Pentru că tata avea oareşce remuşcări că nu s-a întors din preumblări cu trenurile şi şinele cerute, le-a comandat... Şi au ajuns a doua zi. La despachetare, nu mi-e clar cine era mai nerăbdător să le monteze. :D De remarcat că Mih şi-a căutat imediat trusa de unelte şi stă acolo cu propria şurubelniţă în mână!
Well, aşa arată întregul sistem montat (aici e dimineaţa, a doua zi, primul lucru pe care l-a făcut în pijama fiind: să verifice şinele). Cum presimt că se vor mai adăuga dacă nu şine măcar ceva construcţii, nu mi-e clar pe unde ne mai rămâne loc de altceva.
Şi recunosc că înainte nu înţelegeam de ce jucăriile "branduite" trebuie să coste sensibil mai mult decât unele "ne". Acu măcar pe jumatate înţeleg. Adică la Thomas, de când suntem cu şinele şi locomotivele în casă, Mih forfoteşte pe-acolo şi povesteşte sau re-creează diverse întâmplări/incidente din revistele sau filmuleţele cu respectivele locomotive... Are ceva sens.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu