Valluntar: Carte pentru joc și joacă (vol. I)

E pentru a doua oară când intru in jocul celor de la ALL care au împărțit cărți bloggerilor (cine ce a vrut) propunându-le în schimb să scrie o recenzie despre ele.
Anul trecut am scris despre o carte de rețete - se vede treaba că eram într-o oareșce criză de idei în domeniul respectiv atunci.
Acum am ales o cărticică numai bună pentru a ține copilul ocupat în casă pe vreme urâtă sau, și mai rău, în caz de bolnăveală (că din astea am tot avut): Carte pentru joc și joacă (vol. 1)

Mai citisem anul trecut despre ea aici dar pe-atunci noi eram prea mici ca să ne gândim la astfel de „jocuri”. Mi-am spus însă că acum am putea să facem o încercare și să vedem dacă ne place. Bine, adevărul e că nici acum nu suntem chiar în grupul țintă. Mihnea are doar 4 ani și 4 luni și mai are vreun an și jumătate până la „Anul pregătitor pentru școală” însă bună parte din „jocuri” sunt deja accesibile.

Despre ce vorba? Sunt în total 46 de „Lecții” desfășurate fiecare pe câte două pagini. Dar nu sunt chiar lecții, sunt de fapt multe, multe jocuri de logică, de observație, de numărat, adunări, identificat figuri geometrice, etc.
Sunt jocuri tip labirint, sunt unele la care trebuie unite punctele ca sa vezi ce desen rezultă, sunt bucăți de desen care trebuie recompuse, grupuri de obiecte între care trebuie găsite similitudini sau altele între care trebuie găsite diferențele sau trebuie descoperită logica după care a fost colorat un anumit desen și apoi continuat sau trebuie refăcut un desen după model.

Ce am făcut noi din cărticică?
Well, mai întâi noi am abordat-o total haotic. Adică i-am lăsat-o lui Mihnea pe mână și l-am lăsat să aleagă el ce vrea să facă... El e într-o pasă în care e pasionat mai ales de jocurile cu labirint, așa că mai întâi pe astea le-a făcut. Apoi a unit punctele, a găsit obiectele similare, diferențele, cam astea îi plac. Nu îl pasionează să refacă un desen după model, așa că nici nu am insistat, iar la colorat se plictisește repede. Am mai făcut exercițiile de numărat dar nu ne-am băgat la adunări și scăderi că acolo nu prea știm decât plus unu, minus unu sau eventual dacă socotim pe degete ceva mai mult :)

Noi am epuizat cam o treime din jocuri, mai avem materie pentru câteva săptămâni bune și asta mi-a plăcut mult la cărticica asta că, spre deosebire de revistele la care jocurile se termină imediat, aici chiar avem ce să facem.

Așa cum ne-a spus și prima evaluare de la grădiniță (dar n-a fost o surpriză că ne-am prins și noi), Mihnea e bun la jocuri de construcție și logică și, deci, cartea asta e numai bună să-l ții ocupat. :)

Singura problemă pe care am avut-o a fost că hârtia nu se pretează la colorat cu carioca. Dacă colorați cu carioca, riscați să nu mai vedeți bine ce se întâmplă pe partea cealaltă a foii, deci recomand creioanele colorate pentru jocurile care implică culori. Din păcate Mihu este într-o fază de amor cu cariocile așa că a trebuit să-l temperez.

PS: Dacă reușim să strângem15 comentarii (cam ambițios obiectivul), ALL va planta un copac în schimbul lor. Dacă nu se strâng 15, comentariile publicate se vor cumula cu altele de la alte recenzii și pentru fiecare 20 se mai plantează un copac.
Mai multe detalii despre copaci, aici.

Am bolit. Again.

Nu, n-am făcut varicelă ci un soi de faringo-amigdalită cu vreo 36 de ore de temperaturi ridicate care ne-au terminat pe toţi.
Acu suntem bine, însă facem o pauză de grădi ca să repunem băiatul pe picioare că nu se mai poate.

Relatări de pe frontul cu varicela

4 cazuri până acum. În grupa de 12.
Încă vreo 4 cel puţin stau acasă.
Azi la grădi erau maxim 4.

Varilrix-ul e eficient? Anunţăm în curând.

Eu tot nu vreau.
Uf.

Descoperiri: locuri care îmi plac

Săptămâna trecută am descoperit două locuri unde mi-a făcut plăcere să merg cu Mihul.

Mai întâi habar n-avem că cei de la Boribon.ro care aduc jocurile de la Djeco și mai au pe site și alte chestii faine de desenat și creat și jucărioare din lemn și-au deschis magazin în București. Și nu unul singur ci două! Noi s-a nimerit să fim prin apropierea celui de pe strada Madrid (de fapt Dorobanti, aproape de intersecția cu Ștefan cel Mare) și l-am văzut pe acesta. Sunt vreo 3 încăperi, pe două etaje, într-o vilă, pline cu jucarii. Eu am stat cu Mihu vreo juma de oră pe-acolo și până la urmă am plecat cu o rachetă de construit și cu ceva de desenat dar au multe chestii frumoase. Îmi pare rău că n-am făcur poze.

