În ciuda ploii, Mihu aproape că nu ratează zi fără o tură prin parc, acum marea atracţie fiind pleoscăitul prin bălţi. Deci, echipat copilu cu cizme de cauciuc, ceva hăinuţă impermeabilă (ideal ar fi şi nişte pataloni dar din ăştia nu avem) şi gata, distracţia e rezolvată. E foarte "distractiv" să nu rateze nici o baltă din parc. Dar nici una. Că dacă a ratat-o se întoarce să o bifeze.
Apoi suntem într-o mare fază (că altfel nu ştiu cum să-i zic) în care vrea să ajute ba chiar să facă el totul...Gătesc? Vrea şi el "să facă supă" (adică să amestece cojile de la legumele curăţate de mine în bolul cu apă). Spăl vasele? Vrea şi el să le spele. Îmi fac cafea? Vrea el să mi-o facă. Întind rufele? Vrea să mă ajute. (ultima oară chiar l-am însărcinat să prindă clamele pe rufe şi a făcut-o - adică l-am exploatat un pic). Mă duc să iau cutia de lapte de la frigider? Sare pe mine, mi-o ia din mână şi zice: "Lasă-mă pe mine, mama! Sunt puternic, sunt mai puternic decât tine şi pot să o duc, uite!". E mândru nevoie mare când îl implic în treburi şi îl laud. Şi zice singur: "Sunt de ajutor, sunt de mare ajutor" :D.
Pe cât se poate, îl las să facă toate astea, uneori dintr-un motiv sau altul nu se (mai) poate şi atunci iese cu proteste.
Deci am zis că exploatez deja copilul. :))
Şi mai suntem într-o fază care îmi place mai puţin decât cea de sus. A lui "nu" spus pentru orice îl rugăm să facă. De multe ori, ne dăm seama, doar pentru ca să vadă ce se întâmplă dacă "nu". Cam aşa:
- Mihnea, te rog spală-te pe mâini!
-Nu.
- Bine,atunci nu mănânci până nu te speli.
- Bine, mă spăl.
Well, asta e varianta prescurtată, schimbul ăsta de "te rog" şi "nu" şi "atunci" poate dura mult mai mult de patru replici. Dacă aveţi sfaturi de abordări mai eficiente a acestei faze negativiste, tare aş vrea să mă inspir şi de la altcineva :D
Sau
- Mihnea, te rog nu mai sări pe pat!
Nimic.
- Mihnea, te rog opreste-te, ai transpirat!
Nimic.
-Mihnea, te rog opreste-te, poţi să cazi. Gata, m-am supărat.
La un moment dat se opreşte şi vine la mine. Îi spun că sunt supărată că nu aude ce îi spun şi îl întreb de ce. El, cu o mutriţă, vă asigur, dezarmantă: "Dar, mama, e distractiv!"
ah, andreea cand vede ca ma supar pe ea mai face un pic ce face si apoi vine cu o fata spasita la mine si zice "promit ca nu mai ...". Ceea ce ma supara si mai tare pentru ca stiu ca promite aiurea, ca in 5 miute face la fel:d.
RăspundețiȘtergereEu zic sa-l exploatezi pe Mihu cat merge:)). CA cine stie ca tine faza asta. A mea spala vase cu mare entuziasm, asa ca o las:p.
LA faza cu nu, astept si eu sfaturi:))
Al meu pare ceva mai putin sensibil la supararile mele. Deh, ca baietii! :D Iar atunci cind se sensibilizeaza vine, se arunca pe mine si zice: "Te pup" si tzoc, tzoc. Eventual si iarta-ma dar daca il intrebi nu ii e prea clar de ce. :D
RăspundețiȘtergereEeee, nici eu nu cred ca asta cu ajutatul va dura prea mult. Trebe sa o inregistrez pe filmulet :D
Hmm, la faza asta cu "nu aud ce spui" sau cu "nu fac", in afara de "ma supar pe tine" ar putea functiona cu sistemul pedepse si recompense. Adica, in functie de ce pozna face (ceva mai grav sau mai putin grav, periculos sau nu), sa-l motivezi cu o recompensa (sa faca ceva care ii place, ii dai ceva ce ii place mult sau ...) sau sa-l pedepsesti, bineinteles cu explicatia de rigoare (adica pentru ce a fost pedepsit si de ce e rau ce a facut). Acum, incerc sa nu uit ca nu are decat 3 ani si jumatate copilul, si s-ar putea sa nu inteleaga intotdeauna, dar poti sa incerci. Oricum recompensele ca si pedepsele tb sa fie mici, nu costisitoare si mai ales tb sa te tii de cuvant, ca altfel nu mai functioneaza a doua oara. La mine tin sa iti spun ca, dupa ce a mai crescut, aveam discutii interminabile legat de pedeapsa si bineinteles, avea si are o tenacitate iesita din comuna in a ma convinge sa renunt la pedeapsa. Iti trebuie nervi de otel ca sa rezisti. Eu am gresit ca mai tot timpul foloseam pedeapsa si nu prea foloseam recompensa dar cu timpul am incercat sa schimb asta. Insa cu timpul ... se vad roadele. Ce sa zic, daca pana acum ti s-a parut greu stai sa vezi de acum incolo...Succes.
RăspundețiȘtergere:)) mersi, Mihaela.
RăspundețiȘtergereOf, da, incerc si sistemul cu recompense si pedepse. Amindoua. Pedepse inseamna sa il privez o vreme de vreo masinuta preferata sau time-out la el in pat citeva minute... Dar nu sunt sigura ca sistemul merge perfect. Va tin la curent. :D
In curand nu mai trebuie sa faci nimic pe-acasa, cu asa barbatel voinic si saritor langa tine.:)
RăspundețiȘtergere:D of, sa stii ca uneori e greu intre dorinta lui de face tot si nevoia mea de termina treaba repede ca de multe ori trebuie sa plec la servici.... Nu reusesc intotdeauna sa il implic, citeodata ii zic nu si iese chiar si cu plinsete. Dar cit pot il las.
ȘtergereTe inteleg. Si mie imi place sa fac orice in casa de una singura. Atunci fac totul cel mai bine si cel mai repede.:) Dar asa e cu picii, trebuie sa sapam adanc in rezervele cu rabdare.
Ștergere