Din week-end (II)

Duminică dimineaţă băieţii au fost la teatru, de fapt la păpuşi dansante în Herăstrău, la Roaba de cultură. În drum spre locul de joacă au aflat că la terasa de la Tête-à-tête ar fi în fiecare duminică câte un spectacol de teatru pentru copii. Noi am nimerit pe-acolo exact pe la 12h (când începe) în urmă cu două săptămâni.
Aşaaa. Seara am fost să vedem cum e spatiul de la Strada de C'Arte. Simpatic. Unele edituri (Trei, spre exemplu) au 30% reducere la toate cărţile.
Am descoperit covorul artificial pus lângă "Cal", se-auzea şi-un pic de muzică de la concertele în aer liber. Fain de tot. Mihu a zburdat, ba chiar şi-a găsit şi o parteneră de joacă.

După care am fugit să prindem măcar juma din spectacolul celor de la Les studios du cirque. Foarte vizual, spectaculos, cumva ireal. Şi Mih a fost super încântat cînd au început să zboare pene peste tot.

Cam aşa ceva s-a văzut:

PS: a fost cumva week-endul cu cele mai multe evenimente culturale in Bucuresti sau doar mi se pare mie?

Din week-end (I)

Amestecate. Ne-am (re)împrietenit cu terasa de la Verona unde era linişte, copii, spaţiu de zburdat, umbră, soare... Am descoperit că la prânz au şi un soi de bufet (19 lei) cu unele feluri care păreau "children friendly". N-am încercat că tocmai ce bucătărisem acasă dar cred că în alt week-end ar fi drăguţ.
În Kisseleff e un fel de expoziţie-instalaţii numai bune de investigat. Am încercat să nu dărâmăm nimic. :D
Am văzut de departe coada de la Antipa. Oare o fi interesant şi la doi ani şi 10 luni? Poate mergem când se mai liniştesc doritorii...

It's a miracle!

S-a întâmplat şi minunea: Mihul colorează! Aseară a făcut asta măcar o jumătate de oră ceea ce este o mare-mare premieră.
Învingătoare au fost acuarelele. Adică după ce creioanele colorate si cariocile l-au lăsat indiferent, astea l-au prins.
Nu, nu a făcut cine ştie ce creaţie liberă, a colorat nişte şabloane din Cars (of course! - mersi Corina pentru cadouri, după ce am terminat şabloanele de la tine, am printat eu unele noi) dar coloratul este un mare eveniment în casa noastră. Trebuia şi imortalizat. :D

Prima zi de grădi

Cîteva poze că nu am cuvinte incă. Şi nici nu sunt foarte convinsă că vor fi multe alte zile de grădi în faţă (anul ăsta cel puţin).

Later edit:

Nici acum nu am prea multe cuvinte dar totusi, dupa doua zile situatia e cam asa:
- lasat dimineata la 9h copilul entuziast (cam cum se vede in pozele de sus) la gradi. Nu plinge la despartire desi se cam plinge la greu pe-acolo (sincer eu nu cred ca as rezista ca educatoare).  Am mai stat vreo zece minute si l-am mai intrezarit jucindu-se calm cu un baietel cu masinuta.
-recuperat copilul la 12h - 12h15 ca un pisoi plouat si abandonat si cu ochii rosii. Si se lasa moale pe mine si imi zice ca ma iubeste... (well, mihnea nu face foarte des chestia asta...)
Ieri mi-a zis ca s-a certat pe masinute cu niste baietei si de-aia a plins (asta nu e grav, se mai intimpla, cunosc, e inevitabil). Azi mi-a zis ca a plins ca i-a fost dor de mine (aici nu prea pricep ca el e obisnuit de multe, multe luni ca eu plec la servici si el ramine cu bunica).
PROBLEME MARI:
- nu ii spala pe miini inainte de micul dejun
- in 4 dati din 5 cind am intrat acolo era televizorul dechis
- in afara de joaca, Mih mi-a spus ca ieri dna educatoare le-a spus ca "gradinita este (ca) o casa" iar astazi mi-a spus ca le-a cintat un cintacel insa nu i-a invatat si pe ei sa cinte. Sper sincer ca saracia educativa sa fie scuzata de "primele zile" (desi nu cred ca in mod serios ca asta e o scuza)
- nu au iesit afara, in curte. Mi s-a spus ca vor mai fi scosi "cind e cald". Ori sunt 35 de grade in septembrie. Mai mult de-atit cred ca nu se poate!
Calm, calm.

