La oftalmolog

Nimic grav, ochişorii albaştri sunt bine sau aproape bine.
Luni seara am văzut însă conjunctiva cam roşie şi mai întâi am zis că o fi pentru că tocmai se frecase. Marţi dimineaţa era tot aşa iar marţi seara l-am târât la un oftlamolog care ne-a confirmat ce bănuiam: conjunctivită alergică, avem de pus picături câteva zile (ehe, aici am încurcat-o că nu vrea defel, e un calvar :(((( ). Dacă nu se repetă foarte des ne-au zis că nu e motiv de îngrijorare. Şi ar fi bine să ne dăm seama de la ce: praf, polen, parfum, substanţe chimice. Ni s-a sugerat spre exemplu că poate fi soluţie de curăţat covoarele - hi, hi, noi nu avem covoare în casă :D. Oricum lista înţeleg că e infinită.
Partea bună este că dacă tot am ajuns la oftalmolog de nevoie, am făcut şi testele de vedere (pe care ne sfătuise şi pediatra să le facem că noi n-am fost încă la un control specializat). Aşa că am stat vreo oră acolo tot făcând teste (simpatice, adaptate pt copii, cu animăluţe) şi măsurători. Care (hura!) au ieşit toate bune, ba chiar spectaculoase pe alocuri (ni s-a spus) că la vederea la distanţă pe care au testat-o, până la vârsta lui Mih trebuia să vadă pînă în punctul 0.6 şi el vedea deja 1.0. Deci, e de bine. :) Plus ni s-a explicat că, deşi poate uneori avem senzaţia de uşor strabism, de fapt e doar o iluzie din cauză că are pleopele oblice (ups :D) dar măsurătorile arată că ochişorii lui sunt de fapt bine centraţi.
Vultur, ce mai.
Am bifat-o şi pe asta.
Acu sper să treacă şi conjunctivita, deja roşeaţa s-a mai dus.
PS: Aveau acolo nişte boluri cu caramele. Prima dată cînd o dnă asistenta a vrut să îi dea una, Mih i-a explicat foarte serios că el nu mănîncă bomboane pentru că bomboanele fac rău la dinţi. Când o altă doamnă dr i-a întins una, a luat-o. Şi l-am şi lăsat să o mănânce în pauzele de aşteptare între diversele măsurători. Nu mai zic că a mai băgat mâna de două ori în bolul cu bomboane când a ajuns din nou la dna dr. Noroc că nu l-am lăsat să le mânănce pe toate. Şi uite aşa învăţat copilul meu gustul de caramele. La oftalmolog. (În paranteză fie spus, aproape că le merita că a fost cuminte-cuminte de ziceai că nu e el). :D
Later edit: am reuşit în sfârşit să îi dăm picăturile fără scandal şi plâns. La a treia încercare. I-am promis anterior şi cadou-maşină şi (ups) ciocolată dacă ne lasă să i le punem că eram disperaţi (iar cu picăturile pt ochi chiar nu poţi să îl păcăleşti şi să i le pui în altceva). N-a mers. Acu a avut tata ideea să îi promită un... card. Un banal card de plastic. Şi a mers. Nici acum nu ştiu de ce cardul de plastic a bătut maşina şi ciocolată, principalele atracţii. Nu mai contează. Hura!