Sâmbătă am avut cea mai horror experienţă cu piticu la cumpărături.
Nu e prima oară când îl luăm dar nu e nici o regulă să vină cu noi. Când putem evita, prefer să nu îl car cu mine la hipermarket dar dacă nu se poate, vine cu noi. Sâmbătă a fost una din zilele când a fost cu noi.
Well, ştiţi reality show-urile cu copii care urlă şi plăng în mijlocul magazinului că vor una sau alta şi pe părinţii nu ştiu cum să îi abordeze sau liniştească? Exact de asta am avut noi parte. :((
Degeaba am stat lângă el şi i-am amintit că nu asta am venit să cumpărăm, că avem o listă de cumpărături şi nu vom putea lua tot ce vedem pe raft (plus că era vorba de nişte chestii fără sens). Tot ce altădată funcţiona acum nu mai ajungea pînă la el. Ca să îl iau de lângă un raft am fost obligată să îl salt în braţe şi nici aşa nu s-a liniştit că mă lovea şi apostrofa :(( Şi am avut 2-3 astfel de momente de n-am mai înţeles nimic.
Punctul bun e că am reuşit să îmi păstrez tonul calm. Partea proastă e că n-am soluţii.
Nu vreau neapărat să îl car după mine în magazine dar aş vrea totuşi să fie posibil să intru cu el într-un magazin fără să-mi fie frică de o criză.
Până acum lucrurile funcţionau: îi spuneam de la început ce cumpărăm şi stabileam eventual dacă urma sau nu să îi luăm şi lui ceva şi chiar dacă se agăţa de ceva de pe vreun raft, ştia să îl şi lase.
Sâmbătă n-a mai mers nimic.
Şi e acelaşi copil cu care mă pot înţelege perfect, cu care pot face o grămadă de activităţi. Nu l-am schimbat. :(
WOW! nasol moment. Şi noi trecem prin aşa ceva. dar, deocamdată, slavă Domnului!, la scară mică. deh, picea are doar 1 an si 10 luni. Dar să ştii că e tare tare căpoasă. Azi, de ex, a pus ochii pe măcinici. Şi a urlat de mă ştia tot Realul. Am dres-o dându-i furcte. La casă a văzut iar măcinicii. dar noroc cu ta-su că i-a distras atenţia, iar vânzătoarea, la rugăminţile mele, a turnat rapid măcinicii în rucsacul meu şi nu pe bandă, aşa cum trebuia să facă. Mi-e groază cum o face mai încolo!
RăspundețiȘtergereda, dificil moment. Si la 2 ani si vad ca si la 3. :(
ȘtergereDin pacate la virsta noastra nu mai functioneaza distrasul atentiei :(
mai, eu cred ca a fost el mai prost dispus in ziua cu pricina. sau treceti intr-o noua etapa, deloc placuta, si pentru care nu exista neaparat solutii care sa functioneze as we speak. exista rabdare, pe care ti-o doresc din plin :)
RăspundețiȘtergerenoi avem o regula din a merge cu ei la cumparaturi saptamanal, inca de acum vreun an, pentru simplul motiv ca nu avem cu cine sa ii lasam. asteapta cu nerabdare momentul.
intodeauna sunt mancati si dormiti cand plecam, stabilim de acasa ce luam si o data la ceva vreme, le iau si lor ceva, nu neaparat ceva dulce sau o jucarie, dar ceva nou, eventual colorat, cu care sa poata face ceva cand ajungem acasa. carton colorat, de exemplu.
daca procedam asa, nu avem probleme majore.
da, rabdare.
RăspundețiȘtergereera si mincat si dormit.:(
sper sa gasim calea buna.
auch..nasol :(
RăspundețiȘtergereeu cred ca ori a avut o zi nasoala, din motive neclare pentru voi,d ar absolut evidente pentru el:D. Si asa a rabufnit.
Ori, e o noua faza, care o sa treaca. Nu prea ai ce face decat sa stabilesti regulile dinainte, sa scurtezi shoppingul cat mai mult, sa eviti zonele cu atractii si sa te rogi ca va fi bine.
Altceva nu cred ca poti face...
Cel putin la noi am remarcat ca in momentul crizei e inutil sa rationez cu ea, sa explic, sa negociez. Trebuie sa o las sa se calmeze, vorbindu-i calm, stand langa ea, dar nu luand-o in brate ca e jale :D. Dupa ce trece criza discutam.
Noi inca n-am avut d-astea urate in afara casei. La noi luptele grele se duc la domiciliu
Pupici si forta KAmelia. trece si asta:)
Pe moment mi-e frica sa repet un shopping cu el.
RăspundețiȘtergereSi intr-adevar nu mai ajungea nimic din ce ziceam la el in momentul crizei.
La noi vad ca sunt si in afara casei... Pur si simplu mi se pare citeodata ca nu mai stie ce sa faca, e cumva in cautarea unui model comportamental si atunci izbucneste.
Mersi de incurajari.
Of, eu am crize de-asta pe-afara. Atunci cand nu-l las sa iasa in bulevard, fix in calea masinilor (ca acolo nu e zapada, deh!), sa treaca strada fara mine, sa se penduleze in mijlocul strazii pe trecerea de pietoni, sa intre intr-o balltoaca care-i trece de genunchi. Se zbate in bratele mele, urla si se da cu fundul de pamant. Si nu e una, sunt "n" . Am creierii zob. E groaznic!
RăspundețiȘtergereIn magazin nu am avut parte inca de crize. L-am luat mereu cu noi la cumparaturile saptamanale, l-am pus pe cos rontaind ceva sau l-am bagat in cos sa se joace cu sticle si alte produse pretabile manevrarii. Cand nu mai vrea, il las pe jos, alearga, dar nu se baga la rafturi. Deloc. E drept ca el nici in casa nu scoate nimic din sertare, desi le tot inchide si deschide peste zi. Insa nu e timpul pierdut nici la noi.
Momentan si eu am creierii un pic zob.
RăspundețiȘtergereTeoretic cind creste ar trebui sa poti sa te intelegi pe mai multe niveluri cu el. :(
:( sper sa depasiti repede etapa asta. .. poate a fost doar un incident izolat...
RăspundețiȘtergereda, si eu sper.
Ștergeremici crize mai avem si acasa dar nu de amploarea asta.
Sunt unele zile... pe care eu le inchid intr-o cutie si gata. Taman am avut una recent si ma gandeam la postul tau, ca nu apucasem sa comentez si sa-ti spun ca trec, sunt pur si simplu zile proaste... :D acum aveam nevoie si eu de incurajarea asta. Trec, trebuie doar sa iti dai timp sa pui lucrurile in perspectiva, sa te repliezi si sa vezi ce alta abordare ai putea incerca, intr-o zi mai buna, cu mai mult calm si mai mult soare :-).
RăspundețiȘtergereDa, stii, da' ma culpabilizez, imi zic ca n-am citit destul, n-am cautat destul, n-am incercat destul de nu stiu cum sa ma port. :(
Ștergere