Crize de furie

Tocmai când scriam că parcă momentele dificile sfârşite cu crize s-au mai rărit, am avut parte de nişte episoade care mi-au dovedit că se poate mult mai rău.

De trei zile copilul meu plânge furios, cu ţipete violente
când vreau să îl ajut să îşi dea pantalonaşii jos să facă pipi (majoritatea au nasture şi nu ştie încă să îl deschidă)
când nu îi dau bicicleta să meargă pe ea între liniile de metrou
când nu pot să îl mai las să împingă coşul de la supermarket pentru că s-a făcut prea greu

M-am aşezat la nivelul lui, i-am explicat calm-calm (cât am putut eu) de ce trebuie să facem sau să nu facem lucrurile alea dar criza de "nu" a fost mai violentă şi mai greu de domolit decât înainte. La primul episod am primit şi nişte palme şi după ce l-am întrebat de ce face asta, eu ii fac lui asta?, am început să plângem amândoi. Greu.

Astăzi la Mega Image am marcat şi prima ceartă cu un cetăţean revoltat pentru că al meu copil a început să plângă iar tata nu l-a scos suficient de repede din magazin. Iar el era stresat, nu vroia să îmi audă copilul urlând şi m-a sfătuit să îl ţin încuiat în casă. Cred că el aşa a procedat cu ai lui.

2 ani şi 10 luni

Cei mai frumoşi şi cei mai grei.

15,1 kg şi 99 cm. Grăsanul pufos din bebeluşie e acum mai degrabă un lungan care îmi pune probleme cu mărimea hainelor pe care i le cumpăr mai ales după ce a crescut vreo patru centimetri din mai până acum. Şi asta fără să pună la fel şi în kilograme astfel că din rotunjimile de odinioară n-au mai rămas decît obrajii (pe care eu vreau să îi pap tot timpul) şi oareşce cute simpatice la cot :D...

Vocabularul lui e acum aproape complet dezvoltat. Face propoziţii, fraze, foloseşte corect cuvinte abstracte, îmi rezumă într-o frază-două un episod de desene animate, nu sfârşeste prin a mă uimi cu expresiile, cu exprimările lui acum "mature" după ce în urmă cu cîteva luni abia bâjbâiam printre cuvinte. Nu prea e prieten cu "ş"-ul (e încă un simpatic sâsâit) şi mai are dificultăţi la unele grupuri de consoane duble (zice "clătit" în loc de "plătit"). Dar în afară de asta îmi dă în fiecare zi dovezi care mi se pare incredibile de maturitate de limbaj (şi gândire).

De pe la doi ani şi jumătate (şi încă nu s-a terminat) am trecut prin nişte săptămâni şi luni grele. Cu "nu" la orice şi cu crize la orice încercare de... îmbrăcat-dezbrăcat, spălat pe mâini, etc. Răbdarea noastră a fost greu pusă la încercare (şi tactul, şi energia, şi toate) dar parcă frecvenţa acestor episoade e în scădere...

Năbădăiosul cu "nu" în braţe este, atunci când vrea, cel mai drăguţ băieţel de doi ani şi 10 luni. "Vreau să te iubesc, să te pup, vreau să fii tot timpul drăguţă cu mine"... Ce poţi să faci când se pisiceşte aşa?

Desenatul, coloratul, decupajul, lipitul formelor decupate îl lasă (deocamdată) rece. De fiecare dată când încerc aşa ceva, sfârşesc prin a desena, colora, decupa singură :(((. Ultimul set de forfecuţe, hârtie colorată şi lipici a fost repede abandonat şi tot eu am ajuns să lipesc inimioare şi iepuraşi şi lămâi de hărtie glasată. Plastelina a sfârşit lipită de maşinuţe. :(

În schimb se joacă cu maşinuţele şi trenuleţele, inventează poveşti despre ele, le pune să "vorbească" pe roluri... În parc, în afară de cei doi prieteni de aceeaşi vârstă cu care întîlneşte dimineaţa, se vede seara cu un băieţel de 6 (şase) ani cu care împărtăşeşte pasiunea comună pentru maşinuţe şi ... biciclete. Oh, da, că dacă atras de îndeletnicirile creative şi manuale nu este, în schimb e "sportiv" iar cursele lui pe bicla fără pedale ţin la mine loc de joggingul de seară (pe lîngă el).