Tot la descoperiri trec și Lemon Tree.
Am fost sâmbăta trecută la un atelier la ei și ne-a plăcut, ne mai întoarcem. Când am fost noi au făcut un soi de acvariu și a fost foooarte relaxant că părinții stăteau într-o încăpere la ceai și cafea iar piticii erau în alte două încăperi și timp de o oră și jumătate l-am văzut prin ușă dar n-a avut treabă cu noi! Câteodată e bine să mai fie și așa ;)

 Îmi place vila unde e Lemon Tree, e cam genul de locație în care parcă mi s-ar părea fain să organizez la anul și ziua piticului că la noi e mereu toamnă târzie și frig iar mie locurile de joacă închise îmi plac din ce în ce mai puțin... Ne mai gândim. :) Îmi place la ei...

Varicela la grădi. Eu ce fac?

În grupa Mihului parcă s-au adunat toate bacteriile si viruşii din Bucureşti.
Cel puţin nouă aşa ni se pare de când a început grădiniţa. :(
Acu, ultima venită este.... varicela. Sunt deja două cazuri (într-o grupă de 12). Înţeleg ca e foarte, foarte contagioasă (99% am citit) şi e contagioasă vreo două zile înainte să apară vreun simptom. Iar incubaţia e între 10 şi 21 zile.
Suntem cu tensiunea la maxim, ma uit de două ori pe zi la el să văd dacă a apărut vreo bubiţă.
Mihul are vaccinul pentru varicelă făcut însă nu e 100% eficient.
Şi nu vreau să-l văd cu bube care pot lăsa urme pe faţă şi corp!!!!!!!!!!! Nu vreau!!!!
Ce fac îl mai duc sau îl ţin acasă o vreme? Inutil şi asta că poate a luat-o deja sau o ia când se întoarce.
Nu mai vreau!

Semnat: Mama isterică a Mihului

Gopo by Mihu

Fii-miu nu e pasionat de desen, e mai degraba genul cu puzzle, jocuri de construcţie, jocuri de logică, etc. Pur şi simplu aşa e, nu am făcut noi nimic, ba dimpotrivă eu am umplut casa de acuarele şi creioane colorate :D. Dar degeaba.
De vreo câteva saptamâni însă, aşa deodată, tocmai când abandonasem ideea că va folosi vreodată tona de culori pe care o avem, l-a apucat o toană cu desenatul şi coloratul. Aşa că, din când în când, fooooooarte surprinzător pentru noi, stă câte  jumătate de oră şi ascultă poveşti la CD plus coloreză cu carioci.
Asta cu feţele desenate e faza cea mai nouă... Mă amuză.

De la Mihu

Din proprie initiativa. A fost cu bunica la florarie ;)

Vise la 4 ani si 2 luni

Intreb piticu azi dimineata daca a visat-o pe Teodora asa cum era planul aseara.
El: Da.... si tort si bomboane si multa ciocolata!
Era foarte fericit :)
Si iata si felicitarea pregatita integral (well, mai puţin conturul mâinilor) de Mihu pt ziua prietenei lui:

  

 Later edit: Rog a se remarca câte picioruşe ale E-ul :)). 

Dar oricum trebuie zis că Mihu a început să "deseneze" literele intuitiv, fără să fi exersat eu cu el (nici nu-l interesează aşa ceva şi am decis că nu mă apuc să fac bastonaşe cu el de pe acum). Pur şi simplu m-am trezit o dată că vrea să îmi arate că el ştie să scrie literele din numele lui.... Şi asta a fost!!! Doar N-ul nu i-a ieşit din prima :)

Aaa, şi liniile alea din palmă a ţinut el neapărat să le facă "aşa cum le are".

Mihnisme

Se ridică el seara pentru a nu ştiu câta oară din pat (că adoarme greu pentru că doarme mult dupa-amiaza cum mai ziceam) şi vine la noi şi zice aşa dintr-odată:
- Fetiţele sunt mămici şi băieţeii sunt tătici, nu?
Eu, schimb de priviri rapide şi surprinse cu co-autorul şi zic:
- Da....
- Şi eu când o să mă căsătoresc cu o fetiţă (thanks God ca a mai uitat de căsătoritul cu mine că am fost o lungă perioadă de timp în plin complex oedipian) o să am un bebe...
Ups, îmi zic în gând şi iar schimb de priviri surprinse.
- Şi cum o să-l cheme?, continuă el.
L-am liniştit desigur că mai are timp să se gândească la treaba asta şi l-am trimis înapoi în pat... Ba chiar i-am sugerat că dacă e băiat să îi zică tot Mihnea. Dar cu asta nu a fost de-acord că "vrea să fie un singur Mihnea în familia noastră". Ok, acum că am lămurit şi asta, putem sta liniştiţi.

Deci, cum ziceam, creşte. Văzând cu ochii. Cizmuliţele sunt numărul 29... Unele haine de 5 ani îi sunt mici (mai ales scurte la mâneci :)). Am început să cumpăr de 6. :D

Din vacanţă

 Am fost un pic plecaţi, aşa că am tras chiulul de pe blog... Recuperez mai întâi cu muuuulte poze.
Din plimbările prin parc....

 

 .... prin mall. Că avem şi de-astea. :D Nu multe totuşi.

 

...şi de pe la Bran la vizitarea căruia piticu a fost peste aşteptări. Am ajuns acolo cam la ora când el doarme de după-amiază şi a făcut tot turul castelului cu muuulte scări fără să se plângă. 

A căutat scări şi uşi secrete şi cavaleri :D. I s-a părut foarte interesant.

La întoarcere a capitulat cu un somn bun în maşina, desigur.

 

 

 

 

 

 

Şi mai am nişte poze pe care n-am reuşit să le scot, ceva mai profi. Urmează. Până atunci, Braşovul văzut de sus.

Azi ne-am întors la grădi. Fără proteste sau nemulţumiri. Yupiiii!