Noi ce facem?

Ieri la locul de joacă, la groapa de nisip, în timp ce Mih se juca cu lopăţica şi camionul foarte "peaceaful", un băieţel a venit la el şi fără nici o introducere, a încercat să îi smulgă lopăţica din mână. Mihul meu nu o lăsa, băieţelul insista, Mih s-a pus pe plâns, eu am intervenit şi i-am propus băieţelului grebla cu condiţia să nu mai tragă de lopăţica Mihului. L-am linistit pe Mih din plâns, explicându-i ca băieţelul vroia să îi vadă lopăţica dar nu a ştiut să i-o ceară.
La vreo 5 minute, Mihul continua să se joace liniştit, acelaşi băieţel vine şi vrea să îi smulgă din mână camionul, Mih nu îl lasă, băieţelul îl împinge, îl răstoarnă pe jos pe spate, eu sar să îl ridic pe băieţel de pe fii-miu, Mihul e deja în hohote de plâns, mama respectivului nu prea face nimic.
Eu enunţ că nu aşa se procedează, nu aşa se face şi îi spun lui Mih (care tot plânge) că are dreptate şi că nu se face aşa cum a făcut băieţelul cu pricina.
Mama respectivului are o reacţie slabă explicându-mi că nici al ei nu făcea aşa, dar că şi pe el l-a împins cineva şi a învăţat. Bun şi după aia a încercat să vină cu odrasla la Mih să îi ofere o locomotivă...
Mih printre sughiţuri: "ţelul (băieţelul) ăla nu e bun, îl arunc la coş" (aşa zice el cînd se supără pe ceva).
Io acu ce îi zic copilului? Cum să reacţioneze când cineva evident că îl agresează. Eu nu am fost capabilă decât să îi spun că nu aşa se face şi că "noi nu aşa facem". Dar eu ce mă fac dacă cineva îl loveşte?
Taică-su, mai inventiv, i-a sugerat aseară ca atunci când îl supără cineva "să facă ca tigrul". Ăsta e un soi de mârâit pe care ni-l face şi nouă când se supără. Dar nu sunt sigură că ajută...
Deci noi ce facem?