Cu copilu în vacanţă

Cu un pic de recul, să zic şi eu cum a fost cu Mihu în vacanţă că a fost prima dată când am ieşit cu el din ţară altundeva decât la mare... Până acum am fugit de câteva ori (vreo 5, ups!) şi l-am abandonat cu bunicii că am zis că nu poate să bată oraşele cu noi....
Per ansamblu, aş zice că a fost bine, cumva mai bine decât mă aşteptam mai ales în sensul că piticul a rezistat la oboseala implicată de călătorie...

Din cele vreo nouă zile cât am fost plecaţi două au fost cumva pierdute pe avion, în încă vreo două am mers cu trenul până la Marea Nordului şi înapoi iar în altă zi am bântuit aproape ziua întreagă prin Bruges. În niciuna din zilele astea n-am mai reuşit să culcăm piticul la prânz (el care acasă nu pierde somnul în nicio zi) şi a rezistat fără mari probleme aş zice.

Despre drumuri aş mai zice că trei ore de avion sunt un pic cam mult pentru răbdarea celor trei ani şi jumătate ai unui băieţel cu multă energie care nici nu vrea să doarmă în avion deşi e exact ora lui de somn. I-am citit, i-am dat să mănânce, s-a uitat la tableta lui la desene animate, s-a jucat cu hubloul de la avion, cu maşinuţele... I-am dat să sugă ursuleţi Haribo ca să îl ajute să facă faţă diferenţei de presiune (i-am folosit şi când era mai mic şi nu îi era foarte clar cum trebuie să înghită ca să îşi regleze urechile înfundate). Noi am şi paţit-o la unul din drumurile cu avionul de anul trecut când cred că era puţin răcit sau înfundat la nas şi nu a reuşit să îşi egalizeze presiunea şi a ţipat de durere şi la decolare şi la aterizare (am păţit-o de altfel şi eu acum mai mulţi ani, eram răcită rău iar durerea a fost înfiorătoare).
Per total, aş prefera dacă se poate zboruri de maxim o oră şi jumătate.
Tot în vacanţa asta am bifat şi primul drum cu trenul al Mihului. A fost ok, a durat aproximativ două ore, nu s-a plictisit foarte tare, s-a mai uitat pe geam, a mai întrebat, s-a mai uitat la desene animate (again), s-a mai jucat cu Anouk. Doar că vorbea cam tare pentru gustul meu şi am încercat să îi mai temperăm voioşia...
De altfel tot acum ne-am "dat" şi foarte mult în metrou, ceea ce piticului nu i-a displacut, ba dimpotrivă. Problema era că:
- vroia neapărat să îşi găsească un scaun pe care să se urce şi să se cocoaţe cu faţa spre tunel ca să admire... nu ştiu exact ce că doar nu erau decât nişte găuri negre ca în orice alt metrou. Dar lui i se păreau foaaaarte interesante.
- după ce coboram din metrou, mă ţinea de fiecare dată pe peron până când metroul dispărea şi nu se mai vedea. Şi n-am reuşit să-l conving să renunţe la ritualul ăsta cu nici un preţ.
Altă observaţie legată de drumuri este că totuşi... piticul oboseşte... Noi anul trecut când am bătut insula grecească pe care eram, am folosit încă căruciorul şi tare bine ne-a prins. Acum n-am mai avut aşa ceva şi, sincer, uneori ar fi fost tare util că Mihul are peste 17kg, eu nu mai pot să-l duc în braţe şi chiar şi pe tata l-a cam dărâmat... Deci eu cred că voi pleca fără ruşine cu un cărucior în vacanţa următoare dacă voi putea...

Altă premieră a fost că a stat în aceeaşi casă mai multe zile cu un alt copil, finuţa noastră de un an şi zece luni. Mie mi s-a părut că au convieţuit bine chiar dacă îşi găseau mereu motive să se alerge unul pe celălalt, să se dispute pe câte ceva dar una peste alta era un soi de atracţie între ei. Aşa cum ştiam, Mihu e cam pârâcios şi venea una-două la noi cu "uite ce a făcut Anouk"... Anouk îl striga tot timpul : "Minea, Minea". A fost funny, plăcut dar şi greu de făcut faţă :D

A fost bine şi pentru că am scăpat fără vreo răceala deşi nu ar fi fost de mirare că am plecat de aici de la vreo 30C şi am stat acolo la 15C. Ba chiar 12C care combinate cu nişte vânt dădeau o senzaţie de frig brrrrrrr.

Şi dacă cu somnul am mai putut să tragem chiulul, cu mâncatul la ore fixe n-am prea putut că piticului i se face foame la orele când mănâncă deobicei şi dacă nu i te prezinţi cu farfuria nu prea te mai înţelegi cu el...Plus că mi s-a părut că şi drumurile îi fac foame, cel puţin pe avion şi în aeroporturi a vrut aproape non stop să mănânce :D E drept că am mai călcat şi pe lângă cu healthy food (e şi greu cu câte o tonetă de gauffre la fiecare pas şi cu câte o şocolaterie la fiecare jumătate de pas) dar în mare aş zice că am hrănit copilul destul de raţional... Plus că nu ştiu cum s-a făcut că pe unde mergeam se găsea cineva care să îi ofere câte o acadea !. Şi la un moment dat am obosit să mă mai lupt cu ele.

Altă observaţie ar fi că la trei ani şi jumătate se pare că nu eşti deloc impresionat că în jurul tău se vorbesc numai limbi pe care nu le înţelegi şi ţi se pare foarte normal să le vorbeşti aceloraşi în limba ta. :) Mi s-a întâmplat să susţin conversaţii prin metrou cu necunoscuţi urmare a limbuţeniei piticului :D.

Dintr-o perspectivă mămicească acum, a fost vacanţa în care am făcut cel mai puţin shopping. Aproape deloc. Bine, ne-am întors cu vreo două kilograme de praline că după ce vezi butic de ciocolată după butic de ciocolată începi pur şi simplu să vrei să mănânci ciocolată :D. Am dat o raită pe la Hema să dotăm piticu cu cizme şi pelerină pentru expdiţia la Marea Nordului şi bine am făcut. Şi în ultima zi, chiar înainte să urcăm în avion, am ajuns într-un outlet de pantofi de unde am plecat cu o pereche de sandale şi cu o pereche de Conversi, ultimii absolut delicioşi, aştept toamna să îi încalţe. Evident pentru Mihu.

La Marea Nordului

 Echipamentul corect pentru Marea Nordului este chiar acesta. Ba încă eu nu aveam pentru Mihnea hăinuţe suficient de groase şi atunci am pus pe el mai multe straturi plus am folosit pelerina de ploaie şi împotriva vântului.

 În prima zi, pe lângă frig (maxim cred 12 grade) ne-a mai şi plouat.

 În compensaţie, peisajul e absolut deosebit, plaja nesfârşită... O mică mostră aici jos.

 

 Sărutul de pe dune :D

În a doua zi, a fost mai bine. Cu vreo patru grade mai mult şi soare. Băştinaşii se dezbrăcaseră şi câţiva erau la soare pe şezlonguri. Mihul şi cu tata au traversat prima bucată de apă şi s-au avântat puţin în valuri (foto sus). Piticu nu prea înţelegea el de ce nu se poate dezbrăca să facă baie...

 

 Ziua a avut un final extrem de fericit pentru pitic care a condus timp de oră o maşinuţă cu pedale numai bună pentru staţiunea cu străduţe liniştite în care eram... În ultima poză e casa în care a stat timp de vreo şase luni Einstein. La De Haan.

La Bxl

Înainte de cuvinte (poate după ce îmi mai revin după lovitura de mai jos), câteva poze din vacanţă.

 

În Grand Place, printre flori şi cu omniprezentul Manneken Pis de care Mihu s-a îndrăgostit. Cum ajungeam în centru, cum făceam o tură să îl vedem pe cel "adevărat" plus că ni-l arăta în toate vitrinele (şi avea ce să ne arate). Bineînţeles că ne-a întrebat dacă a trăit mai demult, dacă e vechi, dacă a murit şi... ce e ăla un simbol  (că m-am apucat eu să îi explic că Manneken Pis e un soi de simbol al Bruxelles-ului, foarte inteligent din partea mea). Cel mai amuzant i s-a părut un Manneken din ăsta care făcea pipi bere :)) Una peste alta e un simbol care se pare că e atractiv şi pentru categoria 3 ani. :D

 

Aici o învaţă pe finuţa noastră numai lucruri bune: specialitatea casei, săritul în pat.

 

Desigur că a vrut să care numai el căruciorul spre exasperarea adulţilor implicaţi. :D Şi aici un moment de tandreţe cu Anouk. Dar mai multe despre convieţuirea celor doi pitici şi cu cei doi pitici în episodul cu vorbe promis pentru mai târziu.

 

Fructe în Grand Place.

Şi alte lucruri bune de învăţat, tz, tz, tz. În Parc de Bruxelles sau Parc royal cum îi mai zice.

 

Căţărat la locul de joacă din Parc Royal şi la marché aux puces din Jeu de Balle.

 

Aici încercăm să ne descurcăm cu doi. :(

 

În Parc du Cinquantenaire, seara. Noi suntem undeva pe la capătul aleii.

 

La Atomium într-o zi friguroasa, friguroasă, cam ca de februarie la noi.

 Mai urmează nişte episoade de poze imediat ce durerea difuză din naso-cap se mai duce ;).

La mulţi ani, Anouk!

Finuţa noastră bruxeleză face azi un an şi e din ce în ce mai frumoasă. La mulţi ani, Anouk!!! Te pupăm.

Meniu de creşă la Bruxelles

De când Anouk a început diversificarea la creşa cea bruxeloază, mama ei mă tot întreabă: tu când ai inceput să îi dai carne de porc lui Mih? Dar de miel? Dar chestii dulci?
La grupa de 9-12 luni (!!!), nutriţionista de la creşa bruxeloază are în meniu carne de porc, de miel şi dulceaţă (pe pâine albă). De am început să ma îndoiesc că meniul nostru cu carne de porc şi miel abia după 3 ani, dulceaţă după un an, un an şi jumătate, s.a.m.d. o fi cel bun.
La naiba, chiar aşa diferite sunt viziunile pediatrilor şi nutriţioniştilor? Că io nu mai înţeleg nimic.
(Nu mai zic că au şi carne de struţ în meniu, dar asta deja mi se pare doar o excentricitate).

La mulţi ani, Anouk!

Anouk face 6 luni. Deja! Nu-mi vine să cred... Stă în fund şi a început să pape după cum arată ultimele fotografii. În curând se va juca cu Mih :D. Pupăm "finuţa"! :))

Anouk

Cum ziceam, între Crăciun şi Anul Nou l-am abandonat pe Mih la Bucureşti cu bunica şi am fugit să îi facem baie lui Anouk cea veselă şi cuminte. Aici dovada.

Anouk avec sa belle marraine bruxelloise. Am zis.

Aici, toti trei. Cam ca şi în facultate numai că avem un plod în braţe. :))


Aici ne pregăteam să plecăm spre biserică.

Anouk şi cele trei graţii după baie.

Cu mami înainte de botez. Exersam.

La şedinţa foto cu Ionel. Noi eram la magazine. :))

Era să uit poza mea favorită.

Două picioruşe de balerină. Oare-ale cui or fi?

De atmosferă.
Ultimele două poze artistice sunt evident copyright Cornelie, ca şi prima de altfel.

Crăciunisme (răzbunarea)

Până să îl facem pe Mih elf, s-a îmbrăcat Anouk în spiriduşă. Asta e de fapt răzbunarea. A mea. Pt că mama lui Anouk a râs când, la primul Crăciun, l-am facut pe Mih elf dansator pe o felicitare.

Aici e dulce. Am zis.

Mlle Bavarde - trois mois déjà!

Bruxeloaza noastra face deci trei luni. Până să îi facă mama ei blog :))), îi spunem aici la mulţi ani! Încă puţin, să vezi ce o pupăceşte Mih.

wow ce serioasă sunt!

isn't she lovely?

puteţi să credeţi ca Anouk plânge? eu nu :)

În caz că nu se vede: 3 luni, 5,450 kg, 61 cm. ;)