Şi adoră poveştile. Seara negciază pînă obţine nu una, nu două, nu trei ci cinci-şase povestioare citite de la noi. Aici nu reuşim să îi ţinem piept.

În relaţiile cu ceilalţi copii am văzut o schimbare în ultimele zile. Dacă înainte în faţa unui copil agresiv (verbal sau chiar fizic), izbucnea (90% din cazuri) în plâns, acum am văzut că îi înfruntă şi, deocamdată, nu le răspunde neapărat cu agresivitate, dar le "ţine piept". Eventual le spune "eu sunt mare", "eu sunt puternic" :D. Şi tot acum am văzut de câteva ori dovezi neaşteptate de renunţare la propria jucărie în favoarea altcuiva, lucru care era mai greu de imaginat în urmă cu cîteva luni...

Grădiniţisme sau cum am învins IDR-ul (sistemul)

Mih e înscris la o grădiniţă de stat şi ar trebui să începem pe 12 septembrie. Program scurt că deocamdată avem bunică disponibilă în dotare. Sperăm să meargă. Dacă nu am zis că ne vom adapta/căuta altceva, etc.
Săptămâna trecută trec pe-acolo şi găsesc pe uşă o listă MARE de controale medicale de făcut.
Copil:
- fişă medicală
- aviz epidemiologic
- exsudat
- examen copro
- IDR
Parinti:
- Wasserman (analiza de sânge pt sifilis !!!!)
- radiografie pulmonara
Bun, noi ca noi. Le-am facut. Deşi nu sunt sigură că am înţeles pe deplin raţiunile pentru care m-am iradiat şi înţepat inutil.
Dar la copil dacă pot să le înţeleg pe primele 4, m-am blocat complet la a 5-a. Că am inţeles ca testul IDR se face ca să fie depistata infectia cu Mycobacterium tuberculosis şi implică înţepătură în antebraţ şi aşteptat 72h să se vadă reacţia. Ori de ce să înţep eu copilul când el e vaccinat BCG în maternitate (ca presupun toţi picii de vârsta lui)? Posibil să îmi scape ceva dar pe cine am întrebat nu m-a lămurit şi nici convins să îl fac.
După două drumuri confuze la Policlinică, am mai făcut unul la grădi să le expun absurditatea situaţiei şi să le comunic protestul meu. Şi am stabilit că se va scrie în fişă că are vaccinul şi basta.
Uf!

Premiere

 

Sâmbătă am bifat două premiere: primul drum cu metroul (da, i-a plăcut mult deşi n-am reuşit să îi spun de ce unele şine au pietre la fel ca în Thomas şi altele nu :D) şi prima şedere în oraş până la ore târzii din noapte (22h mai exact) ceea ce nu s-a mai întâmplat decât în vacanţă, pe insula lui Hipocrate.
PS: Habar n-aveam ca jumătate din Bucureşti e în Centrul vechi sâmbătă seara.

Întrebare

De câte ori se poate uita un băieţel (e drept, înnebunit după maşinuţe) la "Cars"?
Deocamdată răspunsul la noi este: de nenumărate.
:(((((((

Din parc

Aseară în parc, pe o masă neutilizată de ping-pong, Mih îşi încerca maşinuţele. Vine un al doilea băieţel, părinţii lui scot maşinuţele puştiului, cel mic începe să plângă, Mih îi propune imediat să facă schimb şi amîndoi sunt fericiţi.
Apare un alt treilea băieţel care stă îmbufnat că el n-are maşinuţă. Mih îi zice: mâine iau mai multe maşinuţe, îţi dau şi ţie una. Eu îmi aduc aminte că mai am una prin geantă şi plec să i-o caut. Mih: eu, eu i-o dau băieţelului.
Cînd primul băieţel pleacă, Mih îi strânge repede maşinuţele şi i le dă. Şi îi face "pa! pa!".
Cred că Mihul meu e într-o fază foarte împăciuitoare. M-a lăsat cu gura căscată. Şi asta pentru că am asistat la multe, multe certuri pe maşinuţe. Uf.