Jurnalul lui Mihnea: Tot despre Sicilia...

E aproape imposibil să îţi parchezi maşina. Mai peste tot. Noi la început nici măcar nu înţelegeam sistemul de parcare....

GPS-ul e indispensabil dar uneori te poate purta pe niste drumuri imposibile, deci trebuie combinat cu o hartă bună şi recentă.

Benzinăriile sunt rare, aşa că pe autostradă e bine să intri cu rezorvul plin ca să nu ai vreo supriză neplăcută. De altfel autostrăzile mi se pare că au mult mai puţine spaţii de servicii decât la noi (toalete, spaţii de oprit, etc).

În sud-vestul insulei oamenii au o problemă mare cu gunoiul menajer. Bine, nici în nord nu e perfect dar acolo fiecare şi-l duce la tomberoanele din colţul străzii care uneori se transformă în mormane de gunoi urât mirositor. În sud-vest nu se mai oboses să-l ducă până la tomberon aşa că îl aruncă pe câmp. Aici e vila de vacanţă şi după gard e un câmp cu gunoi menajer. Lovely. De aici cred şi drumuri murdare, cu gunoi pe margine...România e o ţară curată, a trebuit să mă duc în Sicilia ca să mă întorc cu drag în ea :D

Am mâncat prost şi scump în restaurante.... În Taormina la ora 15 nu au mai vrut să ne primească că închideau bucătăria pentru seară.

Dulciurile sunt faine, am amintiri plăcute despre canoli (un foietaj umplut cu ricotta), despre tot felul de fursecuri (cumva în stilul dulciurilor orientale) cu fistic şi migdale precum si despre un soi de panacotta. Şi despre o îngheţată cremoasă de fistic... Migdalele şi fisticul fac parte din bogăţiile insulei (extrem de aridă şi lipsită de vegetaţie) aşa că le găseşti în multe produse. Au un soi de pesto de fistic dar şi o cremă dulce de fistic, etc...
Nu am înţeles însă hamburgerul (de fapt o brioşă) cu îngheţată (îmi provoca greaţă numai vederea lui) şi nici granitele (făcute cu chestii naturale) din sud...Înţeleg că în sud mănâncă la micul dejun genul ăsta de brioşă uriaşă umplut cu granita ceea ce pentru mine e inimaginabil...
Am apreciat însă o specialitate locală care se cheamă arancino şi care e de fapt un bulgăre de orez umplut fie cu carne şi roşii, fie cu brânză şi şuncă şi apoi prăjit în ulei.
Mi-au plăcut şi pastele lor à la Norma (cu vinete), precum şi cele cu anghinare. Anghinarele sunt şi ele un produs local (cred), e folosit şi pe pizza iar eu am gustat o pastă de anghinare foarte bună.
Tot produs local şi ieftin este şi anşoa. L-am mâncat pe pizza (bun, bun) şi l-am văzut în nişte borcănoaie adevărate cu 10 euro, dar n-am mai apucat să luăm.

Ce mi-a mai plăcut a fost frizzantele care uşor-uşor a detronat prosecco şi am făcut abuz de el cât am putut. :). Adulţii, se înţelege.

Tot la capitolul descoperiri ar fi fructele de cactus. In livada celei de-a doua locaţii îi culegeam direct de lângă casă şi îi mâncam şi în salată combinaţi cu un pic de limoncello (alt produs local) şi ţinuţi la rece. De altfel livada casei era cu tangerine (care însă se coc prin februarie-martie, atunci cred că e bine de venit:))), dar avea şi vinete, ardei, tot felul de plante aromatice (salvie, rozmarin, diferite tipuri de mentă şi încă multe pe care nu le recunoşteam). Toate cultivate bio.

Cum nu era sezon de citrice, în mai multe locaţii unde am cerut suc proaspăt stors de portocale pentru Mihnea ne-au replicat aproape jigniţi că în perioada asta nu au. În altele l-am cumpărat, mă gândesc că or fi fost portocale importate ceea ce e o probabil o crimă de lezmajestate acolo pe insulă.

Îmi place ideea lor de "aperitivo" adică ceva vin/alcool cu gustări gen antipasti... Aş tot putea sta la terase aşa... Numa să găsesc între timp şi ceva cu care să hrănesc copilu... Well, bruschetele si parmezanul sunt sigur pe gustul lui.

Later edit: zic să pun şi niste poze.