Piticu a început să "îşi dea drumul" la vorbit. Repetă deja ce aude, mai ales cuvintele mai uşoare. La multe dintre ele, alege însă să pronunţe doar ultimele silabe sau une fel de anagramare a literelor conţinute. Ceea ce ne face să avem multe omonime şi un adevărat dicţionar explicativ.
"una" = (fcţie de context) "mâna" sau "luna" sau "vreau şi eu una" sau "vreau încă una, şi în mâna cealalată"
"unu"= "unu" sau "săpunul" sau "avionul" :))
"anu"= "scaunul"
"ata"= "alta"
"ezi"= "desenezi"
"ane"= "creioane" (colorate)
"dusssssssss"= "duş"
"usss"= "urs"
"ate"= "lapte" sau "noapte"
"ane"= "haine"
"aca"= "geaca"
"ene"= "desene" (animate)
"tete"= "trepte"
"ete"= "pietre"
"cosss"= "coş"
"este"= "peşte"
"aste"= "paste"
"dida"= "minge" (greu de spus de unde până unde)
"uta-uta" = "huţa-huţa" (ăsta e cuvântul obsesiv al ultimelor săptămâni, cel care o exasperează pe mama)
"uc"= "suc"
"esti"= Nestea :)
"oşie", "oşu"= "roşie", "roşu"
"anu"= "galben"
"abă"= "albă"
"oz"= "roz"
"erde"= "verde"
"os"= "jos" sau "os"
"us"= "sus"
"tatane" sau "catane"= "castane"
Cel mai frumos e când mimează "puţin-puţin" şi îşi strânge degeţelele undeva lângă buze şi mijeşte şi ochii sau "mult-mult" când îşi întinde braţul până sus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu