duminică, februarie 12, 2012

Cirque du Soleil: magie și nu prea

Am ieșit cam dezamăgiți aseară de la Saltimbanco (unde am fost fără Mih).
Eu așteptam un spectacol complet, numere de circ încorporate în dans, muzică, lumini, sunet, culoare. Și credeam că o sa fie foarte frumos la nivel vizual și o să îmi dea așa, o senzație de vis. Aveam în minte un spectacol pe care l-am văzut acum câțiva ani în Quebec, făcut de un co-fondator al Cirque du Soleil care între timp a părăsit vechea gașcă:

Saltimbanco a fost mai puțin de atât. Mă așteptam să fie mai inovativ și a fost mai... clasic.
E foarte colorat, se joacă frumos cu luminile, sunt câteva numere pe care le-am adorat: prăjinile chinezești,

balansoarul rusesc,

bungees de la sfârșit.

Geniale! Momentele de mimă pe mine m-au cam plictisit, mi s-au părut prea lungi în economia spectacolului și parcă îi rupeau ritmul.
Sunt câteva momente în spectacol în care totul curge frumos și e foarte baroc.
Dar nu e atât de magic cum mă așteptam :)
Plus că două dintre numerele care figurează în dosarul de presă internațional au lipsit cel puțin la spectacolul la care am fost eu sâmbătă după-amiază: un număr pe bicicletă și un duo la trapez. Suficient ca să îți dea senzația aia proastă că au venit în București cu varianta scurtă a spectacolului.
Organizatoric:
- ne-a luat vreo douăzeci de minute să parcăm, nebunie mare. Tipic românesc, prima parcare era ținută închisă de niște neni pe motive necunoscute deși scria pe ea că e parcare pt spectacolul minunat (nu mai zic că taxa de parcare a fost încasată în avans și fără bon fiscal, chitanță, ceva). La ieșire, din nou nebunie, partea a doua.
- noi ne-am așezat cuminți pe scaun cu 10-15 minute înainte să înceapă spectacolul dar, spectatorul român nu s-a dezmințit și a continuat să ne ridice până pe la și 25!!! După pauză, la fel.
- în pauză, coadă de vreo 30 de persoane la toalete
- un soi de taraba cu suvenirurile oficiale ale Cirque du Soleil improvizată cam penibil într-un colț propunea tricouri (urâte) cu 120 lei și tricouri pentru copii, tot urâte, cu 100. Și brelocuri cu 50. What?
Note to myself:
- puteam să îl iau liniștită pe Mihul că nu cred că s-ar fi plictisit prea tare, probabil ar mai fi întrebat una-alta, dar cred că ar fi gustat unele numere mai mult decât mine. Când am luat biletele mi s-a părut că nu e pt copii așa mici însă am văzut în jur și mai mici și sincer, nu am fost deranjați de nici un pitic care să își exprime zgomotos nerăbdarea sau așa ceva.
So, dacă mai vin, poate vin cu un spectacol mai reușit. Și sigur îl vede și Mih. 

4 comentarii:

  1. Chiar sunt curioasa cand vor reveni in Romania...

    RăspundețiȘtergere
  2. da, si eu. acum am asteptari mai realiste si macar il voi lua si pe Mih ;). Cred ca mai vin dupa succesul avut.

    RăspundețiȘtergere
  3. Mi-am dorit si eu sa ajung, dar a trecut timpul si bilete nu au mai fost cand m-am trezit eu.

    RăspundețiȘtergere
  4. pai si noi am mai gasit la unul din spectacolele adaugate ulterior ...

    RăspundețiȘtergere