

      Ștergere