Tocmai când scriam că parcă momentele dificile sfârşite cu crize s-au mai rărit, am avut parte de nişte episoade care mi-au dovedit că se poate mult mai rău.
De trei zile copilul meu plânge furios, cu ţipete violente
când vreau să îl ajut să îşi dea pantalonaşii jos să facă pipi (majoritatea au nasture şi nu ştie încă să îl deschidă)
când nu îi dau bicicleta să meargă pe ea între liniile de metrou
când nu pot să îl mai las să împingă coşul de la supermarket pentru că s-a făcut prea greu
M-am aşezat la nivelul lui, i-am explicat calm-calm (cât am putut eu) de ce trebuie să facem sau să nu facem lucrurile alea dar criza de "nu" a fost mai violentă şi mai greu de domolit decât înainte. La primul episod am primit şi nişte palme şi după ce l-am întrebat de ce face asta, eu ii fac lui asta?, am început să plângem amândoi. Greu.
Astăzi la Mega Image am marcat şi prima ceartă cu un cetăţean revoltat pentru că al meu copil a început să plângă iar tata nu l-a scos suficient de repede din magazin. Iar el era stresat, nu vroia să îmi audă copilul urlând şi m-a sfătuit să îl ţin încuiat în casă. Cred că el aşa a procedat cu ai lui.
ma deprim, jur! mi se pare ca Anouk promite la capitolul asta mult prea tare. e-adevarat ca am inceput si eu sa o "pedepsesc", dar nu pare sa functioneze. continua, de exemplu, sa deschida o usa de la biblioteca unde sint bagate toate prostiile legate de cablu si internet si sa traga de ele. desi de fiecare data cind face asta, dupa ce o avertizez, o pun in tarc.
RăspundețiȘtergereprin carti scrie cum ca, prin crizele astea, pruncii isi striga, de fapt, furia pe propria lor neputinta. vor sa fie precum cei mari, ar vrea sa faca si vad ca nu pot, nu vor sa fie ajutati etcetcetc.
singurul bemol in cazul vostru mi se par palmele. chiar nu cred ca trebuie sa lasi sa treaca episoade din astea fara vreun soi de avertisment (nu ma gindesc la palme intoarse, n-am nici o idee).
in fine, ma deprim, daca tu nu o scoti la capat cu calmul tau, eu... eh!
ooof...tocmai cand ziceam ca uite ma spre 3 ani se mai schimba lucrurile....
RăspundețiȘtergereSi Andreea are momente cand vrea sa fca singura lucruri pe care stiu ca nu le poate face, cum ar fi sa inchida singura fermoare, sa toarne chestii dintr-un recipient in altul, sa isi dea singura bluza jos, dar nu pe cap, ci pe la burta...Daca icnerc sa o ajut protesteaza urat, daca insist incepe sa tipe.
Si ea a avut o perioada in care incepuse sa dea palme, dar am insistat ca nu e voie, chiar daca pe moment se enerva si mai tare si urletele se inteteau. Intre timp vad ca nu mai da, iar daca are gestul de a da, se infraneaza singura sau se opreste cu palma in aer:d.
Faza e ca la noi situatii similare nasc reactii diferite de la o zi la alta si nu ma prind de ce. Adica uneori accepta ajutorul nostru, alteori deloc. ..
Uf..nasoale momente, dar nu prea avem ce face decat sa trecem peste ele, sa le analizam si sa vedem cum evolueaza.
PS: iar cetateanul revoltat e un dobitoc, asa ca nu te mai gandi la el. Eu am primit priviri ucigatoare de la oameni de pe strada cand se intampla, foarte rar, sa merg cu Andreea plangand spre casa. Caci da, seara, uneori, oboseala o face mai maraita si chestii marunte, de genul "vreau sa indes in gura tot servetelul ala cu care m-ai sters pe maini" nasc plansete. Care se calmeaza rapid, dupa 100 de metri de mers si schimbat perspectiva sau vazut altceva. Dar oamenii nu stiu si se uita bizar...
RăspundețiȘtergere@corina: da, chiar se vede ca multe din accesele astea sunt provocate de neputinta, asa e, dar tot nu ma ajuta sa il calmez :( uneori pur si simplu mi se pare ca trebuie sa plinga minutele alea ca sa isi descarce frustrarea. Acasa daca primesc palme il pedepsesc si il las singur la el patut si ii spun/arat ca sunt foarte suparata(altceva nu stiu) dar acolo in parc unde eram ultima data, n-am prea stiut ce sa fac, eram oricum cam socata ca nu se mai intimplase demult.
RăspundețiȘtergereAnouk are 1 an, cred ca nu trebuie sa te superi inca pe ea :D In plus cred ca fiecare isi exprima la virsta asta frustrarile cu intensitati diferite, sper sa ai noroc de o exprimare mai soft.:)
@Roxana: exact asta speram si eu, ca ma apropii de 3 ani si ce a fost mai greu a trecut.ultimele zile mi-au dovedit ca nu e asa.
RăspundețiȘtergereSi la noi aceleasi situatii dau reactii diferite, spre exemplu a doua zi nu mi-a mai facut scandal cind am vrut sa il ajut sa se dezbrace la pipi.
cu palmele am mai avut niste episoade prin iunie-iulie (cu mine victima preferata) dar si de ele credeam ca am scapat. Probabil nu am fost eu suficient de ferma :(
Priviri ucigatoare cind se intimpla sa plinga pe strada, am mai primit insa acum domnul respectiv mai avea putin si ne linsa. Ma intreb ce s-ar fi intimplat daca eram singura si nu as fi putut sa il scot rapid afara.
Si eu cred ca e din cauza ca trebuie sa se descarce, exteriorizeaza niste sentimente pe care nu stie (inca) sa le gestioneze: neputinta naste/frustrare/furie si ca sigur nu face asta pentru ca e "copil rau" sau alte minunatii similare si ca are nevoie de timp si rabdare, sa creasca. Doar ca nu stiu mereu cum sa reactionez - e tare greu sa stai langa o astfel de "bomba imprevizibila", nu ai idee cand se declanseaza explozia :-). Iar domnul acela e din lumea aceea care imi doresc sa dispara, cea in care copiii nu sunt tolerati, acceptati si nu se intelege ca ei sunt viitorul nostru si o bucurie pana la urma (ok, chiar daca uneori tipa :D).
RăspundețiȘtergere@Zu: da, exact asta simt si eu ca nu stiu mereu cum sa reactionez si nici nu stiu cind se declanseaza explozia ca nu are nici o logica :(
RăspundețiȘtergereuff. O sa treaca. se face el mare si va putea! ;) ... si vor trece si palmele, pentru ca sunt sigura ca vei gasi o modalitate sa gestionezi corect aceasta situatie. ;)"corectul" vostru, nu al unor intoleranti precum specimenul din magazin.
RăspundețiȘtergereCuraj!
@gabi: sper sa treaca. facem ce putem mai bine. mersi de incurajari.
RăspundețiȘtergere